ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față; Analizând lucrările și actele dosarului, constată următoarele : La data de 9 iunie 2009, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, plângerea formulată de petentul O.G. împotriva rezoluției nr. 98/P/2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru soluționarea plângerii a fost atașat Dosarul nr. 98/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Din analiza actelor existente la dosar rezultă că petiționarul O.G., maior în cadrul UM Brașov, a solicitat tragerea la răspundere penală a membrilor Comisiei de Selecție a Statului Major al Forțelor Terestre pentru Ofițeri întrunită la data de 12 octombrie 2005 pentru numirea în funcția de ofițer cu protecția informațiilor clasificate la comandamentul Brigăzii 2 Vânătorii de Munte Sarmisegetuza din Brașov, precum și a membrilor Comisiei de Selecție a Statului Major Terestru pentru Ofițeri întrunită la 20 aprilie 2006 pentru numirea în funcția de Șef al Personalului - la același comandament, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 alin. (1) C. pen. În motivarea plângerii, petentul a arătat că a participat la selecțiile organizate de cele două comisii menționate însă de fiecare dată a fost respins, iar procedura de selecție a constat în analizarea dosarelor candidaților, procedură pe care o consideră nelegală.

Prin rezoluția nr. 98/P/2007 din 22 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de general maior B.N., colonel C.M., colonel C.V., colonel B.F., colonel C.G., colonel M.G. și colonel B.C.D., toți din Ministerul Apărării, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 alin. (1) C. pen. Din considerentele rezoluției rezultă că la adoptarea acestei soluții s-a avut în vedere că din actele premergătoare efectuate s-a stabilit că activitatea Comisiei s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor legale, participanții la selecție fiind departajați ca urmare a competențelor profesionale stabilite prin analizarea aprecierilor de serviciu ca „unic document de evaluare a competenței profesionale, a calității morale a perspectivelor de dezvoltare și promovare”.

În raport de aceste aspecte s-a reținut că fapta reclamată de petiționar nu există. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul O.G. arătând că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nu este motivată fiind preluate efectiv concluziile din referatul organului de cercetare penală specială fără a se face o anchetă obiectivă și fundamentată. Prin rezoluția nr. 533/2008 din 26 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare, a admis plângerea formulată de petiționar, a infirmat rezoluția nr. 98/P/2007 din 22 ianuarie 2008 și a dispus continuarea cercetărilor.

Din motivarea rezoluției rezultă că în cauză se impune completarea actelor premergătoare și anume se va solicita de la UM București, copii certificate pentru conformitate de pe Ordinul ministrului apărării naționale din 26 mai 2005, Ordinul șefului SMTF din 17 octombrie 2005, din 28 aprilie 2006 și din 4 mai 2006, procesele-verbale din 12 octombrie 2005 și din 20 aprilie 2006 ale Comisiei de selecție nr. 7 pentru funcțiile de ofițeri și Motivările din 12 octombrie 2005 și nr. 12 din 20 aprilie 2006 ale aceleiași comisii de selecție; de asemenea se impune a fi audiat col. M.N. - Comandantul UM București. După completarea actelor premergătoare, prin rezoluția nr. 98/P/2007 din 15 august 2008 s-a dispus aceeași soluție de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.

reținându-se că fapta nu există. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul O.G., plângere înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin sentința penală nr. 2051 din 17 noiembrie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a dispus în baza art. 278 1 alin. (1) 3 C. proc. pen. trimiterea plângerii formulate de petiționar împotriva rezoluției nr. 98/P/2007 din 15 august 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare, la aceeași unitate de parchet spre competentă soluționare. La pronunțarea acestei soluții s-a avut în vedere că petiționarul nu a urmat etapa prealabilă și obligatorie ce constă în controlul asupra legalității și temeiniciei rezoluției efectuat de procurorul ierarhic superior.

În urma examinării dosarului, prin rezoluția nr. 4340/III-13/2008 din 20 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare, s-a admis plângerea formulată de petentul O.G. împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale dată prin rezoluția nr. 98/P/2007 din 15 august 2008, a fost infirmată soluția și s-a dispus continuarea cercetărilor. Motivul acestei soluții a fost reaudierea col. M.N. deși acest act de cercetare a fost dispus prin rezoluția de infirmare. După completarea actelor premergătoare, prin rezoluția nr. 98/P/2007 din 7 aprilie 2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.N., C.M., C.V., B.F., C.G., M.G.

și B.C. sub aspectul infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., soluție menținută prin rezoluția nr. 215/VIII-1/2009 din 13 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare. Din motivarea rezoluției rezultă că actele premergătoare efectuate în cauză au stabilit că membrii comisiilor de selecție au acționat în condiții de legalitate, petentul a avut șanse egale cu ceilalți candidați, iar nemulțumirile sale nu pot determina cercetarea penală a membrilor comisiilor. Împotriva acestei rezoluții, în termen legal, în baza art. 278 1 C. proc. pen., a formulat plângere petiționarul O.G.

solicitând a se avea în vedere că faptele prezentate în toate plângerile se referă la îndeplinirea în mod defectuos a unor activități ce trebuiau efectuate de membrii celor două comisii de selecție și de ale persoane în cadrul atribuțiilor de serviciu ale acestora, fiind astfel realizat conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu. Cu privire la activitățile desfășurate de celelalte persoane care nu au fost cercetare în nici un mod, arată petiționarul că acestea au avut legătură cu cele două selecții și reprezintă forme ale participației penale, deoarece infracțiunea de abuz în serviciu poate fi comisă și în forma coautoratului. Pentru motivele arătate atât oral în fața Curții cât și în motivele depuse la dosar, petiționarul solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluției și dispunerea măsurilor legale necesare identificării autorilor în vederea tragerii la răspundere penală a acestora.

Analizând plângerea formulată, Înalta Curte apreciază că nu este întemeiată, urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează. Soluția dispusă prin rezoluția nr. 98/P/2007 din 7 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare, de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică, neputând fi identificate în cauză aspecte de natură penală care să facă posibilă tragerea la răspundere penală a membrilor Comisiei de selecție. Soluția de neîncepere a urmăririi penale a fost infirmată în două rânduri pentru completarea actelor premergătoare, pentru stabilirea situației reale, însă în urma efectuării de noi acte de urmărire penală nu au reieșit nereguli în activitatea Comisiei de selecție care să realizeze conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.

Astfel, din actele premergătoare efectuate a rezultat că petiționarul O.G. a obținut cel mai mic punctaj la selecție, respectiv 6,83 față de primul clasat care a obținut 7,15 puncte. Se reține de asemenea că petentului i s-a aprobat raportul pentru participarea la analiza în Comisia de selecție în vederea ocupării funcției de șef al personalului la UM după termenul legal de depunere a acestuia, fiind într-un fel favorizat. De asemenea, i s-a atras atenția că poate fi respins cât timp contracandidații săi îndeplineau criteriile de numire în funcție, funcție superioară celei deținute de petent. Cu privire la selecția materializată în procesul verbal din 20 aprilie 2006 având ca obiect ocuparea funcției de șef al personalului la Comandamentul Brigăzii 2 Vânători de Munte Sarmisegetuza din Brașov, petentul a deținut un punctaj mai mic față de maior R.T.E.

care a obținut un punctaj mai mare fiind numit în funcția respectivă. În raport de aceste considerente, în mod corect s-a stabilit că nu au fost sesizate încălcări ale dispozițiilor legale care reglementează activitatea de selecție, cu atât mai mult cu cât selecțiile se efectuează la nivel de structură și nu la nivel de unitate sau brigadă. Față de considerentele arătate, reținând că rezoluția nr. 98/P/2007 din 7 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este legală și temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. să respingă plângerea formulată de petent ca nefondată. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul O.G. împotriva rezoluției nr. 98/P/2007 din 7 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare, pe care o menține. Obligă petiționarul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2010.