ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 969/2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 20 august 2019 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub dosar nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, prin primarul general, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constatate că este îndreptățit la obținerea despăgubirilor pentru cele două imobile: imobilul din str. x, sectorul 2 și imobilul din str. x, București, în integralitate, precum și pronunțarea unei hotărâri, prin care notificările nr. 3849 și nr. 3850 din 08.11.2001 să fie admise în totalitate, nu doar pentru cota de 1/4.

În drept, a invocat prevederile art. 557, art. 963 și urm., art. 976 și urm. C. civ., art. 192 și urm. C. proc. civ., Legea nr. 10/2001 și alte acte în materie.

I.2. Sentința pronunțată de Tribunalul București

Prin sentința civilă nr. 884 din 15 iulie 2020, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiate, excepțiile tardivității, inadmisibilității și rămânerii fără obiect; a admis, în parte, contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București; a anulat dispoziția nr. x/13.09.2018 și dispoziția nr. x/13.09.2018 emise de Primarul General al Municipiului București; a obligat pe pârâtul Municipiul București, prin primarul general, la emiterea a două dispoziții motivate privind propunerea de acordare a măsurilor compensatorii sub formă de puncte stabilite, conform dispozițiilor art. 21 alin. (6) și (7) din Legea nr. 165/2013 pentru cota de 7/24 din imobilele ce fac obiectul dispozițiilor contestate, în favoarea reclamantului A..

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel București

Prin decizia civilă nr. 1213 A din 28 septembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 884 din 15 iulie 2020 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2019; a schimbat, în parte, sentința civilă apelată, în sensul că a obligat pe pârâtul Municipiul București, prin primarul general, la emiterea a două dispoziții motivate privind propunerea de acordare a măsurilor compensatorii sub formă de puncte stabilite, conform dispozițiilor art. 21 alin. (6) și (7) din Legea nr. 165/2013 pentru cota de 1/2 din imobilele, ce fac obiectul dispozițiilor contestate, în favoarea reclamantului A.; a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1213 A din 28 septembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs reclamantul A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 13 ianuarie 2022, sub nr. x/2019, fiind repartizat computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2.

II.1. Motivele de recurs

Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârilor instanțelor de apel și fond, rejudecarea cauzei, cu consecința admiterii cererii de retrocedare a celor două imobile în natură sau acordarea de măsuri reparatorii pentru teren și puncte de despăgubire pentru construcții, în totalitate, în cotă de 1/1, invocând incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, sub aspectul nelegalității hotărârii atacate în ceea ce privește omisiunea acordării celorlalte drepturi rezultate din înscrisurile depuse la dosar prin care cota sa se întregeste până la 1/1 pentru ambele imobile, a arătat că, prin decizia nr. 1213A/2021, a fost majorată cota de 1/4 la cota de 1/2 din drepturile solicitate prin notificarea adresată Municipiului București, în temeiul Legii nr. 10/2001, iar prin cererea de chemare în judecată a formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 20527/13.09.2018 și a Dispoziției nr. 20528/13.09.2018, pentru faptul că s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii doar în cota de 1/4 din toate drepturile pe care le-a revendicat și că este îndreptățit să primească cota 1/1 din cele două imobile revendicate nu doar o cotă de 1/2.

A precizat că ambele instanțe au ignorat dispozițiile sentinței civile nr. 2365 din 16 martie 2009 a Judecătoriei Sectorului 2 București, ale deciziei nr. 968 A din 23 septembrie 2010 a Tribunalului București, precum și ale sentinței civile nr. 8418 din 17 iunie 2010 a Judecătoriei Sectorului 2 București, prin care a dobândit întregul drept de proprietate asupra celor 2 imobile, recunoscându-i-se calitatea de unic moștenitor după B. și dobândirea drepturilor prin tranzacție și cesiune.

În concluzie, a solicitat ca instanța de recurs să constate faptul că este moștenitorul autorilor săi, respectiv al fraților și că are dreptul la o cotă integrală asupra celor două imobile.

La data de 09 mai 2022, prin poștă electronică, recurentul-reclamant a depus concluzii scrise, prin care a reiterat argumentele expuse prin cererea de recurs în suținerea nelegalității deciziei atacate.

II.2. Procedura derulată în fața Înaltei Curți

Reținând incidența dispozițiilor art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "Dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 din C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 20 august 2019, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.

Prin rezoluția din data de 07 martie 2022, completul filtru a stabilit termen de judecată la data de 10 mai 2022, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1213A din 28 septembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

II.3. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul în condițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, prin primarul general, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constatate că este îndreptățit la obținerea despăgubirilor pentru cele două imobile: imobilul din str. x, sectorul 2 și imobilul din str. x, București, în integralitate, precum și pronunțarea unei hotărâri, prin care notificările nr. 3849 și nr. 3850 din 08.11.2001 să fie admise în totalitate, nu doar pentru cota de 1/4.

Înalta Curte reține că prin Dispoziția nr. 20527/13.09.2018, emisă de Primarul General al Municipiului București s-a modificat Dispoziția nr. 16946/22.03.2013 a Primarului General al Municipiului București, în sensul că s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 1/4 din imobilul situat în București, str. x, compus din terenul în suprafață de 28 mp și construcția demolată în suprafață desfășurată de 55,5 mp, imposibil de restituit în natură persoanei îndreptățite A. și s-au respins notificările formulate de A. privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 3/4 din imobilul situat în București, str. x, ca nedovedite.

Prin Dispoziția nr. 20528/13.09.2018 emisă de Primarul General al Municipiului București s-a modificat Dispoziția nr. 16947/22.03.2013 a Primarului General al Municipiului București, în sensul că s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 1/4 din imobilul situat în București, str. x, compus din terenul în suprafață de 300 mp și construcția demolată în suprafață utilă de 50,60 mp imposibil de restituit în natură persoanei îndreptățite A. și s-au respins notificările formulate de A. privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 3/4 din imobilul situat în București, str. x, ca nedovedite.

Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 reglementează, prin art. 26 alin. (3), dreptul persoanei îndreptățite să atace decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare, hotărârea tribunalului fiind supusă recursului, care este de competența curții de apel [art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor].

Dispozițiile tranzitorii ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. prevăd că:

"(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se menționează că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară."

Prevederile art. 33 din Legea nr. 165/2013 stipulează obligația entităților învestite de lege cu soluționarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, în termenele stabilite. Prin art. 34 s-a stabilit procedura de soluționare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Conform dispozițiilor art. 35 din același act normativ "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. Obligația entității învestite conform legii de soluționare, pe cale administrativă, a notificărilor legal formulate, fie prin restituire în natură, fie prin acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, se menține chiar în condițiile neexercitării procedurii judiciare prevăzute de art. 35 din Legea nr. 165/2013. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului."

Rezultă, așadar, prin prisma textelor de lege evocate, că decizia civilă nr. 1213 A din 28 septembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțată în soluționarea unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., nesuspectibilă de cenzură pe calea recursului, operand în acest caz principiul legalității căii de atac, reglementat de art. 129 din Constituția României și art. 457 alin. (1) C. proc. civ., în sensul în care admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

Astfel, pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze calea de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală civilă sau de dispoziții procedurale din legi speciale.

În consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1213A din 28 septembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1213A din 28 septembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 mai 2022.