ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3029/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin sentința civilă nr. 422 din 22 ianuarie2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială, invocată de pârâta Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, și a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul I.D. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Colegiul Central de Onoare al Ministerului Educației, Cercetării și Inovării și Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, în favoarea Tribunalului Cluj. Pentru a se pronunța astfel Curtea de apel a reținut că obiectul dosarului îl constituie anularea unei sancțiuni disciplinare aplicată reclamantului, în calitate de profesor al Universității Tehnice din Cluj-Napoca.

Aplicarea acestei sancțiuni s-a făcut în cadrul unui raport juridic de muncă. Rezultă că natura raportului juridic dedus judecății este una de dreptul muncii și nu de drept administrativ așa încât în baza art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc.civ. și art. 248 C. muncii, competența materială de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Cluj. 2.Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 422 din 22 ianuarie2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în termen legal, a declarat recurs reclamantul I.D. invocând în acest sens motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. In opinia recurentului-reclamant hotărârea recurată s-a dat când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Contestatarul a precizat că întrucât a fost vătămat intr-un drept al sau printr-un act administrativ emis de o autoritate publică centrală s-a considerat persoană vătămată, în sensul art. 2 al Legii nr. 544/2004 așa încât a investit instanța de contencios administrativ cu o cerere privind suspendarea, modificarea sau în subsidiar anularea acelui act administrativ, respectiv Hotărârea nr. 1/2009 pronunțată de Colegiul Central de Onoare al Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului. Consideră recurentul-reclamant că nu se află în raporturi de muncă cu emitentul actului administrativ contestat ci doar cu Universitatea Tehnică din Cluj- Napoca, care a emis deciziile care au fost contestate în fața Colegiul Central de Onoare.

De altfel, mai arată recurentul că poartă un alt litigiu guvernat de Codul Muncii cu Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, aflat pe rolul instanțelor din Ploiești. 3.Hotărârea instanței de recurs Examinând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va constata că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: Prin acțiunea înregistrată la 13 august 2009 recurentul-reclamant a solicitat, în principal, anularea Hotărârii nr. 1/2009 pronunțată de Colegiul Central de Onoare al Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 36 din 07 iulie 2008 a Senatului Universității Tehnice din Cluj-Napoca și a deciziei nr. 16735 din 07 iulie 2008 a Rectorului Universității Tehnice din Cluj-Napoca, ca netemeinică și nelegală și obligarea intimatului Colegiul Central de Onoare al Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului să emită o nouă hotărâre temeinică și legală.

Potrivit art. 122 alin. (3) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic „în învățământul superior, persoanele sancționate au dreptul de a contesta, în termen de 15 zile de la comunicare decizia respectivă la Colegiul central de onoare al Ministerului învățământului, pentru sancțiunile prevăzute la art. 116 lit. e) - f). De asemenea, potrivit art. 4 din Regulamentul privind organizarea, funcționarea și atribuțiile Colegiului central de onoare de la nivelul Ministerului Educației, Cercetării și Inovării și ale colegiilor de onoare de la nivelul instituțiilor de învățământ superior, colegiul central de onoare de la Ministerului Educației, Cercetării și Inovării este un organ administrativ-jurisdicțional.

Așadar, legiuitorul stabilește în această materie în mod imperativ o procedură specială, derogatorie de la procedura de drept comun stabilită in Capitolul II, Titlul XI din Codul Muncii, care se finalizează prin emiterea unui act administrativ jurisdicțional, a cărui contestare atrage din punct de vedere material competența instanțelor de contencios administrativ pentru judecata în fond, în condițiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 . Înalta Curte constată că în mod incorect Curtea de apel a calificat raportul juridic dedus judecății ca fiind unul de dreptul muncii, și nu de drept administrativ, reținând drept argument decisiv faptul că sancțiunea prevăzută de art. 116 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 128/1997 a fost aplicată în baza unui raport juridic de muncă, fără a observa, însă procedura derogatorie specială, reglementată de același act normativ.

Prin urmare, Înalta Curte constată criticile recurentului-reclamant, circumscrise motivului de recurs art. 304 pct. 8 C. proc. civ. ca fiind întemeiate. Așadar cum în cauza de față se contestă în principal o hotărâre emisă de un organ de jurisdicție specială, competența materială de soluționare în fond a cauzei aparține nu Tribunalului Cluj-Napoca, ca instanță de drept comun, potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. raportat la art. 284 C. muncii, ci Curții de Apel București, ca instanță de contencios administrativ, competentă potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 544/2004 raportat la art. 3 pct. 1 C. proc. civ. Față de cele mai sus reținute și având ca reper textele de lege precitate, Înalta Curte urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc.

civ. să admită recursul, să caseze hotărârea recurată și să dispună trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de reclamantul I.D. împotriva sentinței nr. 422 din 22 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza la aceeași instanță, pentru continuarea judecății. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2010.