ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5040/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta Obștea M.R. a chemat în judecată pârâții

Comisia Locală R. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, Primarul Comunei R. și Comisia

Județeană Gorj pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și a solicitat instanței ca, prin

sentința ce se va pronunța, în contradictoriu cu intimata D.S. Gorj, organul local

să fie obligat să întocmească și să înainteze comisiei județene documentația în

vederea emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 410 ha., teren cu vegetație

forestieră, organul județean să fie obligat să elibereze titlul de proprietate pentru

suprafața mai sus menționată, iar Primarul Comunei R., în calitate de președinte

al Comisiei locale, să fie obligat la câte 100 RON, pe zi de întârziere, de la rămânerea

definitivă a sentinței ce se va pronunța și până la eliberarea titlului de proprietate,

cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că Obștea M.R. și-a întregit proprietatea ca urmare a succesiunii

în timp a legilor fondului funciar, de modificare și completare a Legii nr. 18/1991,

stabilindu-se irevocabil prin sentința civilă nr. 1312 din 5 martie 2004, pronunțată

de Judecătoria Târgu Jiu, că este îndreptățită la o suprafață de 5.804 ha., teren

cu vegetație forestieră.

Că, din această suprafață

de 5.804 ha., a fost pusă în posesie și i s-a eliberat titlu de proprietate numai

pentru suprafața de 5.399,66 ha., rămânând o diferență de 410 ha., pe care, deși

a solicitat-o în repetate rânduri, i s-a refuzat retrocedarea.

Intimata D.S. Târgu Jiu

a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 și excepția de nelegalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (4) și (5) din H.G. nr. 890/2005.

Judecătoria Târgu Jiu

prin încheierea din 18 februarie 2010 a sesizat Curtea Constituțională pentru a

se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate, în baza art. 29 pct. 5 din

Legea nr. 47/1992.

În temeiul art. 4 din

Legea nr. 554/2004 a sesizat Curtea de Apel Craiova pentru a se pronunța asupra

excepției de nelegalitate.

Curtea de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 297 din 4

iunie 2010, a respins excepția de nelegalitate formulată de Regia Națională a Pădurilor

R. - D.S. Gorj, în contradictoriu cu pârâții Obștea M.R., Comisia Locală R. de aplicare

a Legii nr. 18/1991, Comisia Județeană Gorj de aplicare a Legii nr. 18/1991.

Pentru a decide astfel,

instanța a reținut că între dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 1/2000

și ale art. 10 alin. (4) și (5) din H.G. nr. 890/2005 a căror neconstituționalitate

s-a invocat și dispozițiile art. 45 din Legea nr. 18/1991, art. 2 alin. (1) și

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 nu există nici un conflict, deoarece în timp

ce cele două alin. se referă la posibilitatea comisiilor de a efectua anumite demersuri

în vederea identificării unor terenuri susceptibile de o eventuală retrocedare,

art. reglementează retrocedarea propriu-zisă a termenelor sub incidența legilor

fondului funciar și a modalității concrete în care se poate realiza aceasta.

Pentru aceleași argumente

instanța de fond reține că nu există contradicție între cele două art. și art. 480

și 481 C. proc. civ. în condițiile în care textele C. civ. definesc noțiunea de

proprietate și restricțiile care o pot afecta.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Regia Națională a Pădurilor

R. - D.S. Gorj.

Recurenta a susținut,

în esență, că art. 10 alin. (4) și (5) din H.G. nr. 890/2005 încalcă dispozițiile

art. 45 din Legea nr. 18/1991, întrucât acest art. prevede că pot face obiectul

retrocedării doar termenele care au trecut în proprietatea statului prin efectul

unor acte normative speciale și nu toate terenurile proprietate a statului administrate

de instituțiile și autoritățile publice, art. 10 alin. (4) și (5) nefăcând distincție

între fostele proprietăți ale statului dintotdeauna și cele trecute în proprietatea

statului prin efectul unor acte normative speciale.

Recurenta a mai susținut

că, art. 10 alin. (4) și (5) din H.G. nr. 890/2005 încalcă și dispozițiile art.

2 alin. (1) și art. 24 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, întrucât regula retrocedării

după anul 2000 este ca retrocedarea să se facă pe vechiul amplasament și nu pe proprietatea

statului. De asemenea, aceste dispoziții legale, susține recurenta, încalcă dreptul

de proprietate al statului prevăzut de art. 480 și 481 C. civ., garantat de constituție

indiferent de titular.

Recursul este nefondat

urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în cele urmează:

Potrivit dispozițiilor

art. 4 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral cu

caracter individual, indiferent de natura acestuia, poate fi cercetată oricând în

cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.

Din economia textului

rezultă, în mod evident că excepția de nelegalitate, putând fi invocată oricând

în cadrul unui proces, adică în soluționarea unei excepții aflate pe rolul oricărei

instanțe în orice grad de jurisdicție, este mijloc de apărare, iar nu o acțiune

în contenciosul administrativ, în sensul art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Asupra fondului excepției

de nelegalitate urmează a se avea în vederea următoarele considerente:

În recursul său, Regia

Națională a Pădurilor R. - D.S. Gorj consideră că dispozițiile art. 10 alin.

(4) și (5) din H.G. nr. 890/2005 încalcă dispozițiile art. 45 din Legea nr. 18/1991,

întrucât acest art. prevede că pot face obiectul retrocedării doar terenurile care

au trecut în proprietatea statului prin efectul unor acte normative speciale.

În acest fel, susține

recurenta, art. 10 alin. (4) și (5) din H.G. nr. 890/2005 creează posibilitatea

retrocedării și din fosta proprietate a statului „dintotdeauna”, în cazul în care

nu mai există rezervă în cadrul comisiei locale de fond funciar chiar dacă respectivele

trenuri nu fac parte din categoria celor de la art. 45 din Legea nr. 18/1991.

S-a mai susținut că

art. 10 alin. (4) și (5) din H.G. nr. 890/2005 încalcă și dispozițiile art. 2

alin. (1) și art. 24 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, întrucât regula retrocedării

după anul 2000 este ca aceasta să se facă pe vechiul amplasament.

Potrivit art. 4 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cauzele de nelegalitate

trebuie analizate în raport cu dispozițiile legale în vigoare în momentul emiterii

actului administrativ.

În cauză, însă, din analiza

dispozițiilor art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 890/2005 rezultă că aceste dispoziții

reglementează posibilitatea comisiilor județene de fond funciar, atunci când nu

mai au la dispoziție rezerve de teren, să se adreseze instituțiilor și autorităților

publice care administrează teren proprietatea statului. În acest sens, la alin.

(5) din acest art. este instituită obligativitatea acestor instituții și autorități

publice de a răspunde comisiilor de fond funciar și de a le comunica în termen de

45 zile suprafețele care le pot fi puse la dispoziție.

Cât privește existența

unui eventual conflict între dispozițiile de mai sus și cele ale art. 45 din legea

fondului funciar precum și cu cele ale art. 2 și art. 24 din Legea nr. 1/2000, în

mod corect instanța de fond a reținut că acesta nu există, întrucât primele vizează

o obligație de diligență a comisiilor (punerea la dispoziție de terenuri) în timp

ce ultimele două art. reglementează retrocedarea propriu-zisă a terenurilor respectiv

modalitățile concrete în care aceasta se realizează.

De asemenea, s-a reținut

că nu putem vorbi de existența niciunei contradicții între art. 10 alin. (4) și

(5) din H.G. nr. 890/2005 și art. 480 și 481 C. civ., acestea din urmă definind

noțiunea de proprietate și sarcinile care o afectează.

Examinând și din oficiu

hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se

existența motivelor de casare, recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Regia Națională a Pădurilor R. - D.S. Gorj împotriva sentinței civile nr. 297

din 4 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 17 noiembrie 2010.