ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3488/2012

Asupra recursului de față:

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

I.l. Cererea de chemare în judecată.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, la data

de 20 februarie 2012, reclamantul M.A. a chemat în judecată pe pârâții COMISIA CENTRALĂ

PENTRU STABILIREA

DESPĂGUBIRILOR și PREȘEDINTELE

COMISIEI CENTRALE PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR - D.D. solicitând amendarea

Președintelui Comisiei Centrale, cu amenda de 20% din salariul minim pe

economie, pe zi de întârziere, până la executarea obligației de a emite decizia

privind titlul de despăgubire, pentru imobilul situat in Craiova, str. General

Magheru, nr. 2, județul Dolj, obligație dispusă prin sentința nr. 135 din 15

martie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, definitivă și irevocabilă,

obligarea Comisiei Centrale la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de

despăgubiri de întârziere și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că prin Sentința nr. 135 din 15 martie  2010 a Curții de Apel Craiova,

definitivă și irevocabilă, pârâta Comisia Centrală a fost obligată să emită

decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul situat in Craiova, str.

General Magheru, nr. 2 județul Dolj.

Reclamantul a susținut ca hotărârea

judecătoreasca este executorie de drept, fără a fi necesare alte formalități,

cu toate acestea nu a fost pusă în executare de pârâtă nici după 30 de zile de

la rămânerea irevocabilă și în consecință, este sancționabilă starea de

pasivitate a paraților.

În drept, reclamantul și-a întemeiat

acțiunea pe dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Pârâții COMISIA CENTRALĂ PENTRU

STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și PREȘEDINTELE COMISIEI CENTRALE PENTRU STABILIREA

DESPĂGUBIRILOR - D.D., au depus la dosarul cauzei întâmpinări, prin care au

solicitat respingerea acțiunii.

La termenul de judecată din data de 15

mai 2012, reclamantului i s-a pus în vedere să-și precizeze acțiunea sub

aspectul incidenței dispoziției O.U.G. nr. 4/2012.

I.2. Hotărârea instanței de fond.

Prin Sentința nr. 663 din 12 iunie

2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a

respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut că deși potrivit dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004,

executarea

hotărârii irevocabile prin care

autoritatea publică este obligată să emită un act administrativ trebuie făcută

în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în

cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, în cauza de

față au intervenit prevederile OUG nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în

vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din

titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile

proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, prin care

activitatea de emitere a titlurilor de proprietate este suspendată pentru o

perioada de 6 luni.

În pronunțarea soluției sale, Curtea a

avut în vedere jurisprudența recentă a Curții de la Strasbourg care a nuanțat

obligația statului de punere în executare, în orice condiții, a unei hotărâri

judecătorești. în cauza Fociac c. României s-a arătat că dreptul de acces la

justiție nu poate obliga un stat să dispună executarea fiecărei hotărâri cu

caracter civil, indiferent care ar fi circumstanțele (Sanglier împotriva

Franței, nr. 50342/99, pct. 39, 27 mai 2003). Atunci când autoritățile sunt

obligate să execute o hotărâre judecătorească și nu fac acest lucru, respectiva

inerție angajează răspunderea statului în sfera de aplicare a art. 6 § 1 din

convenție.

Aceasta răspundere funcționează numai

ca sancțiune a stării de inerție, or, în prezentul litigiu, fiind suspendată

prin lege activitatea pârâților de emitere a titlurilor de despăgubire, Curtea

a apreciat că nu se poate reține existența unei atitudini de pasivitate a

autorității, care sa fie sancționabilă.

I.3. Recursul declarat în cauză.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs reclamantul M.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul reclamant a susținut, în

esență, că în mod greșit prima instanță a respins cererea, reținând că au

intervenit prevederile O.U.G. nr. 4/2012 care suspendă pe o perioadă de 6 luni

emiterea titlurilor de despăgubire, având în vedere că suspendare prevăzută de

această ordonanță vizează procedura administrativă prevăzută de titlul VII din

Legea nr. 247/2005 iar

nu suspendarea punerii în executare a

hotărârilor judecătorești, pronunțate până la data de 15 martie 2012.

Recurentul reclamant a formulat

critici și în ceea ce privește obligarea pârâtei la 50.000 lei cu titlu de

despăgubiri pentru întârziere, datorat neexecutării hotărârii.

A susținut recurentul că dreptul la

despăgubire pentru întârzierea emiterii dispoziției privind titlul de

despăgubire este prevăzut de dispozițiile art. 24 alin. (2) teza finală din

Legea nr. 554/2004 și că instanța de fond nu a data dovadă de rol activ și nu a

fost preocupată de administrarea probatoriului din care să rezulte cuantumul

despăgubirilor pentru prejudiciul suferit de către reclamantă.

II. Considerentele Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Înalta Curte, analizând actele și

lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale

aplicabile, precum și din oficiu, potrivit art. 304 C. proc. civ., constată că

recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi în continuare arătate.

Prin Sentința nr. 135 din 15 martie 2010

a Curții de Apel Craiova, definitivă și irevocabilă, pârâta Comisia Centrală a

fost obligată să emită decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul

situat in Craiova, str. General Magheru, nr. 2 județul Dolj.

Prin Decizia nr. 5515 din 9 decembrie

2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, a respins recursul formulat de C.C.S.D. împotriva Sentinței nr. 135/2010,

astfel încât această din urmă hotărâre a rămas irevocabilă.

Potrivit art. 24 alin. (1) teza finală

din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, executarea hotărârii se face

în cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Intimata C.C.S.D. avea obligația să

execute hotărârea până la 9 ianuarie 2011.

Întrucât autoritatea nu a respectat dispozițiile

legale sus menționate, reclamanta a introdus acțiunea în justiție la data de 17

februarie 2012.

Înalta Curte reține că în mod greșit

prima instanță, respingând acțiunea reclamantei și-a motivat sentința prin

apariția O.U.G. nr. 4/2012, care a suspendat emiterea titlurilor de despăgubire

pentru o perioadă de 6 luni și citând din jurisprudenta Curții Europene a

Drepturilor Omului, conchide în sensul că numai inerția autorității conduce la

angajarea dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

Or, în cauza de fată inerția

autorității este evidentă, deoarece termenul limită pentru executarea hotărârii

se finalizase la 9 ianuarie 2011, cu mai mult de un an înainte de apariția

O.U.G. nr. 4/2012 și de formularea acțiunii în justiție(17 februarie 2012).

Înalta Curte apreciază că în prezenta

speță nu pot fi invocate dispozițiile O.U.G. nr. 4/2012 deoarece, pe de o

parte, autoritatea este în întârziere în executarea hotărârii prin trecerea, cu

mult a termenului de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (1) teza a II-a din

Legea nr. 554/2004, iar pe de altă parte, ordonanța de urgență nu a prevăzut

suspendarea executării hotărârilor judecătorești devenite irevocabile și

executorii, anterior intrării acestui act normativ în vigoare.

De altfel, nici nu putea să cuprinsă o

atare dispoziție, în raport cu principiul de drept al neretroactivității legii

civile.

Mai mult, Înalta Curte subscrie

motivelor de recurs, în sensul că suspendarea vizează doar emiterea titlurilor

de despăgubire în procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr.

247/2005, fără a se pune în discuție executarea unei hotărâri judecătorești

irevocabile.

În concluzie, Înalta Curte apreciază

că acțiunea reclamantului trebuie să fie admisă în privința obligării

Președintelui C.C.S.D. la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe

economie, pe zi de întârziere, începând cu 09 ianuarie 2011 până la emiterea

titlului de despăgubire, în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește obligarea

intimatei la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru

întârziere, se constată inexistența dovedirii acestui capăt de cerere, obligația

propunerii

probatoriului aparținând reclamantului și nu instanței de judecată.

În concluzie, având în vedere

considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) Cod

procedura civilă coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

recursul va fi admis sub consecința casării sentinței atacate și admiterii în

parte a acțiunii, cu precizările sus menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de

reclamantul M.A. împotriva sentinței civile nr. 663 din 12 iunie 2012 a Curții

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Obligă Președintele Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata unei amenzi de 20% din salariul minim

brut pe economie, pe zi de întârziere, începând cu 09 ianuarie 2011 până la

emiterea titlului de despăgubire.

Respinge în rest acțiunea.

Irvocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

13 septembrie 2012.