ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3029/2010

Asupra

recursului de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Hotărârea atacată cu recurs

Prin sentința

civilă nr. 422 din 22 ianuarie2010 Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal,

a admis excepția de necompetență materială, invocată de pârâta Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, și a dispus declinarea

competenței de soluționare a acțiunii formulate de

reclamantul I.D. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației,

Cercetării,

Tineretului și Sportului, Colegiul Central de Onoare al

Ministerului Educației, Cercetării și Inovării și Universitatea Tehnică din

Cluj-Napoca, în favoarea Tribunalului Cluj.

Pentru a se pronunța astfel Curtea de

apel a reținut că obiectul dosarului îl constituie anularea unei sancțiuni

disciplinare aplicată reclamantului, în calitate de

profesor al Universității Tehnice din Cluj-Napoca. Aplicarea acestei

sancțiuni s-a

făcut în cadrul unui raport juridic de muncă. Rezultă că

natura raportului juridic

dedus judecății

este una de dreptul muncii și nu de drept administrativ așa încât în

baza

art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc.civ. și art. 248 C. muncii, competența materială

de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Cluj.

2.Cererea de

recurs

Împotriva sentinței civile nr. 422 din

22 ianuarie2010 a Curții de Apel București,

secția

a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, în termen legal, a declarat

recurs reclamantul I.D. invocând în acest

sens motivul de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

In opinia

recurentului-reclamant hotărârea recurată s-a dat când instanța,

interpretând greșit actul juridic

dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic

al acestuia.

Contestatarul a precizat că întrucât a

fost vătămat intr-un drept al sau printr-un act administrativ emis de o

autoritate publică centrală s-a considerat persoană vătămată, în sensul art. 2

al Legii nr. 544/2004 așa încât a investit instanța de contencios administrativ

cu o cerere privind suspendarea, modificarea sau în subsidiar anularea acelui

act administrativ, respectiv Hotărârea nr. 1/2009

pronunțată de Colegiul Central de Onoare al Ministerului Educației,

Cercetării și

Tineretului.

Consideră recurentul-reclamant că nu

se află în raporturi de muncă cu

emitentul

actului administrativ contestat ci doar cu Universitatea Tehnică din Cluj-

Napoca,

care a emis deciziile care au fost contestate în fața Colegiul Central de

Onoare. De altfel, mai arată recurentul că poartă un alt litigiu guvernat de

Codul Muncii cu Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, aflat pe rolul

instanțelor din Ploiești.

3.Hotărârea instanței de recurs

Examinând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate și de

prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte va constata că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi

expuse în cele ce urmează:

Prin acțiunea înregistrată la 13

august 2009 recurentul-reclamant a solicitat, în

principal, anularea Hotărârii nr. 1/2009 pronunțată de Colegiul Central

de Onoare al

Ministerului Educației,

Cercetării și Tineretului prin care a fost respinsă contestația

formulată

împotriva Hotărârii nr. 36 din 07 iulie 2008 a Senatului Universității Tehnice

din Cluj-Napoca și a deciziei nr. 16735 din 07 iulie 2008 a Rectorului Universității

Tehnice din Cluj-Napoca, ca netemeinică și nelegală și obligarea intimatului

Colegiul Central de Onoare al Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului

să emită o nouă hotărâre temeinică și legală.

Potrivit art. 122 alin. (3) din Legea

nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic „în învățământul superior,

persoanele sancționate au dreptul de a contesta, în termen de 15 zile de la

comunicare decizia respectivă la Colegiul central de

onoare al Ministerului învățământului, pentru sancțiunile prevăzute la

art. 116 lit. e)

- f).

De asemenea, potrivit art. 4 din

Regulamentul privind organizarea, funcționarea și atribuțiile Colegiului

central de onoare de la nivelul Ministerului Educației, Cercetării și Inovării

și ale colegiilor de onoare de la nivelul instituțiilor de învățământ superior,

colegiul central de onoare de la Ministerului Educației, Cercetării și Inovării

este un organ administrativ-jurisdicțional.

Așadar,

legiuitorul stabilește în această materie în mod imperativ o procedură

specială, derogatorie de la procedura

de drept comun stabilită in Capitolul

II,

Titlul

XI

din Codul Muncii, care se finalizează

prin emiterea unui act administrativ

jurisdicțional,

a cărui contestare atrage din punct de vedere material competența

instanțelor

de contencios administrativ pentru judecata în fond, în condițiile art. 10 din

Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 .

Înalta Curte constată că în mod

incorect Curtea de apel a calificat raportul

juridic

dedus judecății ca fiind unul de dreptul muncii, și nu de drept administrativ,

reținând

drept argument decisiv faptul că sancțiunea prevăzută de art. 116 alin. (1)

lit. f)

din Legea nr. 128/1997 a fost

aplicată în baza unui raport juridic de muncă, fără a

observa, însă

procedura derogatorie specială, reglementată de același act normativ.

Prin urmare, Înalta Curte constată

criticile recurentului-reclamant, circumscrise motivului de recurs art. 304

pct. 8 C. proc. civ. ca fiind întemeiate.

Așadar cum în

cauza de față se contestă în principal o hotărâre emisă de un

organ de jurisdicție specială,

competența materială de soluționare în fond a cauzei aparține nu Tribunalului

Cluj-Napoca, ca instanță de drept comun, potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc.

civ. raportat la art. 284 C. muncii, ci Curții de Apel București, ca instanță

de contencios administrativ, competentă potrivit art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 544/2004 raportat la art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Față de cele mai

sus reținute și având ca reper textele de lege precitate, Înalta

Curte urmează ca în temeiul art. 312

alin. (1)-(3) C. proc. civ. să admită recursul, să

caseze hotărârea recurată și să dispună trimiterea cauzei la aceeași

instanță pentru

continuarea judecății.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamantul

I.D. împotriva sentinței

nr. 422 din 22

ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ

și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza la aceeași instanță, pentru continuarea judecății.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 9 iunie 2010.