ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3965/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3965/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

deduse judecății.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.S. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

și Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, amendarea

Președintelui Comisiei Centrale, cu amenda de 20% din salariul minim pe

economie, pe zi de întârziere, până la executarea obligației de a emite decizia

privind titlul de despăgubire, pentru imobilul situat în comuna Celaru, jud.

Dolj, obligație dispusă prin Decizia nr. 3.512 din 16 iunie 2011 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, definitivă și irevocabilă; obligarea

pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata sumei de

50.000 RON, cu titlu de despăgubiri de întârziere, precum și la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 3.512 din 16 iunie 2011 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, s-a dispus obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor la emiterea deciziei privind titlul de despăgubire pentru

imobilul situat în comuna Celaru, jud.Dolj, într-un termen de cel mult 6 luni

de zile de la data deciziei.

Reclamantul a arătat

că hotărârea judecătorească este executorie de drept, fără a fi necesare alte

formalități, nu a fost executată de pârâtă, și, în consecință, starea de

pasivitate a pârâților trebuie sancționată.

Acțiunea

reclamantului s-a întemeiat pe dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004.

instanței de fond

Prin Sentința civilă

nr. 632 din 7 iunie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului P.S.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că, prin O.U.G. nr. 4/2012 privind unele

măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării

unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr.

247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și

unele măsuri adiacente, activitatea de emitere a titlurilor de proprietate a

fost suspendată pentru o perioadă de 6 luni.

În esență, Curtea a

apreciat că în speță nu este realizată ipoteza avută în vedere de dispozițiile

art. 24 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care activitatea Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de emitere a titlurilor de

despăgubire a fost suspendată prin lege, neputându-se, astfel, reține existența

unei atitudini de pasivitate a pârâților, care să fie sancționabilă.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul P.S., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și

cele ale art. 304 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurentul-reclamant a arătat că instanța de fond a soluționat procesul

fără a intra în cercetarea fondului dispunând respingerea acțiunii în sensul

nesancționării Președintelui Comisiei Centrale Pentru Stabilirea

Despăgubirilor, pe considerentul că prin O.U.G. nr. 4/2012 a fost suspendată pe

o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire, fără a reține

pasivitatea Comisiei Centrale Pentru Stabilirea Despăgubirilor, manifestată

timp de aproape 1 an de zile, respectiv de la data de 16 iulie 2011, dată de la

care trebuia să fie executată hotărârea judecătorească irevocabilă, până la data

de 15 martie 2012, când O.U.G. nr. 4/2012 a fost publicată în M. Of.

O altă critică

vizează interpretarea greșită a O.U.G. nr. 4/2012, în sensul că acest act

normativ ar avea în vedere și procedura de executare silită specială prevăzută

de art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Recurentul-reclamant

susține că Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor ar

fi trebuit sancționat cu amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe

economie, pe fiecare zi de întârziere, respectiv, pentru fiecare zi cu care s-a

întârziat executarea hotărârii, până la data de 15 martie 2012.

Apreciază că

instanța, în mod greșit, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei

la plata sumei de 50.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru întârziere,

datorate ca urmare a neexecutării hotărârii judecătorești.

O critică distinctă

vizează nemotivarea sentinței sub aspectul înlăturării argumentelor

reclamantului, din cuprinsul acțiunii.

intimatei.

Prin întâmpinarea

depusă la 12 septembrie 2012, intimata Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că

potrivit legislației aplicabile în materie și date fiind elementele obiective

care se circumscriu situației de fapt, nu se poate stabili în sarcina

Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sancțiunea

prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ.

Potrivit intimatei,

în cauză trebuia citat în nume personal președintele Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor, în raport de prevederile art. 24 alin (2) coroborate

cu art. 25 din Legea nr. 554/2004, din care rezultă că sancțiunea amenzii nu

poate fi aplicată decât personal conducătorului autorității publice obligat

prin hotărâre.

Atribuția de emitere

a deciziilor referitoare la acordarea titlurilor aparține Comisiei Centrale,

organism colegial și că, între membrii comisiei nu există raporturi de

subordonare așa încât, președintele "nu are competența de a constrânge pe

ceilalți membri să adopte o anume decizie".

Susține că nu există

intenția de a nesocoti Decizia nr. 3.512 din 16 iunie 2011 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, însă Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor este obligată să respecte prevederile imperative ale legii,

respectiv O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012,

care sunt de imediată aplicare.

Referitor la plata

despăgubirilor de întârziere în cuantum de 50.000 RON, în favoarea

reclamantului, arată că această solicitare este neîntemeiată, având în vedere

că s-au făcut demersuri în soluționarea dosarului de despăgubire, respectiv

emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, iar reclamantul nu a făcut

dovada culpei comisiei, prejudiciul produs acestuia precum și legătura de

cauzalitate între acestea.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului.

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare,

cât și în baza art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele Înalta

Curte constată că recursul este fondat numai în privința criticii care vizează

pasivitatea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor manifestată în

perioada cuprinsă între data de la care hotărârea judecătorească irevocabilă

trebuia executată și până la data de 14 martie 2012, anterior intrării în

vigoare a O.U.G. nr. 4/2012, pentru argumentele expuse în continuare.

fapt și de drept relevante.

Recurentul-reclamant

a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect

aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de

întârziere, președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,

cu titlu de sancțiune pentru neexecutarea în termen a Deciziei nr. 3.512 din 16

iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal.

Potrivit

dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004:

"(1) Dacă în

urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să

înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, o

adeverință sau orice alt înscris, executarea hotărârii definitive și

irevocabile se va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui

astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a

hotărârii.

(2) În cazul în care

termenul nu este respectat, se va aplica conducătorului autorității publice

sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe

economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru

întârziere."

Așa fiind, rezultă că

președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor avea obligația

de a executa decizia menționată în sensul de a emite "decizia reprezentând

titlu de despăgubire, într-un termen de cel mult 6 luni de zile de la data

pronunțării prezentei decizii" respectiv din 16 iunie 2011.

Necontestat, acest

fapt nu s-a realizat așa încât se impune, în concordanță cu prevederile legale

menționate aplicarea amenzii de 20% din salariul minim pe economie pe zi de

întârziere începând cu data expirării termenului de 6 luni prevăzut în decizie

respectiv cu data de 17 decembrie 2011 și până la data de 14 martie 2012, în

condițiile în care la 15 martie 2012 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 4/2012 privind

unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar

aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr.

247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și

unele măsuri adiacente.

De aceea, critica

formulată de recurent este legală și ea va antrena admiterea recursului în

sensul precizat anterior.

Înalta Curte nu poate

reține sub acest aspect apărările intimatei privind aplicarea sancțiunii

prevăzute de lege conducătorului acestei autorități.

Împrejurarea că

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților ori conducătorul său nu

au fost părți în litigiul în care s-a pronunțat hotărârea ce se execută nu este

relevantă, câtă vreme art. 13 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 îi

conferă Președintelui ANRP calitatea de conducător al lucrărilor Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Faptul că potrivit

art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor funcționează ca un organism colegial, voturile

membrilor săi fiind egale, nu poate fi invocată ca argument pentru neexecutarea

unei hotărâri judecătorești în termenul legal. Conducătorul Autorității Naționale

pentru Restituirea Proprietăților avea obligația legală de a organiza

activitatea comisiei într-o asemenea manieră încât să asigure respectarea

termenului de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. De asemenea, nu

s-au prezentat dovezi din care să rezulte că autoritatea pârâtă prin

conducătorul său a dispus măsurile necesare pentru executarea hotărârii

judecătorești, dar ceilalți membri ai comisiei s-ar fi opus.

Toate celelalte

critici formulate de recurent sunt nefondate.

În cazul titlurilor

de despăgubire, prin O.U.G. nr. 4/2012, s-au suspendat până la 15 mai 2013

emiterea titlurilor de despăgubire și procedurile de evaluare a imobilelor

pentru care se acordă despăgubirile, prevăzute de Titlul VII din Legea nr.

247/2007.

În raport de

prevederile acestui act normativ, nu se poate pune în discuție, după data

intrării sale în vigoare, neexecutarea culpabilă a hotărârilor judecătorești,

motiv pentru care se impune menținerea sentinței recurate sub acest aspect.

Capătul de cerere

privind plata despăgubirilor de întârziere este neîntemeiat,

recurentul-reclamant nefăcând dovada prejudiciului suferit aceasta și din

perspectiva faptului că în cauză este vorba despre emiterea titlului de

despăgubire și nu a titlului de plată.

Hotărârea atacată

este adecvat motivată, în raport cu soluția pronunțată, cuprinzând în acest

sens motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, conform

art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

soluției adoptate în recurs.

Având în vedere toate

considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul și în temeiul art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004, corelat cu art. 312 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., va modifica în parte sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

formulat de P.S. împotriva Sentinței nr. 632/2012 din 7 iunie 2012 a Curții de

Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

recurată în sensul că admite în parte acțiunea formulată de către reclamantul

P.S.

Aplică Președintelui

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor o amendă în cuantum de 20%

din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere începând cu data de 17

decembrie 2011 și până la data de 14 martie 2012.

Respinge capătul de

cerere privind despăgubirile ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 octombrie 2012.

Procesat de GGC - AM