ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1068/2012

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 4382 din 28 septembrie 2011,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, a respins, ca tardiv formulat, recursul declarat de P.I. împotriva

Sentinței nr. 3432 din 13 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, și a admis recursurile formulate de

Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale și ministrul V.V. precum

și de A.C.M. împotriva aceleiași sentințe; instanța de recurs a modificat

hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul

P.I., pentru autoritate de lucru judecat.

Pentru a pronunța

această soluție, Înalta Curte a reținut, în esență, că în raport de conținutul

Sentinței nr. 2975/2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 3952 din 24

august 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, este întemeiată excepția

autorității de lucru judecat, întrucât acțiunea ce formează obiectul cauzei

este întemeiată pe dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,

procesul purtându-se între aceleași părți, cu aceeași calitate, și având

același obiect și aceeași cauză.

Împotriva acestei

decizii, P.I. a formulat contestație în anulare care, prin Decizia nr. 461 din

31 ianuarie 2012 a acestei instanțe, a fost respinsă.

Prin contestația în

anulare ce face obiectul analizei în cauza de față, P.I. atacă din nou Decizia

nr. 4382 din 28 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, invocând aceleași motive ca și în prima

contestație, și anume că prin soluția dispusă instanța de recurs a schimbat

obiectul acțiunii, cu încălcarea principiului disponibilității.

Contestația în

anulare este inadmisibilă.

Astfel, contestația

în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, motivele pentru

care poate fi exercitată fiind expres și limitativ prevăzute de art. 317 - 318

C. proc. civ.; or, motivul invocat de contestator în cererea sa nu se

încadrează în ipotezele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile legale

amintite.

Mai mult decât atât,

așa cum s-a arătat mai sus și cum rezultă din actele dosarului, contestatorul a

mai formulat o contestație în anulare împotriva aceleiași decizii, cererea sa

fiind respinsă, prin Decizia nr. 461 din 31 ianuarie 2012, pronunțată de Înalta

Curte în Dosarul nr. 8318/1/2011; or, potrivit dispozițiilor art. 321 C. proc.

civ., "nu se poate face o nouă contestație pentru motive ce au existat la

data celei dintâi".

Pentru considerentele

arătate, constatându-se întemeiată excepția inadmisibilității, contestația în

anulare formulată în cauză va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de P.I. împotriva Deciziei nr. 4382 din 28

septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 februarie 2012.

Procesat de GGC - CL