ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 75/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 75/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei.
Obiectul acțiunii.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul
Tribunalului Caraș - Severin sub nr. 1009/115/2008, reclamantul T.P. a
solicitat, în contradictoriu cu pârâții I.G.P.F. București și I.J.P.F. Caraș - Severin,
anularea dispoziției din 17 ianuarie 2008 emisă de primul pârât, recunoașterea
dreptului său de a ocupa postul de șef birou cercetări penale și obligarea
pârâților la repararea pagubei cauzate.
Prin sentința civilă nr.
810 din 20 iunie 2008 Tribunalul Caraș - Severin a admis excepția de
necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Curții de Apel Timișoara. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de
Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. 1009/115/2008.
Motivele de fapt
și de drept care au stat la baza formulării cererii.
În motivarea
acțiunii, reclamantul a arătat că a participat la concursul organizat de I.G.P.F.
în data de 28 noiembrie 2007 pentru ocuparea postului de șef birou cercetări
penale în cadrul I.J.P.F. Caras Severin, fiind declarat admis. Ulterior, I.G.P.F.
a dispus anularea concursului respectiv, prin dispoziția din 17 ianuarie 2008,
ca urmare a unor pretinse nereguli în organizare, deși nu avea competența să
dispună astfel.
În drept, a invocat
dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Apărările
formulate de pârâții I.J.P.F. Caraș-Severin și I.G.P.F.
Prin întâmpinările
formulate în cauză pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată,
arătând următoarele:
- I.G.P.F. avea
competența să anuleze concursul organizat în cadrul I.J.P.F. Caraș - Severin, deoarece
această autoritate a deblocat postul și a aprobat organizarea concursului,
având atribuții pentru numirea unei comisii de verificare a legalității
desfășurării concursului;
- urmare a
constatării modului defectuos de organizare a concursului șeful inspectoratului
a fost atenționat de către conducerea I.G.P.F., iar membrii comisie au fost
sancționați cu mustrare scrisă;
- în ceea ce privește
incidența în cauză a dispozițiilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004,
pârâții au arătat că acestea pun în aplicare principiul irevocabilității
actelor administrative care au intrat în circuitul civil, or, în speță, în urma
organizării concursului nu s-a emis o dispoziție de numire în funcția de șef
birou cercetări penale a reclamantului, act administrativ menit a produce
efecte juridice și care să fi intrat în circuitul civil.
Hotărârea
instanței de fond.
Prin Sentința civilă nr.
342 din 3 decembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios
administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul T.P.,
având ca obiect recunoașterea dreptului de a ocupa postul de șef birou
cercetări penale în cadrul I.J.P.F. Caras - Severin.
Motivele de fapt
și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței de fond.
I.G.P.F. era
competent să procedeze la desființarea actelor administrative legate de
concursul respectiv în măsura în care a apreciat că acestea nu au caracter
legal, în acest sens fiind dispozițiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004
din care rezultă implicit dreptul autorității de a revoca actele administrative
câtă vreme acestea nu au intrat în circuitul civil.
A reținut prima
instanță că în speță rezultatul concursului nu a fost validat de I.G.P.F. și,
prin urmare, nu a fost emis un act care să-i dea dreptul reclamantului să ocupe
postul pentru care a concurat.
5.3. Examinând
motivele de anulare a concursului, instanța de fond a constatat că, potrivit
procesului - verbal încheiat la data de 5 noiembrie 2007 de către comisia de
concurs, nici reclamantul T.P. și nici celălalt candidat nu îndeplineau una
dintre cerințele postului scos la concurs și anume deținerea autorizației de
acces la informații clasificate. A mai reținut că deși comisia de concurs a
propus modificarea fișei postului scos la concurs, nu s-a făcut dovada
modificării fișei anterior desfășurării concursului, iar o modificare
ulterioară ar constitui o flagrantă încălcare a principiului legalității.
5.4. A concluzionat
instanța de fond în sensul că neîndeplinirea uneia dintre condițiile de
participare la concurs de către candidați, justifică constatarea nelegalității
organizării acestuia, fiind inutilă analizarea celorlalte motive care au stat
la baza emiterii dispoziției de anulare a concursului.
Recursul formulat
de reclamantul T.P.
Motive de recurs
întemeiate pe dispozițiile art. 3041 C. proc. civ.
6.1. Instanța de fond
nu a precizat motivul pentru care a dispus respingerea acțiunii (ca neîntemeiată,
ca inadmisibilă).
6.2. Motivele
reținute de instanță sunt contradictorii.
Dacă la fila 3 din
hotărâre, ultimul paragraf, se menționează că pârâtul I.G.P.F. a dispus
anularea concursului ca urmare a unor pretinse nereguli în organizarea
concursului, la fila următoare trece la analizarea legalității concursului și
constată că măsura anulării a fost corectă.
6.3. Judecătorul
fondului nu s-a pronunțat decât pe un singur capăt de cerere privind
recunoașterea dreptului recurentului de a ocupa postul de șef birou cercetări
penale, fără a dispune vreo măsură în ceea ce privește celelalte patru capete
de cerere menționate la fila doi din acțiunea introductivă de instanță.
6.4. Instanța de fond
a reținut ca motiv de respingere al acțiunii culpa evidentă a pârâților, cu
încălcarea principiului de drept nemo auditum propiam turpitudinem allegaus și
nu a avut în vedere prejudiciul cauzat recurentului.
6.5. S-a reținut în
mod greșit că rezultatul concursului nu a fost validat, iar actul administrativ
nu ar fi produs efecte juridice. Pârâții au comunicat recurentului faptul că a
fost admis pe post, de unde rezultă că actul a intrat în circuitul civil și a
produs efecte juridice.
6.6. Au fost
interpretate în mod greșit dispozițiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004,
reținând că pârâtul era competent să anuleze actul administrativ nelegal.
6.7. Faptul că
instanța de fond nu a analizat efectele juridice negative produse prin
Dispoziția de anulare a concursului ori înscrisul prin care s-a comunicat
recurentului că a fost admis, nu echivalează cu lipsa de eficiență juridică a
acestui din urmă înscris, astfel încât nu se poate reține susținerea instanței potrivit
căreia recurentul nu a dobândit dreptul de a ocupa postul câtă vreme rezultatul
concursului nu a fost validat.
Efectele produse de
act nu pot fi înlăturate, fără ca recurentul să fie despăgubit.
6.8. Instanța nu a
fost investită să analizeze legalitatea concursului, deși cea mai mare parte
din hotărâre conține această analiză, neargumentată juridic.
Apărările
formulate prin întâmpinare de intimații-pârâți I.J.P.F. Caraș - Severin și I.G.P.F.
7.1. Recursul este
nefondat deoarece concursul a fost anulat prin dispoziția I.G.P.F.
7.2. Instanța de fond
a analizat legalitatea anulării concursului și pe baza probelor din dosar, a
constatat că această măsură a fost legală, iar acest aspect nu intră în
contradicție cu mențiunea de la fila 3 din sentință, ultimul paragraf, unde
instanța a reluat motivarea părților pentru anularea concursului.
7.3. Instanța de fond
nu mai era obligată să se pronunțe și asupra capetelor accesorii ale cererii,
deoarece capătul principal a fost respins.
II. Considerentele
instanței de recurs.
Recursul este
nefondat.
Omisiunea din
considerentele și dispozitivul hotărârii recurate, a mențiunii exprese a
motivului respingerii acțiunii, nu se încadrează în prevederile art. 304 C.
proc. civ. și art. 304
1
C. proc. civ.
Hotărârea se poate
lămuri în acest sens, conform prevederilor art. 281
1
C. proc. civ.,
la cererea părții interesate, dacă sunt îndeplinite condițiile impuse în text.
La fila trei,
ultimul paragraf din hotărâre, se menționează poziția pârâtului I.G.P.F. și
ulterior, instanța a inserat propriile aprecieri asupra actului atacat, astfel
încât nu se poate vorbi de „motive contradictorii”.
În ceea ce
privește capetele de cerere subsidiare, respectiv:
- obligarea pârâtelor
de a angaja imediat pe reclamant pe postul câștigat prin concurs;
- plata diferenței de
salariu între cele două funcții din momentul promovării concursului până la
data încadrării;
- plata cheltuielilor
făcute cu mutarea familiei de la Reșița la Grădinari;
- plata cheltuielilor
de judecată, se va constata că instanța de fond nu mai era datoare să se
pronunțe cu privire la temeinicia lor, deoarece în situația respingerii
capătului principal al acțiunii, cererile subsidiare nu pot fi admise,
rezultând implicit și respingerea acestora.
Autoritatea publică
emitentă a unui act administrativ poate revoca actul dacă acesta nu a intrat în
circuitul civil. Motivele revocării pot ține atât de legalitatea actului cât și
de oportunitatea acestuia.
În speță, obligarea
pârâților la plata despăgubirilor s-a solicitat ca o consecință a susținerii
reclamantului legată de împrejurarea nelegalității emiterii actului de
revocare.
Cum instanța de fond
a constatat legalitatea actului de revocare și a respins acțiunea de anulare a
Dispoziției din 17 ianuarie 2008, cererea de daune nu poate fi admisă.
Reclamantul - recurent
poate să solicite însă repararea pagubei ca urmare a revocării actului
administrativ, însă această cerere nu a fost formulată în prezentul dosar.
Din acest motiv,
instanța de fond, în mod corect nu a analizat cererea de despăgubiri deoarece
sensul dat de recurent prin motivul de recurs cu numărul șapte nu se suprapune
cu cererea introductivă de instanță.
Recurentul - reclamant
nu a fost numit pe postul pentru care a candidat, concursul nu a fost validat,
astfel încât nu se poate vorbi de o intrare a actului în circuitul civil.
Cu privire la
înștiințarea comunicată recurentului din care rezultă că a fost admis pe post,
se constată că este vorba în realitate de un „Tabel nominal cu rezultatele
obținute de candidați la concursul pentru ocuparea postului de șef birou la Biroul Cercetări Penale al I.J.P.F. Caraș - Severin”, care nu reprezintă un act de validare a
concursului și nu poate avea efecte juridice împotriva actului de anulare a
acestuia.
Rezultă că instanța
de fond a interpretat în mod corect prevederileart. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004
modificată și completată, critica fiind nefondată.
În sfârșit,
analiza legalității actului administrativ de anulare a concursului nu poate fi
făcută fără a se analiza însăși legalitatea concursului.
Recurentul nu a
indicat nicio critică cu privire la considerentele avute în vedere de
judecătorul fondului când a analizat problema legalității concursului, sintagma
„neargumentat juridic” nefiind suficientă pentru ca instanța de recurs să
reanalizeze cauza și sub acest aspect.
Față de acestea,
urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin.
(3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, să se dispună respingerea
recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de T.P., împotriva Sentinței civile nr. 342 din 3 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 14 ianuarie 2010.