ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii penale de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 22 decembrie 2008, petiționarul V.M. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., desființarea rezoluției nr. 233/P/2007 din 29 octombrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție. Prin rezoluția atacată, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) și art. 228 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții F.C., I.I., T.O.V., I.V., cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000.

Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – a reținut, în esență, următoarele: La data de 21 mai 2007 în cotidianul național „Ziua” a apărut un articol intitulat „Concursul măsluit la Interne” în care se arată că „o funcție importantă din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative a fost ocupată de un preferat al secretarului de stat, directorul N.B., printr-un concurs aranjat”. Urmare acestui articol de presă, organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 de către membrii comisiei de examen.

În fapt, în data de 29 noiembrie 2006, a fost aprobat Raportul cu nr. 143781 din 29 noiembrie 2006 al Direcției Management Resurse Umane privind deblocarea postului de șef al Serviciului Managementul Formării Inițiale și Continue a Personalului din această direcție a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, în vederea încadrării prin concurs cu recrutare directă din sursă internă. La data de 11 decembrie 2006, prin dispoziția directorului Direcției Management Resurse Umane nr. 11/1152, în baza art. 18 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului și Ordinul M.A.I. nr. 300/2004, s-a constituit comisia de concurs în vederea ocupării funcției de șef al Serviciului Managementul Formării Inițiale și Continue a Personalului, prevăzută la poziția 49, comisie care a avut următoarea componență: președintele comisiei a fost numit comisarul șef F.C.

– director adjunct al Direcției Management Resurse Umane din cadrul M.A.I.; membrii: comisar șef I.I. – director adjunct al Direcției de Management Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, comisar șef T.O.V. – șeful Serviciului Politici și Metodologii de Resurse Umane din Direcția Management Resurse Umane a M.A.I., comisar șef I.V. – șeful Serviciului Coordonare, Control și Evaluare a Structurilor de Resurse Umane din Direcția Management Resurse Umane a M.A.I., secretar, comisar șef S.O. – ofițer specialist principal în direcția Management Resurse Umane din M.A.I. Locul desfășurării concursului a fost stabilit la sediul Direcției Management Resurse Umane a M.A.I., examinarea candidaților constând în susținerea unui interviu pe probleme profesionale, urmând ca data concursului să fie stabilită de președintele comisiei.

La data de 11 februarie 2006, Comisia a stabilit graficul de desfășurare a concursului, data interviului fiind stabilită pentru 28 decembrie 2006, ora 10,00. La data de 12 decembrie 2006, comisia de examinare a stabilit tematica și bibliografia pentru concurs, fiind totodată, publicat pe pagina de internet a M.I.R.A., anunțul privind organizarea concursului. Din actele premergătoare dispuse în cauză a rezultat că s-au înscris la concurs candidații L.R., R.I., V.M., B.C.V., G.D., S.D. Candidații înscriși la concurs au îndeplinit condițiile stipulate în mod expres în fișa postului de șef al Serviciului Managementul Formării Inițiale și Continue a Personalului din cadrul Direcției Resurse Umane, fiind încheiat de către comisie procesul-verbal nr. 143973 din 22 decembrie 2006. După examinarea candidaților a fost declarat admis comisarul șef L.R., cu nota de 7,80, ceilalți candidați fiind declarați respinși, obținând note mai mici.

Petiționarul V.M. a obținut nota 5,06, contestând acest rezultat, comunicându-i-se însă că potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (3) din Dispoziția Directorului D.M.R.U. nr. 1/960 din 20 octombrie 2004, notele obținute la interviu, ca variantă de examinare, nu pot fi contestate. Ulterior, petiționarul a formulat acțiune în justiție, solicitând anularea concursului. Din conținutul acțiunii civile (f. 45-52 d.u.p.) dar și din declarația dată de petiționar se constată că au existat – astfel cum susține petiționarul – o serie de deficiențe și nelegalități care i-au produs un prejudiciu și care nu poate fi înlăturat decât prin anularea concursului.

Parchetul reține că examenul de promovare pentru ocuparea funcției de șef al Serviciului Managementul Formării Inițiale și Continue a Personalului din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, a fost organizat în condițiile legii, neputându-se reține, în sarcina membrilor comisiei săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, lipsind latura obiectivă. Împotriva rezoluției, petiționarul V.M. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, iar prin ordonanța nr. 151/II/-2/2008 din 24 noiembrie 2008 dată de Procurorul șef adjunct din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție, s-a dispus respingerea acesteia ca fiind nefondată.

În temeiul dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., petiționarul V.M. a formulat plângere la Înalta Curte de Casație și Justiție, considerând rezoluțiile date în cauză ca fiind nelegale și netemeinice, impunându-se desființarea acestora și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale. Petiționarul susține că se impune completarea actelor premergătoare în sensul audierii tuturor candidaților, efectuarea de cercetări față de directorul general B.N. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen.; invocă, totodată, încălcarea prevederilor art. 4 alin. (1) și (2) din Metodologia privind organizarea concursurilor și examenelor pentru ocuparea posturilor vacante în Ministerul Administrației și Internelor; încălcarea dispozițiilor art. 68 alin. (1) din Legea nr. 84/1995 a învățământului dar și împrejurările în care procurorul de caz a analizat actele premergătoare în cauză.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând rezoluția atacată în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen. pe baza lucrărilor și a materialului dosarului cauzei, constată că aceasta este legală și temeinică, iar plângerea petiționarului V.M. este neîntemeiată pentru următoarele considerente: Pentru a se putea dispune începerea urmăririi penale sunt necesare a fi îndeplinite două condiții și anume: existența unui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune, respectiv inexistența vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., cu excepția celui prevăzut la lit. b) 1 . Potrivit dispozițiilor art. 224 alin. (1) C. proc.

pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare. Prin efectuarea actelor premergătoare sunt completate informațiile organelor de constatare, sunt verificate informațiile cuprinse în plângerea penală, astfel încât, dacă se constată existența vreunuia din cazurile care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, să se poată dispună o soluție de neurmărire penală în condițiile prevăzute de art. 228 C. proc. pen. Legiuitorul nu limitează activitățile ce pot fi desfășurate în faza actelor premergătoare, ceea ce conducea la concluzia că organele de cercetare penală trebuie să efectueze verificările necesare pentru a preîntâmpina începerea urmăririi penale în cazuri nejustificate, eliminând astfel posibilitatea apariției acelui cadru legal în care pot fi dispuse anumite măsuri procesuale care, în final, s-ar dovedi nejustificate.

Din actele premergătoare efectuate în cauză, rezultă că a fost respectată procedura de organizare a concursului, neputându-se reține în sarcina membrilor comisiei săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000. Afirmațiile petiționarului V.M., în sensul încălcării dispozițiilor art. 4 alin. (1) și (2) din Metodologia privind organizarea concursurilor și examenelor pentru ocuparea posturilor vacante în Ministerul Administrației și Internelor, nu sunt susținute de materialul probator existent la dosarul cauzei. Alcătuirea comisiei de examinare – inclusiv numirea președintelui acesteia – s-a realizat cu respectarea dispozițiilor cuprinse în metodologia privind organizarea și desfășurarea concursului.

Experiența profesională a membrilor comisiei, în domeniul managementului resurselor umane, era recunoscută, fiind îndeplinite astfel cerințele prevăzute de art. 3 alin. (1) din metodologie. Președintele comisiei de concurs îndeplinea, la data organizării acesteia, funcția de șef al structurii sau compartimentului în care urma să se facă încadrarea. De asemenea, comisarul șef I.I. – membru în comisia de concurs – deținea o funcție superioară celei care a făcut obiectul concursului, și anume, director adjunct al Direcției Management Resurse Umane din cadrul I.G.P.R. Sub aspectul procedurii de derulare a concursului, se constată că au fost parcurse toate etapele, începând cu afișarea pe site-ul Ministerului Internelor și Reformei Administrative și afișarea la sediul unităților a informațiilor legate de acest concurs.

Cât privește notarea candidaților, aceasta a fost atributul exclusiv al membrilor comisiei care, în raport de modul de susținere a interviului au apreciat asupra notei ce se impunea a fi acordată fiecăruia. Pe de altă parte, trimiterea petiționarului la dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic se impune a se observa că funcția scoasă la concurs, nu este o funcție didactică. În atare condiții, în raport de actele premergătoare efectuate în cauză, nu se poate reține săvârșirea vreunei fapte penale în sarcina membrilor comisiei, aceștia exercitându-și prerogativele în condițiile legii. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, constată că organul de urmărire penală, în mod corect, a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii F.C., I.I., T.O.V., I.V., rezoluțiile date fiind legale și temeinice.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul V.M. împotriva rezoluției nr. 233/P/2007 din 29 octombrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție. Se va menține rezoluția atacată. În temeiul art. 192 alin. (2) și art. 93 C. proc. pen., va obliga petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul V.M. împotriva rezoluției nr. 233/P/2007 din 29 octombrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție. Menține rezoluția atacată. Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Obligă petiționarul la plata sumelor de câte 119 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către intimații F.C., I.I., T.O.V. și I.V.S. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 30 martie 2009.