ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5898/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5898/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra contestației
în anulare de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3952 din 24 august 2011
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, au fost respinse excepțiile netimbrării și
tardivității recursurilor, excepția lipsei calității procesuale active a
recurentului-pârât Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale și
excepția lipsei de interes a acestuia în promovarea recursului.
Prin aceeași decizie,
au fost admise recursurile declarate de pârâții S.G. și Ministerul Comunicațiilor
și Societății Informaționale împotriva Sentinței nr. 2975 din 14 aprilie 2011
și a Încheierii de îndreptare a erorii materiale din 25 mai 2011 pronunțate de
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a
fost modificată în tot hotărârea atacată, în sensul respingerii ca nefondată a
acțiunii formulate de reclamantul P.I.
Împotriva acestei
decizii, la data de 13 septembrie 2011 și în temeiul dispozițiilor art. 317 C.
proc. civ., contestatorul P.I. a formulat contestație în anulare, solicitând
anularea deciziei contestate și rejudecarea recursurilor declarate de intimații
S.G. și Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale împotriva
Sentinței nr. 2.975 din 14 aprilie 2011 și a încheierii de îndreptare a erorii
materiale din 25 mai 2011.
Ca prim motiv al
contestației a fost invocată încălcarea principiului egalității armelor și, în
acest sens, contestatorul a arătat că pentru termenul de judecată din 24 august
2011 a fost citat fără comunicarea unei copii a recursului declarat de S.G. și
instanța de judecată nu a pus în discuția părților acordarea unui termen pentru
a se lua cunoștință de motivele de recurs.
Contestatorul a
invocat ca motiv de anulare și judecarea pricinii în ședință publică, arătând
că, potrivit dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 554/2004, era necesar ca
instanța de recurs să se pronunțe în camera de consiliu.
Anularea deciziei
pronunțate de instanța de recurs a fost solicitată de către contestator și
pentru respingerea cererii de administrare a unei probe esențiale aflate în
posesia părții adverse, și anume Ordinul Ministrului Comunicațiilor și
Societății Informaționale nr. 365 din 7 februarie 2011. Contestatorul a
exprimat suspiciuni în legătură cu modul de repartizare a cauzei, arătând că se
impune efectuarea de verificări dacă au fost respectate normele legale.
Analizând actele și
lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge prezenta contestație în anulare
ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit
dispozițiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi
atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții, pentru
ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele
legii sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor
de ordine publică privitoare la competență.
Deși întemeiată pe
aceste dispoziții legale, contestația în anulare formulată de P.I. nu
îndeplinește niciuna din condițiile prevăzute expres și limitativ pentru
retractarea unei hotărâri judecătorești irevocabile pe această cale
extraordinară de atac.
Astfel, se reține că,
atât necomunicarea motivelor de recurs, cât și judecarea pricinii în ședință
publică nu pot fi încadrare în cele două cazuri reglementate pentru contestația
în anulare de art. 317 alin. (1) C. proc. civ.
Aceeași concluzie se
impune și cu privire la celelalte susțineri ale contestatorului referitoare la
administrarea de probe în recurs și la repartizarea dosarului, constatându-se
că niciunul din argumentele invocate nu corespunde ipotezei juridice avute în
vedere de legiuitor la reglementarea contestației în anulare.
În consecință,
motivele invocate de către contestator nu pot constitui temeiul retractării
deciziei pronunțate de instanța de recurs, nefiind dovedite cerințele impuse de
lege pentru admiterea contestației în anulare.
Pentru considerentele
expuse, nefiind îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 317 alin.
(1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezenta contestație în anulare ca
neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația
în anulare formulată de P.I. împotriva Deciziei nr. 3952 din 24 august 2011 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și
fiscal, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 7 decembrie 2011.