ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1710/2020

Ședința publică din data de 17 septembrie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița la 19 februarie 2015 sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comuna Făcăeni prin primar și Ministerul Finanțelor Publice, în principal, soluționarea pe fond a Notificării nr. x/2001 privind imobilul situat în Comuna Făcăeni, jud. Ialomița, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 coroborat cu cele ale Legii nr. 165/2013, în sens se dispune restituirea în natură a construcțiilor nedemolate și a terenului intravilan sau, în imposibilitatea restituirii în natură, acordarea de măsuri compensatorii prin puncte, în condițiile legilor speciale.

În subsidiar, a solicitat obligarea pârâților la emiterea dispoziției prin care să propună restituirea în antură sau acordarea de măsuri compensatorii prin puncte pentru construcțiile demolate și pentru partea de teren și imobile imposibil de restituit în natură, care formează obiectul notificării nr. x/2001, obligarea pârâților și să transmită imediat și direct către Compania Națională pentru Compensarea Imobilelor dosarul aferent notificării însoțit de hotărârea judecătorească ce se va pronunța în prezenta cauză, pentru finalizarea procedurii de obținere a despăgubirilor.

La termenul din 07.04.2015, reclamantul a precizat că înțelege să se judece în calitate de pârât cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și nu cu Ministerul Finanțelor Publice, conform art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

2 .Hotărârea pronunțată de tribunal în primă instanță

Prin sentința nr. 237 F din 28.05.2019, Tribunalul Ialomița, secția civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comuna Făcăeni, a respins excepția inadmisibilității acțiunii ridicată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Comuna Făcăeni și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a dispus restituirea în natură către reclamant a imobilului casă administrativă, compusă din 11 încăperi - suprafață construită 162,20 mp, încăpere cu pivniță (beci) cu suprafață utilă de 5,28 mp și terase acoperite și închise cu suprafață construită de 81,99 mp conform anexei nr. 1 la raportul de expertiză situate în Comuna Făcăeni, Calea x, județul Ialomița, construită din cărămidă și acoperită cu țiglă, a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri compensatorii în conformitate cu art. 11 din Legea 10/2001 pentru următoarele bunuri: un grajd de animale 344 mp, 9 încăperi, construit din paiantă, acoperit cu țiglă 50 % uzură; cocine de porci două 239 mp, din cărămidă acoperite cu țiglă; un coteț de păsări 31 mp din paiantă acoperit cu țiglă; una magazine cereale 300 mp, patru ochiuri din scânduri acoperită cu tablă;un porumbar de 22 mp construit din scânduri, acoperit; una magazine de cereale 18 mp din zid acoperită cu țiglă; una baie din paiantă acoperită cu țiglă 20 mp;una bucătărie brutărie 43 mp din paiantă acoperită cu țiglă; una bucătărie de vară 13 mp; una locuință 35 mp cu patru camera, construcție din zid acoperită cu țiglă; una locuință din zid acoperită cu țiglă; un beci 27 mp; două puțuri; o ghețărie; gard de șipci 165 m; gard de sârmă ghimpată 820 ml; a fost obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la 1.500 RON cheltuieli de judecată.

3 . Hotărârea pronunțată în apel

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 178 A din 7 februarie 2019, a respins toate apelurile; a casat sentința apelată, în sensul că: a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca nefondată; a admis acțiunea reclamantului în parte și a constatat că acesta este îndreptățit la măsuri compensatorii în valoare de 133.524 puncte, pentru construcțiile preluate prin procesul-verbal din 14.03.1949, care fac obiectul notificării nr. x/2001, astfel cum au fost evaluate de expertul B. prin raportul de expertiză, pe care instanța l-a consfințit; a respins cererea de obligare la înaintarea directă a dosarului către Compania Națională pentru Compensarea Imobilelor; a menținut dispozițiile din sentință cu privire la respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a Comunei Făcăeni și a inadmisibilității acțiunii; a respins cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel și a încheierii de îndreptare eroare materială, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de DGRFP Ploiești - AJFP Ialomița a declarat recurs.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților.

Intimata-pârâtă Comuna Făcăeni a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, întrucât hotărârea atacată nu poate fi supusă cenzurii recursului.

La termenul din 17 septembrie 2020, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului pe care o va admite pentru următoarele considerente:

Litigiul de față este întemeiat pe dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Legea nr. 10/2001, în art. 26 alin. (3) teza a II a, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, prevede că "Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel " .

Rezultă deci, că potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2011, hotărârea tribunalului de soluționare a contestației împotriva deciziei sau a dispoziției motivate de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură este supusă recursului de competența curții de apel.

De asemenea, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare, în primă instanță, dacă nu s-a pronunțat o hotărâre în cauză până la data de 25 noiembrie 2010.

Or, în cauză hotărârea tribunalului a fost pronunțată ulterior acestei date, respectiv la 28 mai 2019. Ca atare, prezentei cauze, îi sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în forma modificată de Legea nr. 202/2010.

În cauză, sunt însă incidente și dispozițiile tranzitorii ale art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., intrată în vigoare ulterior Legii nr. 202/2010, care a modificat Legea nr. 10/2001, potrivit cărora " Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs, ori, după caz, legea folosește o altă expresie similară."

Față de cele sus-menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. cu art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 76/2012 rezultă că hotărările recurate, atacate în speță, nu sunt susceptibile de recurs, fiind pronunțate de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În consecință, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de DGRFP Ploiești - AJFP Ialomița împotriva încheierii din 5 decembrie 2019 și a deciziei civile nr. 178/A din 7 februarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2020.