ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 75/2010

Obiectul acțiunii. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș - Severin sub nr. 1009/115/2008, reclamantul T.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții I.G.P.F. București și I.J.P.F. Caraș - Severin, anularea dispoziției din 17 ianuarie 2008 emisă de primul pârât, recunoașterea dreptului său de a ocupa postul de șef birou cercetări penale și obligarea pârâților la repararea pagubei cauzate. Prin sentința civilă nr. 810 din 20 iunie 2008 Tribunalul Caraș - Severin a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. 1009/115/2008.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a participat la concursul organizat de I.G.P.F. în data de 28 noiembrie 2007 pentru ocuparea postului de șef birou cercetări penale în cadrul I.J.P.F. Caras Severin, fiind declarat admis. Ulterior, I.G.P.F. a dispus anularea concursului respectiv, prin dispoziția din 17 ianuarie 2008, ca urmare a unor pretinse nereguli în organizare, deși nu avea competența să dispună astfel. În drept, a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Apărările formulate de pârâții I.J.P.F. Caraș-Severin și I.G.P.F. Prin întâmpinările formulate în cauză pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând următoarele: - I.G.P.F. avea competența să anuleze concursul organizat în cadrul I.J.P.F. Caraș - Severin, deoarece această autoritate a deblocat postul și a aprobat organizarea concursului, având atribuții pentru numirea unei comisii de verificare a legalității desfășurării concursului; - urmare a constatării modului defectuos de organizare a concursului șeful inspectoratului a fost atenționat de către conducerea I.G.P.F., iar membrii comisie au fost sancționați cu mustrare scrisă; - în ceea ce privește incidența în cauză a dispozițiilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, pârâții au arătat că acestea pun în aplicare principiul irevocabilității actelor administrative care au intrat în circuitul civil, or, în speță, în urma organizării concursului nu s-a emis o dispoziție de numire în funcția de șef birou cercetări penale a reclamantului, act administrativ menit a produce efecte juridice și care să fi intrat în circuitul civil.

Hotărârea instanței de fond. Prin Sentința civilă nr. 342 din 3 decembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul T.P., având ca obiect recunoașterea dreptului de a ocupa postul de șef birou cercetări penale în cadrul I.J.P.F. Caras - Severin.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței de fond. I.G.P.F. era competent să procedeze la desființarea actelor administrative legate de concursul respectiv în măsura în care a apreciat că acestea nu au caracter legal, în acest sens fiind dispozițiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 din care rezultă implicit dreptul autorității de a revoca actele administrative câtă vreme acestea nu au intrat în circuitul civil. A reținut prima instanță că în speță rezultatul concursului nu a fost validat de I.G.P.F. și, prin urmare, nu a fost emis un act care să-i dea dreptul reclamantului să ocupe postul pentru care a concurat. 5.3. Examinând motivele de anulare a concursului, instanța de fond a constatat că, potrivit procesului - verbal încheiat la data de 5 noiembrie 2007 de către comisia de concurs, nici reclamantul T.P. și nici celălalt candidat nu îndeplineau una dintre cerințele postului scos la concurs și anume deținerea autorizației de acces la informații clasificate. A mai reținut că deși comisia de concurs a propus modificarea fișei postului scos la concurs, nu s-a făcut dovada modificării fișei anterior desfășurării concursului, iar o modificare ulterioară ar constitui o flagrantă încălcare a principiului legalității. 5.4. A concluzionat instanța de fond în sensul că neîndeplinirea uneia dintre condițiile de participare la concurs de către candidați, justifică constatarea nelegalității organizării acestuia, fiind inutilă analizarea celorlalte motive care au stat la baza emiterii dispoziției de anulare a concursului.

Recursul formulat de reclamantul T.P. Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 3041 C. proc. civ. 6.1. Instanța de fond nu a precizat motivul pentru care a dispus respingerea acțiunii (ca neîntemeiată, ca inadmisibilă). 6.2. Motivele reținute de instanță sunt contradictorii. Dacă la fila 3 din hotărâre, ultimul paragraf, se menționează că pârâtul I.G.P.F. a dispus anularea concursului ca urmare a unor pretinse nereguli în organizarea concursului, la fila următoare trece la analizarea legalității concursului și constată că măsura anulării a fost corectă. 6.3. Judecătorul fondului nu s-a pronunțat decât pe un singur capăt de cerere privind recunoașterea dreptului recurentului de a ocupa postul de șef birou cercetări penale, fără a dispune vreo măsură în ceea ce privește celelalte patru capete de cerere menționate la fila doi din acțiunea introductivă de instanță. 6.4. Instanța de fond a reținut ca motiv de respingere al acțiunii culpa evidentă a pârâților, cu încălcarea principiului de drept nemo auditum propiam turpitudinem allegaus și nu a avut în vedere prejudiciul cauzat recurentului. 6.5. S-a reținut în mod greșit că rezultatul concursului nu a fost validat, iar actul administrativ nu ar fi produs efecte juridice. Pârâții au comunicat recurentului faptul că a fost admis pe post, de unde rezultă că actul a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. 6.6. Au fost interpretate în mod greșit dispozițiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, reținând că pârâtul era competent să anuleze actul administrativ nelegal. 6.

Faptul că instanța de fond nu a analizat efectele juridice negative produse prin Dispoziția de anulare a concursului ori înscrisul prin care s-a comunicat recurentului că a fost admis, nu echivalează cu lipsa de eficiență juridică a acestui din urmă înscris, astfel încât nu se poate reține susținerea instanței potrivit căreia recurentul nu a dobândit dreptul de a ocupa postul câtă vreme rezultatul concursului nu a fost validat. Efectele produse de act nu pot fi înlăturate, fără ca recurentul să fie despăgubit. 6.

Instanța nu a fost investită să analizeze legalitatea concursului, deși cea mai mare parte din hotărâre conține această analiză, neargumentată juridic. 7. Apărările formulate prin întâmpinare de intimații-pârâți I.J.P.F. Caraș - Severin și I.G.P.F. 7.1. Recursul este nefondat deoarece concursul a fost anulat prin dispoziția I.G.P.F. 7.2. Instanța de fond a analizat legalitatea anulării concursului și pe baza probelor din dosar, a constatat că această măsură a fost legală, iar acest aspect nu intră în contradicție cu mențiunea de la fila 3 din sentință, ultimul paragraf, unde instanța a reluat motivarea părților pentru anularea concursului. 7.3. Instanța de fond nu mai era obligată să se pronunțe și asupra capetelor accesorii ale cererii, deoarece capătul principal a fost respins. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este nefondat. 2. Omisiunea din considerentele și dispozitivul hotărârii recurate, a mențiunii exprese a motivului respingerii acțiunii, nu se încadrează în prevederile art. 304 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ. Hotărârea se poate lămuri în acest sens, conform prevederilor art. 281 1 C. proc. civ., la cererea părții interesate, dacă sunt îndeplinite condițiile impuse în text. 3. La fila trei, ultimul paragraf din hotărâre, se menționează poziția pârâtului I.G.P.F. și ulterior, instanța a inserat propriile aprecieri asupra actului atacat, astfel încât nu se poate vorbi de „motive contradictorii”. 4. În ceea ce privește capetele de cerere subsidiare, respectiv: - obligarea pârâtelor de a angaja imediat pe reclamant pe postul câștigat prin concurs; - plata diferenței de salariu între cele două funcții din momentul promovării concursului până la data încadrării; - plata cheltuielilor făcute cu mutarea familiei de la Reșița la Grădinari; - plata cheltuielilor de judecată, se va constata că instanța de fond nu mai era datoare să se pronunțe cu privire la temeinicia lor, deoarece în situația respingerii capătului principal al acțiunii, cererile subsidiare nu pot fi admise, rezultând implicit și respingerea acestora. 5. Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ poate revoca actul dacă acesta nu a intrat în circuitul civil. Motivele revocării pot ține atât de legalitatea actului cât și de oportunitatea acestuia. În speță, obligarea pârâților la plata despăgubirilor s-a solicitat ca o consecință a susținerii reclamantului legată de împrejurarea nelegalității emiterii actului de revocare. Cum instanța de fond a constatat legalitatea actului de revocare și a respins acțiunea de anulare a Dispoziției din 17 ianuarie 2008, cererea de daune nu poate fi admisă. Reclamantul - recurent poate să solicite însă repararea pagubei ca urmare a revocării actului administrativ, însă această cerere nu a fost formulată în prezentul dosar. Din acest motiv, instanța de fond, în mod corect nu a analizat cererea de despăgubiri deoarece sensul dat de recurent prin motivul de recurs cu numărul șapte nu se suprapune cu cererea introductivă de instanță. 6. Recurentul - reclamant nu a fost numit pe postul pentru care a candidat, concursul nu a fost validat, astfel încât nu se poate vorbi de o intrare a actului în circuitul civil. Cu privire la înștiințarea comunicată recurentului din care rezultă că a fost admis pe post, se constată că este vorba în realitate de un „Tabel nominal cu rezultatele obținute de candidați la concursul pentru ocuparea postului de șef birou la Biroul Cercetări Penale al I.J.P.F. Caraș - Severin”, care nu reprezintă un act de validare a concursului și nu poate avea efecte juridice împotriva actului de anulare a acestuia. Rezultă că instanța de fond a interpretat în mod corect prevederileart. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, critica fiind nefondată. 7. În sfârșit, analiza legalității actului administrativ de anulare a concursului nu poate fi făcută fără a se analiza însăși legalitatea concursului. Recurentul nu a indicat nicio critică cu privire la considerentele avute în vedere de judecătorul fondului când a analizat problema legalității concursului, sintagma „neargumentat juridic” nefiind suficientă pentru ca instanța de recurs să reanalizeze cauza și sub acest aspect. 8. Față de acestea, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.