ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3574/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, reclamanții E.D.L., M.G. și T.I. au solicitat

în contradictoriu cu pârâții M.C.T.I., și I.W. - fostul ministru al M.C.T.I. aplicarea

unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi în aducerea

la îndeplinire a obligației prevăzute în sentința civilă nr. 165 din 22

ianuarie 2008 a Curtea de Apel București, amendă la care urmează să fie obligate

toate persoanele care au în sarcină executarea hotărârii, obligarea în solidar a

pârâților la plata unei sume egale cu suma salariilor, primelor, sporurilor, bonificațiilor

încasate de persoanele care au ocupat cu sprijinul nelegal al Ministerului aceste

locuri.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr. 165 din 22 ianuarie 2008, irevocabilă

prin respingerea recursului, Curtea de Apel București, secția VIII-a, a admis acțiunea

formulată de reclamantul E.D.L. în contradictoriu cu pârâții M.C.T.I. și Ministrul

Comunicațiilor și Tehnologiei Informațiilor, a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului Ministrul I.W. ca neîntemeiată, a dispus anularea

Hotărârii de anulare a concursului pentru ocuparea funcțiilor contractuale de președinte

și vicepreședinte al A.S.S.I., a obligat Ministerul să constituie comisia de angajare

și să numească membrii acesteia, a respins cererile de obligare a pârâților să emită

ordinul de numire al reclamantului și să încheie contractul individual de muncă,

ca prematur formulate.

Pârâtul Ministerul Comunicațiilor

și Societății Informaționale a formulat întâmpinare la 10 ianuarie 2011 (solicitând

admiterea excepției necompetenței materiale și trimiterea cauzei la Judecătoria

sectorului 5, iar pe fond respingerea acțiunii.

Prin întâmpinarea formulată,

pârâtul I.W. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilitatea

acțiunii.

Reclamanții și-au precizat

acțiunea la termenul din 22 martie 2011, arătând că înțeleg să se judece cu Ministerul

Comunicațiilor și Societății Informaționale, cu I.W. și ministrul V.V. Temeiul de

drept a fost precizat: art. 24 din Legea nr. 554/2004, arătând că în mod eronat

au fost invocate prin acțiune dispozițiile art. 580

3

C. proc. civ.

Prin sentința nr. 4476

din 3 iulie 2012, Curtea de Apel București a respins atât cererea formulată de reclamanți

împotriva pârâtului I.W. ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale

pasive a pârâtului, cât și acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu

cu pârâții M.C.T.I. și V.V. - Ministrul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației,

ca neîntemeiată, obligând reclamanții la plata sumei de 300 de RON către expert

G.R.M., reprezentând diferența de onorariu.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut, în esență, că anterior expirării termenului legal de executare

a sentinței (5 iunie 2009) au intervenit modificările legislative din 5 iunie 2008,

dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 125/2008 pentru aprobarea O.U.G. nr.

73/2007 privind organizarea și funcționarea A.S.S.I.

S-a mai arătat în considerentele

sentinței atacate că la data de 5 iunie 2008, dispozițiile art. 4 alin. (8) din

O.U.G. nr. 73/2007 („Numirea în funcție atât a președintelui, cât și a celor 2 vicepreședinți

se face în urma susținerii și promovării unui concurs, în condițiile legii”) erau

abrogate prin Legea nr. 125/2008 pentru aprobarea O.U.G. nr. 73/2007, astfel că

la data de 5 iunie 2009- data limită a termenului legal de executare a sentinței

- erau pe deplin aplicabile prevederile legii noi.

Noile dispoziții legale

sunt în sensul că ministrul numește președintele și vicepreședinții A.S.S.I. - organ

de specialitate al administrației publice centrale de specialitate - fără organizarea

unui concurs, funcțiile respective fiind asimilate celor de demnitate publică numite,

astfel că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004,

În fine, judecătorul fondului

a constatat că reclamanții au achitat onorariul provizoriu pentru efectuarea expertizei

în sumă de 800 RON , iar din nota de evaluare a onorariului rezultă că expertul

a justificat un onorariu de 1100 RON.

în cază

Împotriva hotărârii instanței

de fond au declarat recurs reclamanții E.D.L., M.G. și T.I. , criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În susținerea motivelor

de recurs, reclamanții critică hotărârea atacată, arătând că instanța de fond nu

a motivat respingerea capătului de cerere privind acordarea daunelor materiale.

Recurenții au mai arătat

că deși sentința nr. 165 din 22 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București

a creat premisele validării concursului și angajării reclamanților pe posturile

pe care concuraseră , intimații au procedat la angajarea pe posturile de Președinte

al A.S.S.I. și Vicepreședinți al A.S.S.I. a altor persoane.

S-a susținut că, în cauză,

este evident că toate concursurile organizate ulterior pronunțării acestei sentințe,

sunt caduce, iar măsura angajării altor persoane pe funcțiile pentru care reclamanții

promovaseră concursul, este abuzivă, fiind de natură a crea reclamanților un prejudiciu

material cert constând în toate salariile și toate beneficiile de care au fost lipsiți.

O altă critică adusă hotărârii

recurate constă în faptul că, în opinia recurenților, instanța de executare, a pătruns

în mod nepermis pe fondul titlului executoriu și l-a modificat, procedând ca o instanță

ce soluționează o cale extraordinară de atac.

În fine, s-a arătat în

motivele de recurs că, în mod greșit, prima instanță a reținut faptul că obligația

M.C.T.I. de a pune în executare sentința de fond, nu mai subzistă în momentul de

față deoarece s-a modificat legislația aplicabilă și, fiind de imediată aplicare

nu poate fi ignorată, întrucât aceste modificări au fost avute în vedere de Înalta

Curte la momentul soluționării recursului împotriva titlului executoriu.

II. Considerentele Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte, examinând

hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și în raport de actele

și lucrările dosarului dar și de prevederile legale incidente, incluzând art. 304

1

C. proc. civ., constată că nu este incident în cauză nici un motiv de casare sau

de modificare a sentinței atacate, în considerarea celor în continuare arătate.

și de drept relevante.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

165 din 22 ianuarie 2008, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive

a pârâtului ministrul I.W., ca neîntemeiată, a admis în parte acțiunea, a anulat

hotărârea de anulare a concursului pentru ocuparea funcțiilor contractuale de președinte

și vicepreședinte al A.S.S.I:, a obligat pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Societății

Informaționale să constituie comisia de angajare și să numească membrii acesteia.

Totodată, a respins cererile

de obligare a pârâților să emită ordinul de numire a reclamantului și să încheie

contractul individual de muncă, fiind prematur formulate și a obligat pârâtul Ministerul

Comunicațiilor și Societății Informaționale la plata sumei de 800 RON către reclamant,

reprezentând cheltuieli de judecată admise în parte.

Cu privire la calitatea

procesuală pasivă a ministrului, instanța a reținut că soluția se impune, deoarece,

în temeiul art. 4 alin. (7) din O.U.G. nr. 73/2007 președintele și vicepreședintele

sunt numiți și revocați prin ordinul ministrului și întrucât, în lipsa unui act

administrativ de anulare a concursului încheiat în formă scrisă, nu se poate stabili

dacă măsura a fost luată de ministru, ca și conducător al autorității sau a fost

dispusă de către autoritate prin reprezentantul său.

Împotriva sus menționatei

sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale,

solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii.

Prin decizia nr. 2336/2009,

Înalta Curte a respins recursul declarat de M.C.T.I. împotriva sentinței civile

nr. 165 din 22 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Sentința atacată reflectă

interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor art. 1 alin. (1) și art. 24 din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și cuprinde motivele pe care se

sprijină expuse într-o manieră clară și logică, prima instanță apreciind în mod

corect că cererea reclamanților întemeiată pe dispozițiile art. 24 din lege este

nefondată, întrucât în cauză nu s-a demonstrat o culpă în neexecutarea hotărârii.

Susținerile recurenților

referitor la greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a domnului

I.W., nu pot fi primite, având în vedere că la momentul pronunțării sentinței, I.W.

nu mai era ministru, prin urmare nu se poate justifica îndreptățirea acestei persoane

de a sta în judecată în calitate de pârât în acest litigiu.

Instanța de fond a fost

învestită cu o cerere formulată în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004 pentru

a se dispune amendarea Ministrul al M.C.T.I. pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești

irevocabile și obligarea intimatului la plata daunelor materiale, iar soluția de

respingere a cererii este recurată în prezenta cauză.

Înalta Curte constă, în

acord cu judecătorul fondului, că în cauză, nu se impune aplicarea amenzii datorită

apariției Legii nr. 125/2008 pentru aprobarea O.U.G. nr. 73/2007 privind organizarea

și funcționarea A.S.S.I., prin care au fost abrogate dispozițiile art. 4 alin.

(8) din O.U.G. nr. 73/2007, potrivit cărora „Numirea în funcție atât a președintelui,

cât și a celor 2 vicepreședinți se face în urma susținerii și promovării unui concurs”.

Potrivit art. 24

alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 „În cazul neexecutării unei hotărâri judecătorești

pronunțate de instanța de contencios administrativ, prin care o autoritate administrativă

a fost obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice un act administrativ,

să elibereze un înscris sau să efectueze o operațiune administrativă, se poate aplica

conducătorului autorității o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie,

pe zi de întârziere, iar reclamantul are drept la despăgubiri.

Ambele categorii de sancțiuni,

respectiv amenda și despăgubirile, constituie forme ale răspunderii juridice, ca

garanție a realizării dreptului de către subiectele de drept cărora le incumbă o

anumită obligație.

Răspunderea juridică are

natura unei obligații de a suporta consecințele legii pentru săvârșirea unei fapte

ilicite care are ca funcție atât repararea prejudiciului cauzat cât și sancționarea

celui vinovat de neîndeplinirea unei obligații.

Pentru antrenarea răspunderii

juridice trebuie îndeplinite, cumulativ, o serie de condiții, între acestea fiind

o faptă culpabilă și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.

Neîndeplinirea obligației

de a executa o hotărâre judecătorească în termenul prevăzut de lege se poate circumscrie

noțiunii de faptă culpabilă de natură a antrena aplicarea amenzii și a obliga la

plata despăgubirilor reglementate de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Dar, pentru a se dispune

aplicarea celor două categorii de sancțiuni trebuie să se dovedească și existența

vinovăției celui obligat, respectiv acesta să fi avut o vină în neexecutare.

În cauza analizată lipsește

acest ultim element esențial al răspunderii juridice, întrucât în speță nu mai există

baza legală pentru angajarea unor persoane în baza unui concurs și în consecință

nici comisia de angajare nu mai are cum să-și desfășoare activitatea, raportat la

funcții pentru care nu se mai organizează concurs.

În raport de aceste circumstanțe,

nu se poate considera că pârâții au avut o atitudine culpabilă, de pasivitate.

De altfel, în jurisprudența

Curții de la Strasbourg, s-a explicat că atunci când autoritățile sunt obligate

să execute o hotărâre judecătorească și nu îndeplinesc această obligație, pentru

aplicarea unei sancțiuni trebuie să se aibă în vedere circumstanțele specifice fiecărui

caz, precum și atitudinea autorităților, eventuala inerție a acestora (cauzele Fociac

c/România și Sanglier c/ Franța).

Cum instanța de fond a

respins acțiunea recurenților-reclamanți, iar instanța de recurs a confirmat legalitatea

sentinței atacate, este nefondată critica privind omisiunea de a motiva respingerea

cererii de acordare a daunelor materiale.

Înalta Curte a constatat

că respingerea principalului capăt de cerere atrage după sine și respingerea cererilor

privind acordarea daunelor materiale, soluționarea acestor cereri fiind strâns legată

de soluționarea petitului principal, astfel încât și această critica adusă de recurenți

este nefondată.

adoptate în recurs.

Având în vedere toate

considerentele expuse și constatând că nu sunt motive de reformare a sentinței potrivit

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 C. proc. civ., în temeiul

art. 312 alin .(1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D

E

Respinge recursul declarat

de E.D.L., M.G., T.I. împotriva sentinței nr. 4476 din 3 iulie 2012 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 septembrie

2012.