ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3965/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul cererii deduse judecății. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, amendarea Președintelui Comisiei Centrale, cu amenda de 20% din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere, până la executarea obligației de a emite decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul situat în comuna Celaru, jud. Dolj, obligație dispusă prin Decizia nr. 3.512 din 16 iunie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, definitivă și irevocabilă; obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de despăgubiri de întârziere, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 3.512 din 16 iunie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei privind titlul de despăgubire pentru imobilul situat în comuna Celaru, jud.Dolj, într-un termen de cel mult 6 luni de zile de la data deciziei. Reclamantul a arătat că hotărârea judecătorească este executorie de drept, fără a fi necesare alte formalități, nu a fost executată de pârâtă, și, în consecință, starea de pasivitate a pârâților trebuie sancționată. Acțiunea reclamantului s-a întemeiat pe dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 632 din 7 iunie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului P.S. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin O.U.G. nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, activitatea de emitere a titlurilor de proprietate a fost suspendată pentru o perioadă de 6 luni.

În esență, Curtea a apreciat că în speță nu este realizată ipoteza avută în vedere de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care activitatea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de emitere a titlurilor de despăgubire a fost suspendată prin lege, neputându-se, astfel, reține existența unei atitudini de pasivitate a pârâților, care să fie sancționabilă. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul P.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și cele ale art. 304 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat că instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului dispunând respingerea acțiunii în sensul nesancționării Președintelui Comisiei Centrale Pentru Stabilirea Despăgubirilor, pe considerentul că prin O.U.G.

nr. 4/2012 a fost suspendată pe o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire, fără a reține pasivitatea Comisiei Centrale Pentru Stabilirea Despăgubirilor, manifestată timp de aproape 1 an de zile, respectiv de la data de 16 iulie 2011, dată de la care trebuia să fie executată hotărârea judecătorească irevocabilă, până la data de 15 martie 2012, când O.U.G. nr. 4/2012 a fost publicată în M. Of. O altă critică vizează interpretarea greșită a O.U.G. nr. 4/2012, în sensul că acest act normativ ar avea în vedere și procedura de executare silită specială prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Recurentul-reclamant susține că Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor ar fi trebuit sancționat cu amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie, pe fiecare zi de întârziere, respectiv, pentru fiecare zi cu care s-a întârziat executarea hotărârii, până la data de 15 martie 2012. Apreciază că instanța, în mod greșit, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru întârziere, datorate ca urmare a neexecutării hotărârii judecătorești. O critică distinctă vizează nemotivarea sentinței sub aspectul înlăturării argumentelor reclamantului, din cuprinsul acțiunii. 4. Apărarea intimatei.

Prin întâmpinarea depusă la 12 septembrie 2012, intimata Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că potrivit legislației aplicabile în materie și date fiind elementele obiective care se circumscriu situației de fapt, nu se poate stabili în sarcina Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Potrivit intimatei, în cauză trebuia citat în nume personal președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în raport de prevederile art. 24 alin (2) coroborate cu art. 25 din Legea nr. 554/2004, din care rezultă că sancțiunea amenzii nu poate fi aplicată decât personal conducătorului autorității publice obligat prin hotărâre.

Atribuția de emitere a deciziilor referitoare la acordarea titlurilor aparține Comisiei Centrale, organism colegial și că, între membrii comisiei nu există raporturi de subordonare așa încât, președintele "nu are competența de a constrânge pe ceilalți membri să adopte o anume decizie". Susține că nu există intenția de a nesocoti Decizia nr. 3.512 din 16 iunie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, însă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este obligată să respecte prevederile imperative ale legii, respectiv O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012, care sunt de imediată aplicare.

Referitor la plata despăgubirilor de întârziere în cuantum de 50.000 RON, în favoarea reclamantului, arată că această solicitare este neîntemeiată, având în vedere că s-au făcut demersuri în soluționarea dosarului de despăgubire, respectiv emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, iar reclamantul nu a făcut dovada culpei comisiei, prejudiciul produs acestuia precum și legătura de cauzalitate între acestea. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât și în baza art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele Înalta Curte constată că recursul este fondat numai în privința criticii care vizează pasivitatea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor manifestată în perioada cuprinsă între data de la care hotărârea judecătorească irevocabilă trebuia executată și până la data de 14 martie 2012, anterior intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 4/2012, pentru argumentele expuse în continuare. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu titlu de sancțiune pentru neexecutarea în termen a Deciziei nr. 3.512 din 16 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004: "(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris, executarea hotărârii definitive și irevocabile se va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se va aplica conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere." Așa fiind, rezultă că președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor avea obligația de a executa decizia menționată în sensul de a emite "decizia reprezentând titlu de despăgubire, într-un termen de cel mult 6 luni de zile de la data pronunțării prezentei decizii" respectiv din 16 iunie 2011. Necontestat, acest fapt nu s-a realizat așa încât se impune, în concordanță cu prevederile legale menționate aplicarea amenzii de 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere începând cu data expirării termenului de 6 luni prevăzut în decizie respectiv cu data de 17 decembrie 2011 și până la data de 14 martie 2012, în condițiile în care la 15 martie 2012 a intrat în vigoare O.U.G.

nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. De aceea, critica formulată de recurent este legală și ea va antrena admiterea recursului în sensul precizat anterior. Înalta Curte nu poate reține sub acest aspect apărările intimatei privind aplicarea sancțiunii prevăzute de lege conducătorului acestei autorități. Împrejurarea că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților ori conducătorul său nu au fost părți în litigiul în care s-a pronunțat hotărârea ce se execută nu este relevantă, câtă vreme art. 13 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 îi conferă Președintelui ANRP calitatea de conducător al lucrărilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Faptul că potrivit art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor funcționează ca un organism colegial, voturile membrilor săi fiind egale, nu poate fi invocată ca argument pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești în termenul legal. Conducătorul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților avea obligația legală de a organiza activitatea comisiei într-o asemenea manieră încât să asigure respectarea termenului de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. De asemenea, nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că autoritatea pârâtă prin conducătorul său a dispus măsurile necesare pentru executarea hotărârii judecătorești, dar ceilalți membri ai comisiei s-ar fi opus.

Toate celelalte critici formulate de recurent sunt nefondate. În cazul titlurilor de despăgubire, prin O.U.G. nr. 4/2012, s-au suspendat până la 15 mai 2013 emiterea titlurilor de despăgubire și procedurile de evaluare a imobilelor pentru care se acordă despăgubirile, prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2007. În raport de prevederile acestui act normativ, nu se poate pune în discuție, după data intrării sale în vigoare, neexecutarea culpabilă a hotărârilor judecătorești, motiv pentru care se impune menținerea sentinței recurate sub acest aspect. Capătul de cerere privind plata despăgubirilor de întârziere este neîntemeiat, recurentul-reclamant nefăcând dovada prejudiciului suferit aceasta și din perspectiva faptului că în cauză este vorba despre emiterea titlului de despăgubire și nu a titlului de plată.

Hotărârea atacată este adecvat motivată, în raport cu soluția pronunțată, cuprinzând în acest sens motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul și în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, corelat cu art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., va modifica în parte sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de P.S. împotriva Sentinței nr. 632/2012 din 7 iunie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată în sensul că admite în parte acțiunea formulată de către reclamantul P.S. Aplică Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor o amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere începând cu data de 17 decembrie 2011 și până la data de 14 martie 2012. Respinge capătul de cerere privind despăgubirile ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2012. Procesat de GGC - AM