ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față constată; Petenții E.L.L., M.G.D. și T.I.I. în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. au formulat plângere împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale nr. 1568/P/2007 din 16 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, prin care s-a dispus în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de I.W. - ministru al telecomunicațiilor și tehnologia informațiilor pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen., art. 25 raportat la art. 246 C. pen., art. 248 C. pen., art. 8 alin. (1) lit. a) și art. 8 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 115/1999. În motivarea plângerii petenții au arătat că, în anul 2007, în mod abuziv intimatul I.W.

în calitate de ministru a anulat în mod abuziv un concurs pentru ocuparea postului de președinte și vicepreședinți ai A.S.S.I. fără a emite un ordin în acest sens și fără o justificare plauzibilă. Se susține în plângere că intimatul a produs o discriminare pe criterii politice în dauna petenților. Petenții au cerut, prin urmare, admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate precum și a rezoluției nr. 4915/2379/II/2/2009 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică care a confirmat rezoluția de neurmărire penală atacată. Din examinarea rezoluției atacate rezultă că procurorul a reținut în fapt următoarele: La 14 august 2007 prin ordin al ministrului I.W.

s-a dispus constituirea unei comisii de examinare a candidaților înscriși la concursul organizat pentru data de 28 august 2007 pentru proba scrisă și 29 august 2007 pentru susținerea interviului în vederea ocupării posturilor de președinte, respectiv vicepreședinte de Agenție pentru Serviciile Societății Informaționale. Se reține că petiționarii au aflat că au fost admiși la proba scrisă și ulterior la interviu. Potrivit procesului verbal din 5 septembrie 2007 întocmit de Comisia de contestații, în urma analizei tuturor contestațiilor, comisia a constatat că în derularea concursului au existat nereguli care pot prejudicia rezultatele acestuia. În final comisia a propus anularea concursului. S-a stabilit că anularea concursului s-a făcut în baza rezoluției ministrului I.W.

la propunerea Comisiei de contestații fără a fi emis un ordin în acest sens. Procurorul a motivat că actele prin care concursul organizat a fost anulat sunt acte administrative de autoritate, acestea fiind supuse controlului de legalitate al instanței de judecată. Așa fiind, persoanele ale căror interese legitime sunt vătămate prin actul administrativ au dreptul să adreseze instanței de judecată cereri pentru constatarea nelegalității actului administrativ și eventual de înlăturare a acestuia. S-a mai motivat că din cuprinsul actelor premergătoare nu rezultă că I.W. - ministru, ar fi acționat în baza unei rezoluții infracționale atunci când a anulat concursul pentru ocuparea funcțiilor la care aspiră persoanele vătămate.

De altfel, se mai reține în rezoluție, petenții au formulat acțiuni în contencios administrativ. Înalta Curte examinând plângerea petenților împotriva rezoluției de neurmărire penală față de intimatul I.W. constată că aceasta este legală și temeinică. Din actele prealabile nu rezultă că anularea concursului referitor la funcțiile la care aspiră petenții este rezultatul unei rezoluții infracționale luată de ministrul intimat. În mod legal procurorul a motivat că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunilor, lipsind latura subiectivă. Din actele premergătoare nu rezultă că s-a acționat cu rea-credință de către intimat în ce privește anularea concursului. Corect s-a apreciat în rezoluție că actul contestat de petenți face obiectul unei acțiuni în contencios administrativ, cale de altfel urmată de petenți.

Prin urmare Înalta Curte în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca nefondată plângerea petenților împotriva rezoluției nr. 1568/P/2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe care o va menține. Instanța va obliga petenții la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarii E.L.L., M.G.D. și T.I.I. împotriva rezoluției nr. 1568/P/2007 din 16 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarii la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 20 noiembrie 2009.