ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3239/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții E.L.L., M.G.D. și T.I.I.

au chemat în judecată Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației și Ministrul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației – I.W., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună comunicarea actelor administrative prin care s-a dispus organizarea concursului din 03 octombrie 2007 și 04 octombrie 2007, pentru ocuparea funcțiilor contractuale de președinte și vicepreședinți ai A.S.S.I.; anularea în parte a Ordinului de ministru privind organizarea concursului din 03 octombrie 2007 și 04 octombrie 2007 pentru ocuparea funcțiilor contractuale de președinte și vicepreședinți ai A.S.S.I., respectiv anularea Ordinului privind constituirea unei noi comisii de examinare a candidaților și a ordinului privind numirea comisiei de contestație a acestui nou concurs; suspendarea punerii în executare a următoarelor acte administrative: Ordinul Ministerului prin care se dispune organizarea noului concurs din 03 octombrie 2007 și 04 octombrie 2007 pentru ocuparea funcțiilor contractuale de președinte și vicepreședinți ai A.S.S.I, Ordinul privind constituirea unei noi comisii de examinare a candidaților concursului din 03 octombrie 2007 și 04 octombrie 2007 și Ordinul privind numirea comisiei de contestație a acestui nou concurs din 03 octombrie 2007 și 04 octombrie 2007, până la momentul soluționării prezentei cereri.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că acest concurs a fost organizat cu încălcarea legii de vreme ce ei au promovat deja un concurs pentru ocuparea acestor funcții, fiindu-le încălcat dreptul câștigat. Prin întâmpinarea formulată, pârâții au invocat excepția necompetenței materiale Tribunalului București, având în vedere că acțiunea a fost formulată împotriva unei instituții de nivel central. De asemenea, pârâții au invocat și lipsa calității procesuale pasive a Ministrului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației – I.W. pe considerentul că obiectul cauzei nu vizează plata unor despăgubiri. Prin sentința civilă nr. 711 din 15 octombrie 2007, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, declinând competența în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, cauza fiind înregistrată la această instanță la data de 6 martie 2008 sub același număr.

La termenul de judecată din 3 februarie 2010, instanța, din oficiu, a invocat excepția lipsei de interes a reclamanților, reținând cauza spre soluționare sub acest aspect. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 3410 din 15 septembrie 2010 a admis excepția lipsei de interes, respingând acțiunea reclamanților ca lipsită de interes. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții E.L.L., M.G.D. și T.I.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentul a reiterat apărările invocate în fața instanței de fond, susținând că hotărârea nu a fost motivată în fond, iar din considerente lipsesc trimiterea la textele de drept aplicabile speței.

Referitor la excepția lipsei de interes, recurenții au susținut că nu este motivată corespunzător, întrucât nu s-a arătat care din cerințele interesului nu au fost îndeplinite: Astfel, arată că cerințele existenței interesului sunt îndeplinite, după cum urmează: - interesul este născut, deoarece actele administrative îi împiedică să beneficieze de efectele unei hotărâri judecătorești dar și de efectele unui concurs câștigat; - interesul este actual, întrucât dacă măsura ocupării posturilor nu ar mai putea fi obținută se deschide calea acordării daunelor pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești; - interesul este personal, deoarece acțiunea este formulată în interesul recurenților, iar nu în folosul altor persoane.

Recursul este nefondat. Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanții E.L.L., M.G.D. și T.I.I. au solicitat în contradictoriu cu Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației și cu I.W. anularea în parte a ordinului ministrului privind organizarea concursului din 3 octombrie 2007 și din 4 octombrie 2007 pentru ocuparea funcțiilor de președinte și vicepreședinți ai Agenției pentru Serviciile Societății Informaționale, anularea ordinului privind constituirea comisiei de examinare și a ordinului privind numirea comisiei de contestații. De asemenea, a solicitat suspendarea punerii în executare a actelor administrative atacate, precum și obligarea pârâților la comunicarea acestor acte.

Prin sentința civilă nr. 165 din 22 ianuarie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ministru I.W., ca neîntemeiată. A admis în parte acțiunea și a anulat hotărârea de anulare a concursului pentru ocuparea funcțiilor contractuale de președinte și vicepreședinte ale A.S.S.I. De asemenea, a obligat pârâtul M.C.T.I. să constituie comisia de angajare și să numească membrii acesteia. Totodată, a respins cererile de obligare a pârâtului să emită ordinul de numire a reclamantului și să încheie C.I.M. ca prematur formulată. Această sentință a devenit irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin decizia civilă nr. 2236 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 5 mai 2009, în Dosarul nr. 32045/3/2007.

La această dată (5 mai 2009) nu mai erau în vigoare dispozițiile referitoare la angajarea prin concurs, acestea fiind abrogate prin Legea nr. 125/2008. Cum Hotărârea Comisiei de soluționare a contestațiilor și de anulare a acestor concursuri a fost anulată în mod irevocabil prin sentința sus menționată, fiind recunoscute rezultatele reclamanților obținute la concursul organizat în vederea ocupării funcțiilor de președinte și vicepreședinți ai A.S.S.I., nu mai subzistă interesul în anularea și suspendarea actelor administrative în baza cărora au fost organizate ulterior noi concursuri pentru ocuparea acelorași funcții, în condițiile în care la pronunțarea acestei hotărâri A.S.S.I. nu mai exista, cum de altfel, nici funcțiile contractuale de președinte și vicepreședinți ai A.S.S.I.

nu mai existau. Într-adevăr, literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual. Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obține prin promovarea acțiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamanților.

De asemenea, nu trebuie uitate dispozițiile speciale ale Legii nr. 554/2004 care definesc noțiunile de drept vătămat art. 2 alin. (1) lit. o) și interes legitim privat art. 2 alin. (1) lit. p). Astfel, dreptul vătămat reprezintă, în accepțiunea legii, orice drept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ. Interesul legitim privat reprezintă posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, configurat. Condiția interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în legătură cu exercitarea căilor de atac.

În măsura în care promovarea unei acțiuni sau căi de atac nu mai prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes. Față de cele expuse, în mod corect instanța de fond a reținut că reclamanții nu mai au nici un interes în susținerea acțiunii, având în vedere desființarea A.S.S.I. și faptul că funcțiile de conducere se exercită în mod direct în baza unui contract de management. Examinând și din oficiu hotărârea recurată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și constatându-se că nu există motive de casare, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de E.L.L., M.G.D. și T.I.I. împotriva sentinței civile nr. 3410 din 15 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2012.