ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față constată;

Petenții E.L.L., M.G.D.

și T.I.I. în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. au formulat plângere

împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale nr. 1568/P/2007 din 16

martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de urmărire penală și criminalistică, prin care s-a dispus în temeiul art. 10 lit.

d) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de I.W. - ministru al

telecomunicațiilor și tehnologia informațiilor pentru infracțiunile prevăzute

de art. 246 C. pen., art. 25 raportat la art. 246 C. pen., art. 248 C. pen., art.

8 alin. (1) lit. a) și art. 8 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 115/1999.

În motivarea

plângerii petenții au arătat că, în anul 2007, în mod abuziv intimatul I.W. în

calitate de ministru a anulat în mod abuziv un concurs pentru ocuparea postului

de președinte și vicepreședinți ai A.S.S.I. fără a emite un ordin în acest sens

și fără o justificare plauzibilă. Se susține în plângere că intimatul a produs

o discriminare pe criterii politice în dauna petenților.

Petenții au cerut,

prin urmare, admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate precum și a

rezoluției nr. 4915/2379/II/2/2009 a procurorului șef al Secției de urmărire

penală și criminalistică care a confirmat rezoluția de neurmărire penală

atacată.

Din examinarea

rezoluției atacate rezultă că procurorul a reținut în fapt următoarele:

La 14 august 2007

prin ordin al ministrului I.W. s-a dispus constituirea unei comisii de

examinare a candidaților înscriși la concursul organizat pentru data de 28

august 2007 pentru proba scrisă și 29 august 2007 pentru susținerea interviului

în vederea ocupării posturilor de președinte, respectiv vicepreședinte de

Agenție pentru Serviciile Societății Informaționale. Se reține că petiționarii

au aflat că au fost admiși la proba scrisă și ulterior la interviu. Potrivit

procesului verbal din 5 septembrie 2007 întocmit de Comisia de contestații, în

urma analizei tuturor contestațiilor, comisia a constatat că în derularea

concursului au existat nereguli care pot prejudicia rezultatele acestuia. În

final comisia a propus anularea concursului.

S-a stabilit că

anularea concursului s-a făcut în baza rezoluției ministrului I.W. la

propunerea Comisiei de contestații fără a fi emis un ordin în acest sens.

Procurorul a motivat

că actele prin care concursul organizat a fost anulat sunt acte administrative

de autoritate, acestea fiind supuse controlului de legalitate al instanței de

judecată.

Așa fiind, persoanele

ale căror interese legitime sunt vătămate prin actul administrativ au dreptul

să adreseze instanței de judecată cereri pentru constatarea nelegalității

actului administrativ și eventual de înlăturare a acestuia.

S-a mai motivat că

din cuprinsul actelor premergătoare nu rezultă că I.W. - ministru, ar fi

acționat în baza unei rezoluții infracționale atunci când a anulat concursul

pentru ocuparea funcțiilor la care aspiră persoanele vătămate. De altfel, se

mai reține în rezoluție, petenții au formulat acțiuni în contencios

administrativ.

Înalta Curte examinând

plângerea petenților împotriva rezoluției de neurmărire penală față de

intimatul I.W. constată că aceasta este legală și temeinică.

Din actele prealabile

nu rezultă că anularea concursului referitor la funcțiile la care aspiră

petenții este rezultatul unei rezoluții infracționale luată de ministrul

intimat.

În mod legal

procurorul a motivat că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale

infracțiunilor, lipsind latura subiectivă. Din actele premergătoare nu rezultă

că s-a acționat cu rea-credință de către intimat în ce privește anularea

concursului.

Corect s-a apreciat

în rezoluție că actul contestat de petenți face obiectul unei acțiuni în

contencios administrativ, cale de altfel urmată de petenți.

Prin urmare Înalta

Curte în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge

ca nefondată plângerea petenților împotriva rezoluției nr. 1568/P/2007 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe care o va

menține.

Instanța va obliga

petenții la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge,

ca nefondată, plângerea formulată de petiționarii E.L.L., M.G.D. și T.I.I. împotriva

rezoluției nr. 1568/P/2007 din 16 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe

care o menține.

Obligă petiționarii

la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 20

noiembrie 2009.