ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1830/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1830/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra conflictului negativ de
competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea
de chemare în judecată adresată Tribunalului Bacău, reclamantul M.C.M. a
solicitat, în contradictoriu cu pârâții I.P.J. Bacău și I.G.P.R., anularea Dispoziției
I.G.P.R. nr. 2016/2008 și a Dispoziției I.P.J. Bacău nr. 661/2008, prin care a
fost sancționat cu mustrare și respectiv a fost respinsă plângerea formulată
împotriva primei dispoziții de sancționare.
Prin sentința
nr. 691 din 16 octombrie 2009 a fost admisă excepția lipsei competenței materiale
a Tribunalului Bacău și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în
favoarea Curții de Apel Bacău.
Pentru a
pronunța această hotărâre, instanța a reținut că procesele și cererile în
materie de contencios administrativ formulate în contradictoriu și cu autorități
publice centrale cum este I.G.P.R. se judecă în primă instanță de Curtea de
Apel.
Prin sentința
nr. 186 din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău a fost declinată
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
Această instanță
a reținut că, în cauza dedusă judecății, competența materială de soluționare a
cauzei se stabilește în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. (1) din
Legea nr. 554/2004, coroborate cu art. 2 pct. 1 lit. d) și art. 3 pct. 1 C. proc.
civ., în raport de rangul autorității care a aplicat sancțiunea disciplinară, I.P.J.
Bacău, motiv pentru care a apreciat că, în speță, competența de soluționare aparține
Tribunalului Bacău, fiind irelevant rangul autorității care a soluționat contestația,
respectiv I.G.P.R.
Totodată, a
constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă
să soluționeze conflictul intervenit în soluționarea litigiului dedus judecății.
Înalta Curte,
constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, 22 C.
proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul
cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii. În acest sens se
stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul M.C.M., în
contradictoriu cu I.P.J. Bacău și cu I.G.P.R., în favoarea Curții de Apel Bacău,
secția contencios administrativ și fiscal, în considerarea celor în continuare
arătate.
Prin cererea
de chemare în judecată cu care reclamantul M.C.M. a învestit instanța de
contencios administrativ acesta a solicitat anularea a două acte
administrative, respectiv (i) Dispoziția șefului I.P.J. Bacău nr. 661 din 12
august 2002, comunicată la data de 22 august 2008, prin care a fost sancționat
cu mustrare scrisă, și (ii) Dispoziția I.G.P.R. nr. 2016 din 5 septembrie 2008,
prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva primului act administrativ
menționat.
Contrar celor
reținute în cuprinsul sentinței nr. 186 din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău,
Înalta Curte reține că nu poate fi nesocotit în cauză rangul autorității
emitente a Dispoziției nr. 2016 din 5 septembrie 2008 prin care, organul
central al administrației a respins, ca neîntemeiată, contestația reclamantului
și a menținut sancțiunea aplicată, realizând totodată și o aprofundată analiză
atât a situației de fapt cât și a prevederilor legale incidente.
Așa fiind,
instanța de contencios administrativ chemată a se pronunța asupra acțiunii reclamantului
nu poate ignora și nici nesocoti conținutul acestui act și nici măsura dispusă atunci
când va examina legalitatea sancțiunii aplicate și contestate, mai cu seamă că
în mod expres reclamantul a solicitat și anularea actului emis de autoritatea centrală
sus arătată.
Față de poziționarea
și rangul organului emitent al acestei din urmă decizii asupra căreia se va și pronunța
instanța, devin incidente, în vederea stabilirii competenței de soluționare a
cauzei, prevederile art. 3 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 10 din Legea
nr. 554/2004, republicată, în raport de care competența de soluționare se va stabili
în favoarea Curții de Apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal, instanță
căreia i se va trimite cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare
a cauzei privind pe M.C.M., I.P.J. Bacău și I.G.P.R. în favoarea Curții de Apel
Bacău, secția comercială și contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 13 aprilie 2010.