ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1258/2022

Ședința publică din data de 7 iunie 2022

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/121/19 iulie 2018 la Tribunalul Galați – secția I civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor prin Secretariatul Comisiei Naționale, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la îndeplinirea procedurii prevăzute de Legea nr. 165/2013 privind despăgubirea reclamantului, precum și la plata către acesta a sumei actualizată la data plății conform valorii de piață (150000 RON), pentru imobilul ce face obiectul restituirii prin Dispoziția nr. 3307/SR din 15 martie 2007 emisă de Primăria Mun. Galați.

Prin sentința civilă nr. 945/2019 pronunțată la data de 23 septembrie 2019 de Tribunalul Galați – secția I civilă s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Galați – secția 1 civilă, invocată de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. A fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – secția civilă.

Prin sentința civilă nr. 349 din 2 iunie 2020, Tribunalul București – secția a IV-a civilă a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor la emiterea în favoarea reclamantului a deciziei de validare a Dispoziției nr. 3307/SR din 15.03.2007 emisă de Primarul mun. Galați și de compensare prin puncte, conform dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, pentru imobilul construcție situat în Galați, str. x, în suprafață construită de 52 mp, imposibil de restituit în natură.

A respins capătul de cerere formulat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților ca fiind prematur introdus. A respins ca nefondat capătul de cerere accesoriu privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 349 din data de 2 iunie 2020 a Tribunalului București – secția a IV-a civilă a declarat apel pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Prin încheierea din ședința publică din data de 22 octombrie 2021, Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă a suspendat C. proc. civ., având în vedere lipsa părților.

Împotriva încheierii din 22 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la data de 28 octombrie 2021.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte la 25 noiembrie 2021 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie .

Prin rezoluția de primire din 6 decembrie 2021 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este declarat în termen și este admisibil, invocându-se excepția nulității recursului din perspectiva neîncadrării în motivele de recurs prevăzute de art. 481 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Completul de filtru C9, la data de 22 martie 2022, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să formuleze punct de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat recurentei și intimaților, care nu au formulat puncte de vedere cu privire la acesta.

Prin rezoluția din 28 aprilie 2022 s-a fixat termen în camera de consiliu la 7 iunie 2022, pentru analiza admisibilității în principiu a cererii de recurs formulate de recurenta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., chestiune reținută prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea, potrivit alin. (3) din același articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reținute de instanță în justificarea soluției pronunțate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În speță, se constată că, prin cererea de recurs formulată, recurenta nu a menționat nicio critică a încheierii prin care s-a suspendat judecata cauzei, indicând doar că solicită repunerea cauzei pe rol și, întrucât nu mai subzistă motivul de suspendare a cauzei, acordarea unui termen de judecată.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate de recurentă nu îndeplinesc condiția prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu pot fi încadrate în ipotezele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a anulării recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva încheierii de ședință din 22 octombrie 2021 a Curții de Apel București – secția a IV-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 iunie 2022.