ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.06.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3080/2012

HOTĂRÂRE
19.06.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3080/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a

constatat următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin acțiunea în contencios

administrativ, reclamantul A.L.L. a chemat în judecată pe pârâta C.C.S.D.

solicitând obligarea acesteia la emiterea unei decizii reprezentând titlul de

despăgubire, în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (7) din Titlul VII

din Legea nr. 247/2005, având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile

legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv- Titlul VII din Legea nr. 247/2005, urmare a

evaluării efectuate în condițiile art. 16 alin. (5) și (6) ale Titlului VII din

Legea nr. 247/2005, pentru cota de 1/2 parte din imobilul casă demolată cu

suprafața construită de 120 m.p., cu fundație din piatră, pereți din chirpici

și-acoperiș din țiglă înscris în C.F. a localității C.; pentru cota de 1/2

parte din depozitul (magazia) de semințe și fructe demolată, cu suprafața de 90

m.p., cu fundație din piatră, pereți din cărămidă arsă și acoperiș din țiglă,

care a fost amplasat pe nr. top; pentru următoarele construcții demolate care

au fost amplasate pe terenul cu nr. top. C.: grajd pentru animale cu suprafața

construită de 75 m.p., cu fundație din piatră, construit din cărămidă arsă,

acoperit cu țiglă, iesle din beton și cu pavaj din lemn de esență tare, patul

de porumb cu suprafața de 45 m, construit din lemn de esență tare, cu pereți

din șipci, de brad, acoperit cu țiglă, coteț de porci cu suprafața construită

de 100 m.p., construit din lemn de esență tare, cu stâlpi de susținere din lemn

de esență tare, acoperit cu țiglă și cu pavaj din cărămidă arsă, magazie-remiză

cu suprafața construită de 190 m.p., cu fundație din piatră, pereți din lodbe,

acoperită cu țiglă, grajd pentru animale, cu suprafața construită de 50 m.p.,

cu fundație din piatră, cu pereți din cărămidă arsă, pavaj din lemn de esență

tare, acoperit cu țiglă, saivan pentru oi cu suprafața construită de 188 m.p.,

cu pereți din lemn, acoperit cu țiglă; pentru următoarele instalații, mașini și

bunuri mobile: cazan aburi marca S. de 8 atmosfere, mașină pentru acționat

moara instalație pentru alimentat cazan aburi, 4 sistem transmisie de la mașina

la axa de transmisie de 20 m, care acționa diferitele instalații prin funii,

5.instalație pentru decojirea semințelor de floarea-soarelui, instalație pentru

măcinarea semințelor de floarea-soarelui, instalație pentru frământarea fainei

de floarea-soarelui, instalație pentru prăjirea fainei de floarea-soarelui,

presă hidraulică M. de mare capacitate, instalație pentru măcinat cereale, .instalație

pentru măcinat grâu (elevator, valturi, sită, piatră), .instalații pentru

curățirea și eliminarea impurităților din grâu, instalație pentru preparat

umplerea sticlelor de sifon, lemne de foc 3.040 m.c.; pentru construcțiile demolate

moară, presă de uRON și sală de mașini(trei nivele) cu fundație de piatră,

pereți din cărămidă, acoperite cu țiglă, înscrise inițial În C.F. C.,

transnotate în C.F.; pentru casa de locuit demolată, în suprafață de 180 m.p.,

cu fundație din piatră, pereți din cărămidă arsă, acoperită cu țiglă, înscrisă

în C.F. a localității C.; pentru construcția demolată, înscrisă în C.F. a

localității C., cu destinația de magazia morii cu suprafața de 70 m.p.,

fundație din piatră, pereți din chirpici, acoperită cu țiglă; pentru

construcția demolată, înscrisă în C.F. a localității C., care a avut destinația

de sifonărie cu suprafața de 18 m.p., fundație din piatră, pereți din cărămidă

arsă, acoperită cu țiglă; -obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată

constând în onorariu de avocat.

2.Hotărârea Curții de Apel

Prin sentința nr. 383 din 24 iunie 2011

a Curții de Apel Cluj, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul A.L.L. în

contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., în sensul că a fost obligată pârâta la emiterea

unei decizii reprezentând titlul de despăgubire, în conformitate cu dispozițiile

art. 16 alin. (7) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având ca obiect acordarea

de despăgubiri.

În condițiile legii speciale privind regimul

de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv-Titlul

VII din Legea nr. 247/2005, pentru cota de 1/2 parte din imobilul casă demolată

cu suprafața construită de 120 m.p., cu fundație din piatră, pereți din chirpici

și acoperiș din țiglă înscris în C.F. a localității C.; pentru cota de 1/2 parte

din depozitul (magazia) de semințe și fructe demolată, cu suprafața de 90 m.p.,

cu fundație din piatră, pereți din cărămidă arsă și acoperiș din țiglă, care a fost

amplasat pe nr. top; pentru următoarele construcții demolate care au fost amplasate

pe terenul cu nr. top. 141 C.: grajd pentru animale cu suprafața construită de 75

m.p., cu fundație din piatră, construit din cărămidă arsă, acoperit cu țiglă, iesle

din beton și cu pavaj din lemn de esență tare, patul de porumb cu suprafața de 45

m3, construit din lemn de esență tare, cu pereți din șipci, de brad, acoperit cu

țiglă, coteț de porci cu suprafața construită de 100 m.p., construit din lemn de

esență tare, cu stâlpi de susținere din lemn de esență tare, acoperit cu țiglă și

cu pavaj din cărămidă arsă, magazie-remiză, cu suprafața construită de 190 m.p.,

cu fundație din piatră, pereți din lodbe, acoperită cu țiglă, grajd pentru animale,

cu suprafața construită de 50 m.p., cu fundație din piatră, cu pereți din cărămidă

arsă, pavaj din lemn de esență tare, acoperit cu țiglă, saivan pentru oi cu suprafața

construită de 188 m.p., cu pereți din lemn, acoperit cu țiglă; pentru următoarele

instalații, mașini și bunuri mobile: cazan aburi marca „Slich" de 8 atmosfere,

mașină pentru acționat moara "Polowinecz-Hajzler" de 120 H.P., .instalație

pentru alimentat cazan aburi, sistem transmisie de la mașina la axa de transmisie

de 20 m, care acționa diferitele instalații prin funii, instalație pentru decojirea

semințelor de floarea-soarelui, instalație pentru măcinarea semințelor de floarea-soarelui,

instalație pentru frământarea fainei de floarea-soarelui, instalație pentru prăjirea

fainei de floarea-soarelui, presă hidraulică .Malerscqi" de mare capacitate,

instalație pentru măcinat cereale, instalație pentru măcinat grâu (elevator, valturi,

sită, piatră), instalații pentru curățirea și eliminarea impurităților din grâu,

instalație pentru preparat și umplerea sticlelor de sifon, lemne de foc 3.040 m.c.;

pentru construcțiile demolate moară, presă de ulei și sală de mașini (trei nivele)

cu fundație de piatră, pereți din cărămidă arsă, acoperite cu țiglă, înscrise inițial

în C.F. C., transnotate în C.F.; pentru casa de locuit demolată, în suprafață de

180 m.p., cu fundație din piatră, pereți din cărămidă arsă, acoperită cu țiglă,

înscrisă în C.F. a localității C.; pentru construcția demolată, înscrisă în C.F.

a localității C., cu destinația de magazia morii cu suprafața-de 70 m.p., fundație

din piatră, pereți din chirpici, acoperită cu țiglă; pentru construcția demolată,

înscrisă în C.F. a localității C., care a avut destinația de sifonărie cu suprafața

de 18 m.p., fundație din piatră, pereți din cărămidă arsă, acoperită cu țiglă.

De asemenea, instanța a obligat pârâta

la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.200 RON reprezentând cheltuieli

de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

a reținut că

imobilele în

cauză, situate în comuna C., jud. Sălaj, au fost preluate Iară titlu valabil și

tară respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, în baza Legii

nr. 119/1948, în cursul anului 1948, de la antecesorii reclamantului, A.V., B.A.,

căsătorită A. și S.C., văduva lui A.V.

Prin notificările înregistrate la B.E.J.

F.V., reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilele în litigiu.

Prin dispozițiile din 06 iunie 2007, emise

de Primarul comunei C., s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii

speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv -Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în favoarea reclamantului,

pentru imobilele evidențiate mai sus.

În momentul de față, dosarul se află în

evidențele pârâtei C.C.S.D. în scopul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire,

în temeiul art. 16 alin. (7) al Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Pentru analizarea și stabilirea cuantumului

final al despăgubirilor care se acordă potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005,

s-a constituit în subordinea Cancelariei Primului Ministru o autoritate administrativă

distinctă cu denumirea C.C.S.D., care conform art. 13 alin. (1) lit. a) și b) are

două atribuții principale: dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea

titlurilor de despăgubire și ia alte măsuri legale necesare aplicării acestei legi.

Parcurgerea procedurii instituite de Titlul

VII din Legea nr. 247/2005 care reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod abuziv poate fi echivalată cu o modalitate de

punere în executare a drepturilor stabilite printr-o hotărâre judecătorească, întrucât

ea are drept fundament dispoziția Primarului mun. căreia statul, în sens larg, prin

autoritățile sale administrative, trebuie să i se conformeze.

Instanța de fond a reținut că principiile

de acordare a despăgubirilor, în sens larg, sunt următoarele: acordarea unor despăgubiri

juste și echitabile în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională

având ca obiect cauze prin care s-au stabilit despăgubiri pentru imobile preluate

în mod abuziv de

Statul Român;

neplafonarea prin lege a despăgubirilor acordate conform prevederilor prezentei

legi, iar dispozițiile legale aplicabile cauzei confirmă intenția legiuitorului

de a asigura o despăgubire justă și echitabilă în raport cu practica jurisdicțională

internă și internațională, iar o astfel de despăgubire nu poate fi asigurată decât

în condițiile acordării, într-un termen rezonabil, a sumelor actualizate, integral.

Instanța de fond a reținut, luând în considerare

intervalul scurs, faptul că reclamantul a fost lipsit de prerogativele dreptului

de proprietate.

Toate aceste considerente au format convingerea

instanței în sensul în care refuzul pârâtei de a emite decizia la care este îndreptățită

reclamantul este unul nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea

nr. 554/2004, dreptul de apreciere al autorității fiind exercitat abuziv.

Lentoarea procedurii administrative nu

a fost explicată în nici un fel de către autoritatea administrativă. Pârâta avea

toate pârghiile administrative pentru a intra rapid în posesia oricăror documente,

dacă aprecia că înscrisurile ce i-aufost expediate de Primărie nu erau suficiente.

Având în vedere soluția dată pe fondul

cererii reclamantului, instanța a admis petitul referitor la acordarea cheltuielilor

de judecată.

Prin motivele de recurs formulate, recurenta

C.C.S.D. a criticat soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică, arătând

că în mod greșit a reținut instanța de fond că a fost încălcat principiul termenului

rezonabil, susținând că în cadrul procedurii administrative reglementată de Titlul

VII din Legea nr. 247/2005 sunt parcurse mai multe etape.

Recurenta a arătat că în mod greșit instanța

de fond a respins cererea de amânare formulată de recurentă în cauză, arătând că

termenul ce a fost acordat nu este suficient pentru analiza unei cereri de chemare

în judecată în care sunt solicitate 7 dosare de despăgubire.

Pe fondul cauzei, recurenta a precizat

că toate dosarele de despăgubire ale reclamantului sunt incomplete, unele fiind

chiar returnate, datorate unor lipsuri ce nu pot fi complinite de instituția recurentă.

S-a arătat că procedura administrativă

prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 poate fi urmată numai dacă dosarul

de despăgubire conține toate înscrisurile prevăzute la pct. 16.5 din Normele Metodologice

de aplicare a Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

De asemenea, s-a precizat că dosarele înregistrate

la Secretariatul Comisiei Centrale sunt trimise la evaluare în funcție de ordinea

de soluționare a dosarelor de despăgubire, pentru a nu se încălca principiul egalității

în drepturi a persoanelor îndreptățite, care au dosare înregistrate încă de la înființarea

Recurenta a criticat și soluția de obligare

la plata cheltuielilor de judecată,-arătând că onorariul avocațial este nepotrivit

de mare față de munca depusă de avocat.

II.

Decizia instanței de recurs

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată

cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport

cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză

va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:

Verificând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte a constatat că prin notificarea depusă în baza Legii nr. 10/2001 reclamanta

a solicitat restituirea în natură a imobilului casă și curte, construcții economice

demolate- moară, presă de ulei și sală mașini situate în localitatea C., județul

Sălaj, iar prin dispozițiile nr. 504, 505, 507, 508 din 6 iunie 2007 emise de Primarul

Comunei C. s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VIII din Legea

nr. 247/2005, dispoziții care au fost comunicate C.C.S.D. și înregistrate de aceasta

la nr. 36890/36893/CC, în vederea emiterii Deciziei reprezentând titlul de despăgubire,

obligație ce nu a fost adusă la îndeplinire până la acest moment de către pârâtă,

deși la dosarul înregistrat au fost depuse toate înscrisurile necesare soluționării

cauzei.

În conformitate cu dispozițiile din Titlul

VII din Legea nr. 247/2005, procedura administrativă de soluționare a dosarelor

privind acordarea de măsuri reparatorii presupune parcurgerea mai multor etape și

anume: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor; etapa analizării dosarelor

de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul restituirii în natură a imobilului

ce face obiectul notificării; etapa evaluării, etapă în care dacă după analizarea

dosarului se constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost

respinsă, dosarul va fi transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate,

în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea

de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea

acestui titlu în condițiile prevăzute de art. 26 din O.U.G. nr. 81/2007, care include

în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Capitolul

V,

secțiunea

I

intitulată „Valorificarea titlurilor de despăgubire".

În aceste condiții, verificând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că refuzul pârâtei de rezolvare a

cererii reclamantei se privește ca fiind nejustificat, cum în mod corect a apreciat

instanța de fond.

Critica formulată de recurent este neîntemeiată,

întrucât instanța de fond a obligat pârâta C.C.S.D. să emită reclamantului decizie

conținând titlul de despăgubire pentru imobilul individualizat mai sus, cu respectarea

dispozițiilor din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, deci cu respectarea obligatorie

a etapelor prevăzute de lege, etape care se finalizează odată cu emiterea deciziei

reprezentând titlul de despăgubire.

Înalta Curte a constatat că reclamantul

s-a adresat pârâtului, manifestându-și stăruința în soluționarea cererilor sale,

însă cererea a rămas fără soluționare efectivă, împrejurare care este de natură

a-1 afecta pe reclamant în soluționarea într-un termen rezonabil a cererilor sale,

raportat la prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Or, din această perspectivă Înalta

Curte reține că nesoluționarea cererii formulată de reclamant, indiferent de motivația

autorității recurente, ar echivala cu o vătămare a acestuia în dreptul consacrat

de lege, privind posibilitatea reparării injustițiilor și abuzurilor din legislația

trecută.

Principiul legalității înseamnă, înainte

de toate, existența unor norme de drept intern, suficient de accesibile și previzibile,

ori, în cauza de față, Legea nr. 247/2005 a stabilit procedura de acordare a despăgubirilor

aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea

Legii nr. 10/2001.

Înalta Curte constată că întotdeauna durata

rezonabilă a unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei, așa

cum a reținut în jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului, luând în

considerare criteriile consacrate de jurisprudența, în special complexitatea cauzei,

comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și miza

litigiului pentru persoana interesată.

Împrejurarea

că legea specială nu prevede un termen

pentru rezolvarea cererilor nu poate încuraja autoritatea competentă, în tergiversarea

cererilor formulate în temeiul Legii nr. 247/2005.

Interpretarea pe care instanța de fond

a dat-o dispozițiilor din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare,

este în acord și cu considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia

nr. 724 din 1 iunie 2010, conform cărora „prevederile Convenției pentru apărarea

drepturilor și a libertăților fundamentale fac parte din ordinea juridică internă

a statelor semnatare, acest aspect implicând obligația pentru judecătorul național

de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminența față

de orice altă prevedere contrară din legislația națională. "

În

ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată de către

instanța de fond, Înalta Curte reține că în conformitate cu dispozițiile art. 274

alin. (1) C. proc. civ. cheltuielile de judecată sunt suportate de partea care cade

în pretenții.

Având ca fundament aceste dispoziții legale

s-a admis ideea că la baza răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată stă

culpa procesuală a părții.

Or, instituția recurentă a fost în culpă

pentru nesoluționarea cererii până la data introducerii acțiunii reclamantului,

iar culpa procesuală a pârâtului rezultă implicit din soluția dată.

Pentru aceste considerente, văzând că nu

sunt motive de modificare sau casare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.

Respinge

recursul formulat de C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 383 din 24 iunie 2011 a Curții

de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 19 iunie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-02-01
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 571/2012
fag vopsită, 250 bondoci și 500 pantiți din care a fost construit gardul pe întregul perimetru al proprietății 7535 m.p. Invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., recurentul a susținut că hotărârea inst
ÎCCJ 2011-04-14
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3489/2011
e art. 8 din Legea nr. 10/2001. În rejudecare, prin sentința civilă nr. 675 din 17 iunie 2009, Tribunalul Călărași, secția civilă, a admis acțiunea formulată de reclamante împotriva pârâtei SC A.G.T. SA, a modificat în parte Dispoziția nr.
ÎCCJ 2013-11-25
0,92
ÎCCJ, Secția penală
te informații de la Ministerul Justiției. Din informarea transmisă de Ministerul Justiției având nr. 55944 din 11 septembrie 2013 a rezultat că prin Rezoluția din 15 februarie 2013 emisă în Dosarul nr. 510/P/2012 al Parchetului de pe lângă
ÎCCJ 2012-02-14
0,91
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 924/2012
/2001 republicată. Prin notificarea din 15 septembrie 2005, reclamantul G.D. a arătat că revine la notificarea din 13 august 2001 și o completează cu o nouă cerere de "punere în posesie" pentru mai multe suprafețe de teren, printre care și
ÎCCJ 2012-06-05
0,91
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4087/2012
e de despăgubiri pentru toate construcțiile ce au constituit obiectul notificării nr. 660 din 6 august 2001, cu arătarea în concret a tipului fiecăreia și cu evidențierea suprafeței construite. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut c
Sursă