ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3574/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanții E.D.L., M.G. și T.I. au solicitat în contradictoriu cu pârâții M.C.T.I., și I.W. - fostul ministru al M.C.T.I. aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi în aducerea la îndeplinire a obligației prevăzute în sentința civilă nr. 165 din 22 ianuarie 2008 a Curtea de Apel București, amendă la care urmează să fie obligate toate persoanele care au în sarcină executarea hotărârii, obligarea în solidar a pârâților la plata unei sume egale cu suma salariilor, primelor, sporurilor, bonificațiilor încasate de persoanele care au ocupat cu sprijinul nelegal al Ministerului aceste locuri.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr. 165 din 22 ianuarie 2008, irevocabilă prin respingerea recursului, Curtea de Apel București, secția VIII-a, a admis acțiunea formulată de reclamantul E.D.L. în contradictoriu cu pârâții M.C.T.I. și Ministrul Comunicațiilor și Tehnologiei Informațiilor, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministrul I.W. ca neîntemeiată, a dispus anularea Hotărârii de anulare a concursului pentru ocuparea funcțiilor contractuale de președinte și vicepreședinte al A.S.S.I., a obligat Ministerul să constituie comisia de angajare și să numească membrii acesteia, a respins cererile de obligare a pârâților să emită ordinul de numire al reclamantului și să încheie contractul individual de muncă, ca prematur formulate.

Pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale a formulat întâmpinare la 10 ianuarie 2011 (solicitând admiterea excepției necompetenței materiale și trimiterea cauzei la Judecătoria sectorului 5, iar pe fond respingerea acțiunii. Prin întâmpinarea formulată, pârâtul I.W. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilitatea acțiunii. Reclamanții și-au precizat acțiunea la termenul din 22 martie 2011, arătând că înțeleg să se judece cu Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, cu I.W. și ministrul V.V. Temeiul de drept a fost precizat: art. 24 din Legea nr. 554/2004, arătând că în mod eronat au fost invocate prin acțiune dispozițiile art. 580 3 C. proc.

civ. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 4476 din 3 iulie 2012, Curtea de Apel București a respins atât cererea formulată de reclamanți împotriva pârâtului I.W. ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, cât și acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții M.C.T.I. și V.V. - Ministrul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, ca neîntemeiată, obligând reclamanții la plata sumei de 300 de RON către expert G.R.M., reprezentând diferența de onorariu. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că anterior expirării termenului legal de executare a sentinței (5 iunie 2009) au intervenit modificările legislative din 5 iunie 2008, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 125/2008 pentru aprobarea O.U.G.

nr. 73/2007 privind organizarea și funcționarea A.S.S.I. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că la data de 5 iunie 2008, dispozițiile art. 4 alin. (8) din O.U.G. nr. 73/2007 („Numirea în funcție atât a președintelui, cât și a celor 2 vicepreședinți se face în urma susținerii și promovării unui concurs, în condițiile legii”) erau abrogate prin Legea nr. 125/2008 pentru aprobarea O.U.G. nr. 73/2007, astfel că la data de 5 iunie 2009- data limită a termenului legal de executare a sentinței - erau pe deplin aplicabile prevederile legii noi. Noile dispoziții legale sunt în sensul că ministrul numește președintele și vicepreședinții A.S.S.I.

- organ de specialitate al administrației publice centrale de specialitate - fără organizarea unui concurs, funcțiile respective fiind asimilate celor de demnitate publică numite, astfel că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, În fine, judecătorul fondului a constatat că reclamanții au achitat onorariul provizoriu pentru efectuarea expertizei în sumă de 800 RON , iar din nota de evaluare a onorariului rezultă că expertul a justificat un onorariu de 1100 RON. 3. Calea de atac exercitată în cază Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat recurs reclamanții E.D.L., M.G. și T.I. , criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În susținerea motivelor de recurs, reclamanții critică hotărârea atacată, arătând că instanța de fond nu a motivat respingerea capătului de cerere privind acordarea daunelor materiale.

Recurenții au mai arătat că deși sentința nr. 165 din 22 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București a creat premisele validării concursului și angajării reclamanților pe posturile pe care concuraseră , intimații au procedat la angajarea pe posturile de Președinte al A.S.S.I. și Vicepreședinți al A.S.S.I. a altor persoane. S-a susținut că, în cauză, este evident că toate concursurile organizate ulterior pronunțării acestei sentințe, sunt caduce, iar măsura angajării altor persoane pe funcțiile pentru care reclamanții promovaseră concursul, este abuzivă, fiind de natură a crea reclamanților un prejudiciu material cert constând în toate salariile și toate beneficiile de care au fost lipsiți.

O altă critică adusă hotărârii recurate constă în faptul că, în opinia recurenților, instanța de executare, a pătruns în mod nepermis pe fondul titlului executoriu și l-a modificat, procedând ca o instanță ce soluționează o cale extraordinară de atac. În fine, s-a arătat în motivele de recurs că, în mod greșit, prima instanță a reținut faptul că obligația M.C.T.I. de a pune în executare sentința de fond, nu mai subzistă în momentul de față deoarece s-a modificat legislația aplicabilă și, fiind de imediată aplicare nu poate fi ignorată, întrucât aceste modificări au fost avute în vedere de Înalta Curte la momentul soluționării recursului împotriva titlului executoriu. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și în raport de actele și lucrările dosarului dar și de prevederile legale incidente, incluzând art. 304 1 C. proc. civ., constată că nu este incident în cauză nici un motiv de casare sau de modificare a sentinței atacate, în considerarea celor în continuare arătate. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 165 din 22 ianuarie 2008, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ministrul I.W., ca neîntemeiată, a admis în parte acțiunea, a anulat hotărârea de anulare a concursului pentru ocuparea funcțiilor contractuale de președinte și vicepreședinte al A.S.S.I:, a obligat pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale să constituie comisia de angajare și să numească membrii acesteia.

Totodată, a respins cererile de obligare a pârâților să emită ordinul de numire a reclamantului și să încheie contractul individual de muncă, fiind prematur formulate și a obligat pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale la plata sumei de 800 RON către reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată admise în parte. Cu privire la calitatea procesuală pasivă a ministrului, instanța a reținut că soluția se impune, deoarece, în temeiul art. 4 alin. (7) din O.U.G. nr. 73/2007 președintele și vicepreședintele sunt numiți și revocați prin ordinul ministrului și întrucât, în lipsa unui act administrativ de anulare a concursului încheiat în formă scrisă, nu se poate stabili dacă măsura a fost luată de ministru, ca și conducător al autorității sau a fost dispusă de către autoritate prin reprezentantul său.

Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii. Prin decizia nr. 2336/2009, Înalta Curte a respins recursul declarat de M.C.T.I. împotriva sentinței civile nr. 165 din 22 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Sentința atacată reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor art. 1 alin. (1) și art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și cuprinde motivele pe care se sprijină expuse într-o manieră clară și logică, prima instanță apreciind în mod corect că cererea reclamanților întemeiată pe dispozițiile art. 24 din lege este nefondată, întrucât în cauză nu s-a demonstrat o culpă în neexecutarea hotărârii.

Susținerile recurenților referitor la greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a domnului I.W., nu pot fi primite, având în vedere că la momentul pronunțării sentinței, I.W. nu mai era ministru, prin urmare nu se poate justifica îndreptățirea acestei persoane de a sta în judecată în calitate de pârât în acest litigiu. Instanța de fond a fost învestită cu o cerere formulată în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune amendarea Ministrul al M.C.T.I. pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești irevocabile și obligarea intimatului la plata daunelor materiale, iar soluția de respingere a cererii este recurată în prezenta cauză. Înalta Curte constă, în acord cu judecătorul fondului, că în cauză, nu se impune aplicarea amenzii datorită apariției Legii nr. 125/2008 pentru aprobarea O.U.G.

nr. 73/2007 privind organizarea și funcționarea A.S.S.I., prin care au fost abrogate dispozițiile art. 4 alin. (8) din O.U.G. nr. 73/2007, potrivit cărora „Numirea în funcție atât a președintelui, cât și a celor 2 vicepreședinți se face în urma susținerii și promovării unui concurs”. Potrivit art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 „În cazul neexecutării unei hotărâri judecătorești pronunțate de instanța de contencios administrativ, prin care o autoritate administrativă a fost obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice un act administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze o operațiune administrativă, se poate aplica conducătorului autorității o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, iar reclamantul are drept la despăgubiri.

Ambele categorii de sancțiuni, respectiv amenda și despăgubirile, constituie forme ale răspunderii juridice, ca garanție a realizării dreptului de către subiectele de drept cărora le incumbă o anumită obligație. Răspunderea juridică are natura unei obligații de a suporta consecințele legii pentru săvârșirea unei fapte ilicite care are ca funcție atât repararea prejudiciului cauzat cât și sancționarea celui vinovat de neîndeplinirea unei obligații. Pentru antrenarea răspunderii juridice trebuie îndeplinite, cumulativ, o serie de condiții, între acestea fiind o faptă culpabilă și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul. Neîndeplinirea obligației de a executa o hotărâre judecătorească în termenul prevăzut de lege se poate circumscrie noțiunii de faptă culpabilă de natură a antrena aplicarea amenzii și a obliga la plata despăgubirilor reglementate de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Dar, pentru a se dispune aplicarea celor două categorii de sancțiuni trebuie să se dovedească și existența vinovăției celui obligat, respectiv acesta să fi avut o vină în neexecutare. În cauza analizată lipsește acest ultim element esențial al răspunderii juridice, întrucât în speță nu mai există baza legală pentru angajarea unor persoane în baza unui concurs și în consecință nici comisia de angajare nu mai are cum să-și desfășoare activitatea, raportat la funcții pentru care nu se mai organizează concurs. În raport de aceste circumstanțe, nu se poate considera că pârâții au avut o atitudine culpabilă, de pasivitate.

De altfel, în jurisprudența Curții de la Strasbourg, s-a explicat că atunci când autoritățile sunt obligate să execute o hotărâre judecătorească și nu îndeplinesc această obligație, pentru aplicarea unei sancțiuni trebuie să se aibă în vedere circumstanțele specifice fiecărui caz, precum și atitudinea autorităților, eventuala inerție a acestora (cauzele Fociac c/România și Sanglier c/ Franța). Cum instanța de fond a respins acțiunea recurenților-reclamanți, iar instanța de recurs a confirmat legalitatea sentinței atacate, este nefondată critica privind omisiunea de a motiva respingerea cererii de acordare a daunelor materiale. Înalta Curte a constatat că respingerea principalului capăt de cerere atrage după sine și respingerea cererilor privind acordarea daunelor materiale, soluționarea acestor cereri fiind strâns legată de soluționarea petitului principal, astfel încât și această critica adusă de recurenți este nefondată.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Având în vedere toate considerentele expuse și constatând că nu sunt motive de reformare a sentinței potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin .(1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de E.D.L., M.G., T.I. împotriva sentinței nr. 4476 din 3 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2012.