ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 22 decembrie 2008, petiționarul

V.M. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen.,

desființarea rezoluției nr. 233/P/2007 din 29 octombrie 2007 dată de Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Secția de Combatere

a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție.

Prin rezoluția atacată, în temeiul

dispozițiilor art. 228 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) și

art. 228 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față

de numiții F.C., I.I., T.O.V., I.V., cercetați pentru săvârșirea infracțiunii

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000.

Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – a reținut, în esență,

următoarele:

La data de 21 mai 2007 în cotidianul

național „Ziua” a apărut un articol intitulat „Concursul măsluit la Interne” în care se arată că „o funcție importantă din cadrul Ministerului Internelor și

Reformei Administrative a fost ocupată de un preferat al secretarului de stat,

directorul N.B., printr-un concurs aranjat”.

Urmare acestui articol de presă, organele

de urmărire penală s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de

art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 de către membrii comisiei de examen.

În fapt, în data de 29 noiembrie 2006, a

fost aprobat Raportul cu nr. 143781 din 29 noiembrie 2006 al Direcției

Management Resurse Umane privind deblocarea postului de șef al Serviciului Managementul

Formării Inițiale și Continue a Personalului din această direcție a

Ministerului Internelor și Reformei Administrative, în vederea încadrării prin

concurs cu recrutare directă din sursă internă.

La data de 11 decembrie 2006, prin

dispoziția directorului Direcției Management Resurse Umane nr. 11/1152, în baza

art. 18 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului și Ordinul M.A.I. nr.

300/2004, s-a constituit comisia de concurs în vederea ocupării funcției de șef

al Serviciului Managementul Formării Inițiale și Continue a Personalului,

prevăzută la poziția 49, comisie care a avut următoarea componență:

președintele comisiei a fost numit comisarul șef F.C. – director adjunct al

Direcției Management Resurse Umane din cadrul M.A.I.; membrii: comisar șef I.I.

– director adjunct al Direcției de Management Resurse Umane din cadrul

Inspectoratului General al Poliției Române, comisar șef T.O.V. – șeful Serviciului

Politici și Metodologii de Resurse Umane din Direcția Management Resurse Umane

a M.A.I., comisar șef I.V. – șeful Serviciului Coordonare, Control și Evaluare

a Structurilor de Resurse Umane din Direcția Management Resurse Umane a M.A.I.,

secretar, comisar șef S.O. – ofițer specialist principal în direcția Management

Resurse Umane din M.A.I.

Locul desfășurării concursului a fost

stabilit la sediul Direcției Management Resurse Umane a M.A.I., examinarea

candidaților constând în susținerea unui interviu pe probleme profesionale,

urmând ca data concursului să fie stabilită de președintele comisiei.

La data de 11 februarie 2006, Comisia a

stabilit graficul de desfășurare a concursului, data interviului fiind

stabilită pentru 28 decembrie 2006, ora 10,00.

La data de 12 decembrie 2006, comisia de

examinare a stabilit tematica și bibliografia pentru concurs, fiind totodată,

publicat pe pagina de internet a M.I.R.A., anunțul privind organizarea

concursului.

Din actele premergătoare dispuse în cauză

a rezultat că s-au înscris la concurs candidații L.R., R.I., V.M., B.C.V., G.D.,

S.D.

Candidații înscriși la concurs au

îndeplinit condițiile stipulate în mod expres în fișa postului de șef al

Serviciului Managementul Formării Inițiale și Continue a Personalului din

cadrul Direcției Resurse Umane, fiind încheiat de către comisie procesul-verbal

nr. 143973 din 22 decembrie 2006.

După examinarea candidaților a fost

declarat admis comisarul șef L.R., cu nota de 7,80, ceilalți candidați fiind

declarați respinși, obținând note mai mici.

Petiționarul V.M. a obținut nota 5,06,

contestând acest rezultat, comunicându-i-se însă că potrivit dispozițiilor art.

28 alin. (3) din Dispoziția Directorului D.M.R.U. nr. 1/960 din 20 octombrie 2004,

notele obținute la interviu, ca variantă de examinare, nu pot fi contestate.

Ulterior, petiționarul a formulat acțiune în justiție, solicitând anularea

concursului.

Din conținutul acțiunii civile (f. 45-52

d.u.p.) dar și din declarația dată de petiționar se constată că au existat –

astfel cum susține petiționarul – o serie de deficiențe și nelegalități care

i-au produs un prejudiciu și care nu poate fi înlăturat decât prin anularea

concursului.

Parchetul reține că examenul de promovare

pentru ocuparea funcției de șef al Serviciului Managementul Formării Inițiale

și Continue a Personalului din cadrul Ministerului Internelor și Reformei

Administrative, a fost organizat în condițiile legii, neputându-se reține, în

sarcina membrilor comisiei săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, lipsind latura obiectivă.

Împotriva rezoluției, petiționarul V.M. a

formulat plângere la procurorul ierarhic superior, iar prin ordonanța nr. 151/II/-2/2008

din 24 noiembrie 2008 dată de Procurorul șef adjunct din cadrul Direcției

Naționale Anticorupție, Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe

Infracțiunilor de Corupție, s-a dispus respingerea acesteia ca fiind nefondată.

În temeiul dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul V.M. a formulat plângere la Înalta Curte de Casație

și Justiție, considerând rezoluțiile date în cauză ca fiind nelegale și

netemeinice, impunându-se desființarea acestora și trimiterea cauzei la

procuror în vederea începerii urmăririi penale.

Petiționarul susține că se impune

completarea actelor premergătoare în sensul audierii tuturor candidaților,

efectuarea de cercetări față de directorul general B.N. pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de

art. 246 C. pen.; invocă, totodată, încălcarea prevederilor art. 4 alin. (1) și

(2) din Metodologia privind organizarea concursurilor și examenelor pentru

ocuparea posturilor vacante în Ministerul Administrației și Internelor;

încălcarea dispozițiilor art. 68 alin. (1) din Legea nr. 84/1995 a învățământului

dar și împrejurările în care procurorul de caz a analizat actele premergătoare

în cauză.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

examinând rezoluția atacată în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen. pe baza lucrărilor și a materialului dosarului cauzei,

constată că aceasta este legală și temeinică, iar plângerea petiționarului V.M.

este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Pentru a se putea dispune începerea

urmăririi penale sunt necesare a fi îndeplinite două condiții și anume:

existența unui minim de date care permit organului de urmărire penală să

considere că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune, respectiv inexistența

vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale

prevăzute de art. 10 C. proc. pen., cu excepția celui prevăzut la lit. b)

1

.

Potrivit dispozițiilor art. 224 alin. (1)

C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire

penală poate efectua acte premergătoare.

Prin efectuarea actelor premergătoare

sunt completate informațiile organelor de constatare, sunt verificate

informațiile cuprinse în plângerea penală, astfel încât, dacă se constată

existența vreunuia din cazurile care împiedică punerea în mișcare a acțiunii

penale, să se poată dispună o soluție de neurmărire penală în condițiile

prevăzute de art. 228 C. proc. pen.

Legiuitorul nu limitează activitățile ce

pot fi desfășurate în faza actelor premergătoare, ceea ce conducea la concluzia

că organele de cercetare penală trebuie să efectueze verificările necesare

pentru a preîntâmpina începerea urmăririi penale în cazuri nejustificate,

eliminând astfel posibilitatea apariției acelui cadru legal în care pot fi

dispuse anumite măsuri procesuale care, în final, s-ar dovedi nejustificate.

Din actele premergătoare efectuate în

cauză, rezultă că a fost respectată procedura de organizare a concursului,

neputându-se reține în sarcina membrilor comisiei săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000.

Afirmațiile petiționarului V.M., în

sensul încălcării dispozițiilor art. 4 alin. (1) și (2) din Metodologia privind

organizarea concursurilor și examenelor pentru ocuparea posturilor vacante în

Ministerul Administrației și Internelor, nu sunt susținute de materialul

probator existent la dosarul cauzei.

Alcătuirea comisiei de examinare –

inclusiv numirea președintelui acesteia – s-a realizat cu respectarea

dispozițiilor cuprinse în metodologia privind organizarea și desfășurarea

concursului.

Experiența profesională a membrilor

comisiei, în domeniul managementului resurselor umane, era recunoscută, fiind

îndeplinite astfel cerințele prevăzute de art. 3 alin. (1) din metodologie.

Președintele comisiei de concurs

îndeplinea, la data organizării acesteia, funcția de șef al structurii sau

compartimentului în care urma să se facă încadrarea. De asemenea, comisarul șef

I.I. – membru în comisia de concurs – deținea o funcție superioară celei care a

făcut obiectul concursului, și anume, director adjunct al Direcției Management

Resurse Umane din cadrul I.G.P.R.

Sub aspectul procedurii de derulare a

concursului, se constată că au fost parcurse toate etapele, începând cu

afișarea pe site-ul Ministerului Internelor și Reformei Administrative și

afișarea la sediul unităților a informațiilor legate de acest concurs.

Cât privește notarea candidaților, aceasta

a fost atributul exclusiv al membrilor comisiei care, în raport de modul de

susținere a interviului au apreciat asupra notei ce se impunea a fi acordată

fiecăruia.

Pe de altă parte, trimiterea petiționarului

la dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 privind statutul

personalului didactic se impune a se observa că funcția scoasă la concurs, nu

este o funcție didactică.

În atare condiții, în raport de actele

premergătoare efectuate în cauză, nu se poate reține săvârșirea vreunei fapte

penale în sarcina membrilor comisiei, aceștia exercitându-și prerogativele în

condițiile legii.

Având în vedere considerentele expuse,

Înalta Curte, constată că organul de urmărire penală, în mod corect, a dispus

neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii F.C., I.I., T.O.V., I.V.,

rezoluțiile date fiind legale și temeinice.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționarul V.M. împotriva rezoluției nr. 233/P/2007

din 29 octombrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – D.N.A. – Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor

de Corupție.

Se va menține rezoluția atacată.

În temeiul art. 192 alin. (2) și art. 93 C.

proc. pen., va obliga petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de

petiționarul V.M. împotriva rezoluției nr. 233/P/2007 din 29 octombrie 2007

dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția

Națională Anticorupție – Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe

Infracțiunilor de Corupție.

Menține

rezoluția atacată.

Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei, cu

titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă petiționarul la plata sumelor de câte 119 lei,

cu titlul de cheltuieli judiciare către intimații F.C., I.I., T.O.V. și I.V.S.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 martie 2009.