ÎCCJ, Secția penală

Asupra

cauzei penale de față;

Analizând

lucrările și actele dosarului, constată următoarele :

La data

de 9 iunie 2009, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, plângerea formulată de petentul O.G. împotriva rezoluției nr. 98/P/2007

a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru

soluționarea plângerii a fost atașat Dosarul nr. 98/P/2007 al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Din

analiza actelor existente la dosar rezultă că petiționarul O.G., maior în

cadrul UM Brașov, a solicitat tragerea la răspundere penală a membrilor Comisiei

de Selecție a Statului Major al Forțelor Terestre pentru Ofițeri întrunită la

data de 12 octombrie 2005 pentru numirea în funcția de ofițer cu protecția

informațiilor clasificate la comandamentul Brigăzii 2 Vânătorii de Munte

Sarmisegetuza din Brașov, precum și a membrilor Comisiei de Selecție a Statului

Major Terestru pentru Ofițeri întrunită la 20 aprilie  2006 pentru numirea în funcția

de Șef al Personalului - la același comandament, sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 alin. (1) C. pen.

În

motivarea plângerii, petentul a arătat că a participat la selecțiile organizate

de cele două comisii menționate însă de fiecare dată a fost respins, iar

procedura de selecție a constat în analizarea dosarelor candidaților, procedură

pe care o consideră nelegală.

Prin

rezoluția nr. 98/P/2007 din 22 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de general maior

B.N., colonel C.M., colonel C.V., colonel B.F., colonel C.G., colonel M.G.

și colonel B.C.D., toți din Ministerul Apărării, pentru infracțiunea prevăzută

de art. 246 alin. (1) C. pen.

Din considerentele rezoluției rezultă că la adoptarea

acestei soluții s-a avut în vedere că din actele premergătoare efectuate s-a

stabilit că activitatea Comisiei s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor

legale, participanții la selecție fiind departajați ca urmare a competențelor

profesionale stabilite prin analizarea aprecierilor de serviciu ca „unic

document de evaluare a competenței profesionale, a calității morale a

perspectivelor de dezvoltare și promovare”.

În raport de aceste aspecte s-a reținut că fapta

reclamată de petiționar nu există.

Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul

O.G. arătând că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nu este motivată

fiind preluate efectiv concluziile din referatul organului de cercetare penală

specială fără a se face o anchetă obiectivă și fundamentată.

Prin rezoluția nr. 533/2008 din 26 martie 2008, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare, a admis plângerea

formulată de petiționar, a infirmat rezoluția nr. 98/P/2007 din 22 ianuarie 2008

și a dispus continuarea cercetărilor.

Din motivarea rezoluției rezultă că în cauză se impune

completarea actelor premergătoare și anume se va solicita de la UM București, copii certificate pentru conformitate de pe Ordinul ministrului apărării

naționale din 26 mai 2005, Ordinul șefului SMTF din 17 octombrie 2005, din 28

aprilie 2006 și din 4 mai 2006, procesele-verbale din 12 octombrie 2005 și din 20

aprilie 2006 ale Comisiei de selecție nr. 7 pentru funcțiile de ofițeri și

Motivările din 12 octombrie 2005 și nr. 12 din 20 aprilie 2006 ale aceleiași

comisii de selecție; de asemenea se impune a fi audiat col. M.N. - Comandantul

UM București.

După completarea actelor premergătoare, prin rezoluția nr.

98/P/2007 din 15 august 2008 s-a dispus aceeași soluție de neîncepere a

urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.

reținându-se că fapta nu există.

Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul

O.G., plângere înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin sentința penală nr. 2051 din 17 noiembrie 2008

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a dispus în baza art. 278

1

alin. (1)

3

C. proc. pen. trimiterea plângerii formulate de

petiționar împotriva rezoluției nr. 98/P/2007 din 15 august 2008 a Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare, la

aceeași unitate de parchet spre competentă soluționare.

La pronunțarea acestei soluții s-a avut în vedere că

petiționarul nu a urmat etapa prealabilă și obligatorie ce constă în controlul

asupra legalității și temeiniciei rezoluției efectuat de procurorul ierarhic

superior.

În urma examinării dosarului, prin rezoluția nr. 4340/III-13/2008

din 20 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția parchetelor militare, s-a admis plângerea formulată de petentul

O.G. împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale dată prin rezoluția nr.

98/P/2007 din 15 august 2008, a fost infirmată soluția și s-a dispus

continuarea cercetărilor.

Motivul acestei soluții a fost reaudierea col. M.N. deși

acest act de cercetare a fost dispus prin rezoluția de infirmare.

După completarea actelor premergătoare, prin rezoluția nr.

98/P/2007 din 7 aprilie  2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția parchetelor militare, s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de B.N., C.M., C.V., B.F., C.G., M.G. și B.C. sub aspectul infracțiunii

prev. de art. 246 C. pen., soluție menținută prin rezoluția nr. 215/VIII-1/2009

din 13 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

parchetelor militare.

Din motivarea rezoluției rezultă că actele premergătoare

efectuate în cauză au stabilit că membrii comisiilor de selecție au acționat în

condiții de legalitate, petentul a avut șanse egale cu ceilalți candidați, iar

nemulțumirile sale nu pot determina cercetarea penală a membrilor comisiilor.

Împotriva acestei rezoluții, în termen legal, în baza art.

278

1

C. proc. pen., a formulat plângere petiționarul O.G. solicitând

a se avea în vedere că faptele prezentate în toate plângerile se referă la

îndeplinirea în mod defectuos a unor activități ce trebuiau efectuate de

membrii celor două comisii de selecție și de ale persoane în cadrul

atribuțiilor de serviciu ale acestora, fiind astfel realizat conținutul

constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu.

Cu privire la activitățile desfășurate de celelalte

persoane care nu au fost cercetare în nici un mod, arată petiționarul că

acestea au avut legătură cu cele două selecții și reprezintă forme ale

participației penale, deoarece infracțiunea de abuz în serviciu poate fi comisă

și în forma coautoratului.

Pentru motivele arătate atât oral în fața Curții cât și

în motivele depuse la dosar, petiționarul solicită admiterea plângerii,

desființarea rezoluției și dispunerea măsurilor legale necesare identificării

autorilor în vederea tragerii la răspundere penală a acestora.

Analizând plângerea formulată, Înalta Curte apreciază că

nu este întemeiată, urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce

urmează.

Soluția dispusă prin rezoluția nr. 98/P/2007 din 7

aprilie  2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

parchetelor militare, de neîncepere a urmăririi penale este legală și

temeinică, neputând fi identificate în cauză aspecte de natură penală care să

facă posibilă tragerea la răspundere penală a membrilor Comisiei de selecție.

Soluția de neîncepere a urmăririi penale a fost

infirmată în două rânduri pentru completarea actelor premergătoare, pentru

stabilirea situației reale, însă în urma efectuării de noi acte de urmărire

penală nu au reieșit nereguli în activitatea Comisiei de selecție care să

realizeze conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.

Astfel, din actele premergătoare efectuate a rezultat că

petiționarul O.G. a obținut cel mai mic punctaj la selecție, respectiv 6,83

față de primul clasat care a obținut 7,15 puncte.

Se reține de asemenea că petentului i s-a aprobat

raportul pentru participarea la analiza în Comisia de selecție în vederea

ocupării funcției de șef al personalului la UM după termenul legal de depunere a acestuia, fiind într-un fel favorizat.

De asemenea, i s-a atras atenția că poate fi respins cât

timp contracandidații săi îndeplineau criteriile de numire în funcție, funcție

superioară celei deținute de petent.

Cu privire la selecția materializată în procesul verbal

din 20 aprilie 2006 având ca obiect ocuparea funcției de șef al personalului la Comandamentul Brigăzii 2 Vânători de Munte Sarmisegetuza din Brașov, petentul a deținut un

punctaj mai mic față de maior R.T.E. care a obținut un punctaj mai mare fiind

numit în funcția respectivă.

În raport de aceste considerente, în mod corect s-a

stabilit că nu au fost sesizate încălcări ale dispozițiilor legale care

reglementează activitatea de selecție, cu atât mai mult cu cât selecțiile se

efectuează la nivel de structură și nu la nivel de unitate sau brigadă.

Față de considerentele arătate, reținând că rezoluția nr.

98/P/2007 din 7 aprilie  2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție este legală și temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. să respingă plângerea formulată de petent ca

nefondată.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de

petiționarul O.G. împotriva rezoluției nr. 98/P/2007 din 7 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare, pe

care o menține.

Obligă petiționarul la plata sumei de 500 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2010.