ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1926/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea depusă

la C.S.M., B.M.G. a solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, motivat de faptul

că prin numirea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție

(denumit în continuare Parchetul Î.C.C.J.)

– D.I.I.C.O.T. a dobândit efectiv și gradul profesional corespunzător

funcției.

Prin Hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. au fost

respinse cererile de recunoaștere a gradului profesional corespunzător

Parchetului

Î.C.C.J.

formulate de un

număr de 54 de procurori de la D.I.I.C.O.T., printre aceștia aflându-se și

recurenta B.M.G.

În motivarea Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007, Plenul C.S.M. a reținut

în esență, faptul că prin acordarea gradului profesional corespunzător

Parchetului

Î.C.C.J.

procurorilor

numiți la D.I.I.C.O.T. ar fi eludate dispozițiile privitoare la promovarea prin

concurs în funcții de execuție imediat superioare, situație care reprezintă „o

recunoaștere a performanțelor profesionale ale magistraților și constituie o componentă

a carierei acestora, are caracter permanent" și „reprezintă un drept

câștigat cu caracter definitiv în evoluția carierei profesionale".

De asemenea, s-a arătat că salarizarea procurorilor de la D.I.I.C.O.T.

corespunzător procurorilor de la Parchetul

Î.C.C.J.

nu le conferă de drept gradul profesional corespunzător acestui

Parchet.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs B.M.G., criticând Hotărârea

Plenului C.S.M.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că a fost numită la D.I.I.C.O.T.

prin Hotărâre C.S.M. cu respectarea dispozițiilor legale, astfel că fiind

numită la o structură din cadrul Parchetului

Î.C.C.J.

a dobândit de drept și gradul profesional corespunzător funcției exercitate.

În susținerea motivelor de recurs, recurenta a invocat practica recentă

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal (Deciziile nr. 1112 din 21 februarie 2007, nr. 1113 din 21 februarie 2007).

Intimatul C.S.M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea

recursului, ca nefondat, invocând faptul că recurenta a fost numit la D.I.I.C.O.T.

din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita și că

trebuie făcută distincția între „numirea" procurorilor la D.I.I.C.O.T. și

„promovarea" procurorilor la Parchetul

Î.C.C.J.

, instituții pentru care legea prevede condiții și proceduri diferite.

A mai subliniat și faptul că deși funcționează în cadrul Parchetului

Î.C.C.J.

, D.I.I.C.O.T. este o structură distinctă,

are personalitate juridică proprie, cu atribuții, competență, organizare și

salarizare stabilite prin lege specială, iar promovarea procurorilor la

Parchetul

Î.C.C.J.

și, deci,

dobândirea gradului profesional corespunzător acestei structuri se poate face

numai în condițiile prevăzute de art. 43 și art. 44 din Legea nr. 304/2004,

republicată.

Pentru aceste motive, s-a arătat că numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T.

nu echivalează cu promovarea acestora la Parchetul

Î.C.C.J.

, aceasta realizându-se doar conform dispozițiilor menționate din Legea

nr. 304/2004, republicată, care sunt aplicabile în temeiul art. 26 din Legea nr.

508/2004.

Intimatul a mai precizat și că dispozițiile legale referitoare la

numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. sunt norme de excepție, supuse unei

interpretări restrictive iar procurorii numiți la D.I.I.C.O.T. revin, la

încetarea activității, la Parchetul de la care provin, iar nu la Parchetul

Î.C.C.J.

Cu referire la practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal invocată de recurent, intimatul C.S.M.

susține că deciziile respective au fost pronunțate în soluționarea unor

recursuri, iar nu a unui recurs în interesul legii, astfel că nu constituie o

dezlegare la o problemă de drept supusă judecății și nu au caracter obligatoriu

în cauze similare supuse judecății.

Analizând recursul formulat de B.M.G., prin prisma motivelor invocate,

în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ. și cu legislația

aplicabilă în cauza de față, Înalta Curte constată că recursul este fondat

pentru considerentele ce urmează.

Dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 508/2004, modificată și

completată prin O.U.G. nr. 131/2006, prevăd faptul că D.I.I.C.O.T. face parte

din cadrul Parchetului

Î.C.C.J.

Numirea procurorilor la DI.I.C.O.T. se face potrivit dispozițiilor

Legii nr. 508/2004 (privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul

Ministerului Public a D.I.I.C.O.T.) dispoziții cu caracter special, care derogă

de la dreptul comun în materia promovării procurorilor în funcții de execuție

sau de conducere.

Astfel, recurenta a fost numită în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T.

prin Ordinul Procurorului General al Parchetului

Î.C.C.J.

, ulterior interviului susținut de recurentă și avizului favorabil de

numire în funcție emis de Secția pentru procurori a C.S.M.

Este evident faptul că nu se poate face confuzie între numirea

procurorilor la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului

Î.C.C.J.

, în condițiile și conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004,

și promovarea procurorilor la Parchetul

Î.C.C.J.

în condițiile și potrivit procedurii reglementate prin Legea nr. 303/2004.

Sub acest aspect, Curtea are în vedere faptul că recurenta nu a

solicitat promovarea la Parchetul

Î.C.C.J.

, ci recunoașterea gradului profesional corespunzător acestui Parchet.

Rezultă așadar că prin hotărârea recurată se face confuzie între

efectele instituției promovării procurorilor și cele ale instituției numirii

acestora.

Având în vedere modalitatea de înființare a D.I.I.C.O.T. și de numire a

procurorilor în cadrul D.I.I.C.O.T. urmează a fi înlăturată apărarea

intimatului referitoare la o eventuală discriminare ce s-ar naște în raport cu

procurorii care pentru a accede la Parchetul

Î.C.C.J.

au urmat procedura de promovare reglementată de Legea nr. 303/2004.

De altfel, în ceea ce privește noțiunea de discriminare, Curtea are în

vedere și practica constantă a C.E.D.O. (a se vedea și Decizia C.E.D.O. din 6

decembrie 2007 în cauza B. contra României) în care s-a reținut că „o

distincție este discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă și

rezonabilă, adică dacă ea nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un

raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul

vizat".

Sub acest aspect, Curtea constată că Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 878

din 13 decembrie 2007, a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui

magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care

poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea

dispozițiilor legale ce reglementează carierea magistraților", prin

această hotărâre fiind de altfel recunoscut gradul profesional al unui

procuror.

Or, în cauză este necontestat faptul că recurenta a fost numită, în

condițiile legii speciale (Legea nr. 508/2004), la D.I.I.C.O.T. din cadrul

Parchetului

Î.C.C.J.

, astfel că,

potrivit raționamentului din Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a

câștigat dreptul de a funcționa la acest nivel în ierarhia parchetelor.

Pe de altă parte, nerecunoașterea gradului profesional corespunzător

Parchetului

Î.C.C.J.

ar echivala, în

fapt, cu o nerecunoaștere a competenței ce revine procurorilor D.I.I.C.O.T. în

exercitarea atribuțiilor specifice acestei structuri din cadrul Parchetului

Î.C.C.J.

, structură înființată ca atare prin lege.

De reținut este și faptul că, în această materie, Înalta Curte de

Casație și Justiție judecă în primă și ultimă instanță, ceea ce presupune că nu

se poate face abstracție de practica deja existentă la nivelul instanței în

care, admițând cereri de recunoaștere a gradului profesional corespunzător

Parchetului

Î.C.C.J.

în cazul

procurorilor numiți la P.N.A., structură similară D.I.I.C.O.T., au fost

reținute argumente ce vizează aplicarea dreptului comunitar, în sensul că a

admite teza intimatului „ar însemna a încălca câteva principii generale cum ar

fi: al protecției încrederii legitime, al echivalenței postului și a gradului,

al bunei-credințe și al solicitudinii, principii de bază ale dreptului

comunitar aplicabile și în sfera largă a raporturilor de serviciu în spațiul U.E.".

În acest sens, față de practica anterioară a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, constând în deciziile invocate de recurentă, o altă soluție decât

cea de admitere a cererii de recunoaștere a gradului profesional corespunzător

Parchetului

Î.C.C.J.

ar echivala cu

acceptarea unor divergențe de jurisprudenta (practică contradictorie) ceea ce

ar reprezenta o încălcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art.

6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu privire la care în practica

C.E.D.O. s-a reținut că existența unor divergențe de jurisprudenta în cadrul

celei mai înalte autorități judiciare a țării este în sine contrară

principiului securității juridice, care rezidă implicit din toate articolele

Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de

drept (B. împotriva României).

Cât privește susținerea intimatului cu privire la deciziile pronunțate

anterior în această materie de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, în sensul că acestea nu sunt obligatorii, aceasta

urmează a fi înlăturată pentru următoarele considerente:

Rolul unei jurisdicții supreme, cum este cazul Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în această materie

este acela „de a regla contradicțiile jurisprudenței", iar menținerea

acelorași soluții în cauze similare este de natură a asigura o interpretare și

aplicare unitară a legii, în scopul de a evita apariția unor divergențe

jurisprudențiale.

Având în vedere toate aceste motive, Înalta Curte va admite recursul

declarat și va dispune anularea hotărârii atacate în ceea ce o privește pe

recurentă și, în consecință, va obliga C.S.M. să recunoască gradul profesional

dobândit prin numirea la D.I.I.C.O.T.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de B.M.G. împotriva Hotărârii nr. 819 din 28

noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. și, în consecință:

Anulează hotărârea atacată în ceea ce o privește pe recurentă.

Admite cererea recurentei și obligă intimatul să-i recunoască acesteia

gradul profesional de procuror la Parchetul

Î.C.C.J

.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2008.