ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 242/2024

Ședința publică din data de 6 februarie 2024

Analizând recursul, cu prioritate, prin prisma excepției inadmisibilității căii de atac, reținând și prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București–Secția a III–a civilă la 5 iulie 2017 sub nr. x/2017, astfel cum a fost precizată, reclamantul A. a solicitat instanței să procedeze la soluționarea pe fond a notificărilor care fac obiectul dosarelor administrative nr. x, toate privind diferite părți din imobilul teren și clădire situat în București, Bd. x, sector 1; să constate, în contradictoriu cu pârâții Municipiul București, prin primarul general și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, existența dreptului reclamantului numai asupra cotei de 1/2 din dreptul de proprietate asupra apartamentelor notificate; să dispună retrocedarea în natură a apartamentelor notificate sau a unor bunuri aflate la dispoziția primăriei; subsidiar, să constate imposibilitatea restituirii în natură a imobilelor teren și construcții, fiind înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995; să oblige pe pârâtul Municipiul București la emiterea dispoziției de retrocedare prin echivalent a cotei de 1/2; să oblige pe pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziei de compensare prin puncte la valoarea ce urmează a fi stabilită prin raport de expertiză, prin încadrarea pe grila notarială valabilă în anul 2013.

În drept, au fost indicate prevederile art. 35 alin. (2) și art. 21 din Legea 165/2013 și prevederile Legii nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 1154 din 6 august 2021, prima instanță a respins capătul de cerere privind constatarea existenței dreptului de proprietate formulat în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.

A admis în parte cererea de chemare în judecată precizată și a obligat pe pârâtul Municipiul București, prin primar general, să emită dispoziție prin care să propună acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte în favoarea reclamantului pentru cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra următoarelor apartamente situate în București, Bd. x, astfel cum acestea apar în actele vechi de proprietate: apt. nr. 2A, sc. A (identificat mai târziu ca ap. 11. sc. A) și apt. nr. 3A, sc. A (identificat mai târziu ca ap. 12.

A obligat pe pârâtul Municipiul București, prin primar general, să emită dispoziție prin care să propună acordarea de măsuri compensatorii sub forma de puncte în favoarea reclamantului pentru cota de 1/4 din dreptul de proprietate asupra următoarelor apartamente situate în București, Bd. x, astfel cum acestea apar în actele vechi de proprietate: apt. nr. 22A, sc. A (identificat mai târziu ca ap. 4) și apt. nr. 38, sc. A (identificat mai târziu ca ap. 1).

A respins în rest cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, prin primar general, ca neîntemeiată.

A respins, ca prematur formulat, capătul de cerere privind obligarea pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziei de compensare prin puncte.

A obligat pe pârâtul Municipiul București, prin primar general, la plata către reclamant a sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă 1557A din 28 octombrie 2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-pârât Municipiul București, prin primar general împotriva sentinței civile nr. 1154 din 6 august 2021, pronunțată de Tribunalul București–Secția a III-a civilă în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..

Împotriva deciziei civile nr. 1557A din 28 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs pârâtul Municipiul București, prin primar general, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și, în principal, trimiterea spre rejudecare, iar în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată.

Reclamantul A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat nulitatea cererii de recurs ca urmare a neîncadrării în criticile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar în subisidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea din 18 mai 2023, recursul a fost admis în principiu în mod formal, nefiind întrunită unanimitatea în ceea ce privește admisibilitatea recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă

Examinând recursul formulat de pârâtul Municipiul București, prin primar general, în raport cu excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, ce se impune a fi analizată cu prioritate în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Acest text de lege instituie regula esențială a legalității căii de atac, calea de atac, termenul și condițiile de exercitare ale acesteia fiind determinate doar prin lege, indiferent de mențiunile cuprinse în hotărârea ce urmează a fi atacată.

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului, iar art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 stipulează următoarele: "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului".

Astfel, prin această dispoziție legală legiuitorul a înțeles să confere caracter definitiv hotărârilor pronunțate în apel, în cauzele care au ca obiect deciziile emise de către entitățile învestite de lege cu obligația de a soluționa cererile formulate potrivit legilor reparatorii, în condițiile art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013 sau refuzul emiterii acestora.

În cauza pendinte, în temeiul prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, reclamantul a solicitat instanței următoarele: - să procedeze la soluționarea pe fond a notificărilor care privesc imobilul teren și clădire situat în București, Bd. x, sector 1; - să constate existența dreptului reclamantului numai asupra cotei de 1/2 din dreptul de proprietate asupra apartamentelor notificate; - să dispună retrocedarea în natură a apartamentelor notificate sau a unor bunuri aflate la dispoziția primăriei; în subsidiar, să constate imposibilitatea restituirii în natură a imobilelor teren și construcții și să oblige pe pârâtul Municipiul București la emiterea dispoziției de retrocedare prin echivalent a cotei de 1/2, iar pe pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziei de compensare prin puncte.

Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată se pretinde un drept ce face obiectul legilor speciale de reparație, aflat în procedura de soluționare reglementată de Legea nr. 165/2013, motiv pentru care acțiunea se circumscrie dispozițiilor art. 35 alin. (2) din acest act normativ, care vizează refuzul entităților învestite de lege de a emite decizie de admitere sau de respingere a cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, caz în care hotărârea pronunțată de primă instanță este supusă numai apelului.

Din coroborarea dispozițiilor enunțate, respectiv art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, art. 483 alin. (2) teza finală și art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., rezultă că decizia recurată nu este susceptibilă de recurs, fiind o hotărâre definitivă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin primar general, soluție față de care nu se mai impune analizarea motivelor de recurs invocate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin primar general, împotriva deciziei nr. 1557 A din 28 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 februarie 2024.