ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1733/2016

Decizia nr. 1733/2016

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu pârâții Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, sancționarea Președintelui Comisiei Centrale cu amenda de 20% din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere, până la executarea obligației de a emite decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul situat în comuna Celaru, jud. Dolj, obligație dispusă prin Decizia nr. 3512 din 16 iunie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, definitivă și irevocabilă, și obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de despăgubiri de întârziere, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 3512 din 16 iunie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei privind titlul de despăgubire pentru imobilul situat în comuna Celaru, jud. Dolj, într-un termen de cel mult 6 luni de zile de la data deciziei.

Reclamantul a arătat că hotărârea judecătorească este executorie de drept, fără a fi necesare alte formalități, nu a fost executată de pârâtă, și, în consecință, starea de pasivitate a pârâților trebuie sancționată.

1.2. Prin Sentința civilă nr. 632 din 7 iunie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului A..

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin O.U.G. nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, activitatea de emitere a titlurilor de proprietate a fost suspendată pentru o perioadă de 6 luni.

2.1. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și cele ale art. 304 C. proc. civ.

2.2. Prin Decizia nr. 3965 din 4 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul formulat de A. împotriva Sentinței nr. 632 din 7 iunie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a modificat sentința recurată în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul A., a aplicat Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor o amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere începând cu data de 17 decembrie 2011 și până la data de 14 martie 2012 și a respins capătul de cerere privind despăgubirile ca nefondat.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în raport cu dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, că Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor avea obligația de a executa decizia menționată în sensul de a emite "decizia reprezentând titlu de despăgubire, într-un termen de cel mult 6 luni de zile de la data pronunțării prezentei decizii", respectiv din 16 iunie 2011.

A reținut instanța de recurs, în esență, că împrejurarea că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților ori conducătorul său nu au fost părți în litigiul în care s-a pronunțat hotărârea ce se execută nu este relevantă, câtă vreme art. 13 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 îi conferă Președintelui A.N.R.P. calitatea de conducător al lucrărilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Conducătorul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților avea obligația legală de a organiza activitatea comisiei într-o asemenea manieră încât să asigure respectarea termenului de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. De asemenea, nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că autoritatea pârâtă prin conducătorul său a dispus măsurile necesare pentru executarea hotărârii judecătorești dar ceilalți membri ai comisiei s-ar fi opus.

În cazul titlurilor de despăgubire, prin O.U.G. nr. 4/2012 s-au suspendat până la 15 mai 2013 emiterea acestora și procedurile de evaluare a imobilelor pentru care se acordă despăgubirile, prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2007. În raport de prevederile acestui act normativ, s-a reținut că nu se poate pune în discuție, după data intrării sale în vigoare, neexecutarea culpabilă a hotărârilor judecătorești, motiv pentru care s-a impus menținerea sentinței recurate sub acest aspect.

Referitor la capătul de cerere privind plata despăgubirilor de întârziere, s-a reținut că este neîntemeiat, recurentul-reclamant nefăcând dovada prejudiciului suferit, cât și din perspectiva faptului că în cauză este vorba despre emiterea titlului de despăgubire și nu a titlului de plată.

3.1. Împotriva Deciziei nr. 3965/4 octombrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a fost formulată cererea de contestație în anulare, fiind invocate prevederile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. din 1805 potrivit cărora "hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare. .. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii".

În esență, petenta contestatoare a susținut că, deși a figurat ca parte în litigiul respectiv, instanța de recurs nu a dispus citarea sa, pronunțând astfel o hotărâre nelegală, cu încălcarea dreptului său la apărare.

În concluzie, a solicitat admiterea cererii, anularea Deciziei nr. 3965 din 4 octombrie 2012 și rejudecarea recursului formulat împotriva Sentinței nr. 632 din 7 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

3.2. Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, în calitate de succesoare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a depus întâmpinare la data de 17 mai 2016, calificată de instanța de recurs ca fiind cerere de concluzii scrise, prin care, în esență, a solicitat admiterea cererii de contestație în anulare, anularea Deciziei nr. 3965 din 4 octombrie 2012, rejudecarea recursului și respingerea acestuia ca nefondat.

4.1. În ceea ce privește formularea în termen a cererii, instanța constată că, potrivit prevederilor art. 319 alin. (2) C. proc. civ. din 1865, "Contestația se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. (1) lit. b) sau lit. c)".

În cauză, Decizia nr. 3965 din 4 octombrie 2012 prin care a fost aplicată amenda prevăzută la art. 24 din Legea nr. 554/2004 reprezintă o hotărâre susceptibilă de executare silită în sensul cerinței art. 319 alin. (2) C. proc. civ. din 1865.

Cererea de contestație în anulare a fost înregistrată la registratura acestei instanțe la data de 2 decembrie 2015, înainte de începerea executării silite, procesul verbal de calcul al amenzii fiindu-i comunicat la data de 9 decembrie 2015.

Cu alte cuvinte, rezultă că cererea de contestație în anulare a fost formulată/depusă cu respectarea termenului legal, excepția tardivității fiind neîntemeiată.

4.2. Pe fondul său, cererea de contestație în anulare este întemeiată.

Astfel, din actele și lucrările cauzei, rezultă că, prin acțiunea formulată/înregistrată la Curtea de Apel Craiova, reclamantul a chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, precum și pe Președintele CCSD, B..

De asemenea, în concepta întocmită în dosarul Curții de Apel Craiova, pentru termenul din data de 10 mai 2012, a fost conceptată ca parte "președintele CCSD - B.", care a fost citată și la termenele ulterioare, iar Sentința nr. 632 din 7 iunie 2012 a fost pronunțată în contradictoriu inclusiv cu Președintele CCSD - B..

Cererea de recurs împotriva Sentinței nr. 632/2012 a fost formulată de reclamantul-recurent în contradictoriu cu Președintele CCSD, cât și cu Președintele CCSD - B., care, însă, nu a mai fost conceptată și nici citată în cursul judecării recursului, fiind astfel incident motivul prevăzut la art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. din 1865, petenta contestatoare în cauza de față nefiind legal citată pentru ziua când s-a judecat recursul împotriva Sentinței nr. 632/2012.

Astfel fiind, cererea de contestație în anulare va fi admisă, iar Decizia nr. 3965/2012 va fi anulată, urmând ca recursul să fie judecat la un termen ulterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității formulării contestației în anulare.

Admite contestația în anulare formulată de B. împotriva Deciziei nr. 3965 din 4 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Anulează decizia contestată.

Fixează termen pentru judecarea recursului la data de 22 septembrie 2016, cu citarea părților.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2016.

Procesat de GGC - CL