ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Ordonanța nr. 188/P/2007 din 27 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A - Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 10 lit. d) C. proc. pen. și art. 42 rap. la art. 45 C. proc. pen.: 1) Neînceperea urmăririi penale față de numitul S.M.R. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000; 2) Neînceperea urmăririi penale față de numiții A.V., D.C., D.V. și C.B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000; 3) Declinarea competenței de soluționare a dosarului penal privind pe Păun Irinel către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 263 C. pen., art. 246 C. pen.

și art. 168 1 C. pen. 4) Declinarea competenței de soluționare a dosarului penal privind pe făptuitorul S.M.R. către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 248 C. pen. și art. 249 C. pen. Procurorul de caz, în baza actelor premergătoare efectuate, a reținut că la datele de 4 iunie 2007, respectiv 25 iunie 2007 Direcția generală Anticorupție din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative a formulat plângeri penale adresate atât Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție cât și Direcției Naționale Anticorupție solicitând efectuarea de cercetări față de numitul S.M.R. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 rap.

la art. 248 C. pen. În plângere s-a arătat faptul că numitul S.M.R. în perioada cât a ocupat funcția de director general al D.G.A. a încheiat un protocol prin care a pus la dispoziția Asociației pentru Implementarea Democrației spațiul și logistica aparținând D.G.A., lucru care ulterior a adus prejudicii bugetului acestei instituții. În concret s-a reclamat faptul că, au fost atribuite birouri situate în str. Mihai Vodă cu nerespectarea prevederilor legale și de asemenea, organizația neguvernamentală a dispus de liniile telefonice în mod nelegal cauzând o pagubă în bugetul instituției în sumă de 1.866 RON, precum și prin utilizarea nelegală a autoturismului de serviciu aparținând D.G.A., care a fost utilizat pe distanța de 626 km, consumând combustibil în valoare totală de 196 RON.

Tot în plângere se mai arată că numitul S.M.R. a achiziționat cu nerespectarea prevederilor legale plachete pentru cadouri simbolice în cadrul acțiunilor de protocol peste plafonul admis de lege și care poartă numele și semnătura făptuitorului, fiind astfel personalizate. În plângerea penală se arată că în evidența contabilă și de gestiune a D.G.A. au fost găsite 937 de plachete care nu mai pot fi folosite în acțiunile interne și internaționale ale instituției, inscripționate nu numai în limbi de circulație internaționale cum ar fi: engleză, franceză, spaniolă ci și în alte în 16 limbi, cum ar fi: maghiară, chineză, greacă, arabă, sârbă, ebraică, japoneză, turcă și croată. Plângerea evidențiază faptul că D.G.A.

avea posibilitatea să cumpere cadouri simbolice în sumă de 8.775 RON pe anul 2007, în schimb au fost achiziționate obiecte în valoare totală de 53.669 RON. În fapt din documentele existente la dosar rezultă că, Asociația pentru Implementarea Democrației (A.I.D.) a transmis în cursul anului 2006 către D.G.A. o scrisoare de intenție prin care își exprima intenția înființării Centrului Național pentru Voluntariat și Integritate, organism să colaboreze cu Direcția Generală Anticorupție în scopul cooptării cetățenilor în diverse acțiuni specifice pentru îmbunătățirea cadrului general social în această direcție. După exprimarea acordului de principiu, conducerea D.G.A. a întocmit un referat de aprobare (vezi filele 12 - 13, vol. 2) înaintat conducerii Ministerului Administrației și Internelor (denumirea instituției în acel moment).

Referatul supunea atenției și aprobării încheierii unui protocol între D.G.A. și A.I.D. prin care D.G.A., în sprijinul inițiativei înființării C.N.V.I. urma să pună la dispoziția acestui organism unele spații, precum și asigurarea logisticii necesare, în limita disponibilului și a resurselor atrase în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Referatul a fost aprobat în această formă de către ministrul de interne de la aceea vreme, B.V., de către comisar șef C.B. director general al Direcției Generale Reglementări Juridice și Contencios și „pentru” chestor general de poliție V.A. - șef D.G.I.P.I. - semnătură indescifrabilă. Ulterior acestui referat la 2 octombrie 2006 s-a semnat protocolul de parteneriat între D.G.A.

și A.I.D. (vezi filele 14-19, vol.2). Scopul protocolului a fost definit ca fiind înființarea C.N.V.I. cu rolul de a atrage societatea civilă și cetățenii în activitățile de prevenire desfășurate conform legii de D.G.A. Protocolul a stabilit că D.G.A. pune la dispoziția C.N.V.I. în limita disponibilului și a resurselor atrase pentru această activitate elemente de logistică necesare desfășurării activității și a spațiilor necesare cu respectarea prevederilor legale în vigoare. Tot protocolul stipula faptul că părțile vor identifica și atrage în comun surse de finanțare inclusiv pentru funcționarea C.N.V.I. în spațiile atribuite, iar în termen de 30 zile de la semnarea protocolului se vor emite norme metodologice de aplicare prin dispoziție a directorului general al D.G.A.

Derularea protocolului a făcut, ulterior, obiectul unui raport întocmit în urma unui control tematic desfășurat la D.G.A. în perioada 6-23 martie 2007 de către o comisie de ofițeri ai corpului de control ai M.I.R.A. (vezi fila 175 - 184, vol. 1). Analizând starea de fapt, precum și documentele existente la dosar, procurorul a constatat faptul că atribuirea spațiului cu titlu gratuit, avea un cadru legal în conformitate cu art. 17 din Legea nr. 213/1988 privind proprietate publică și regimul juridic al acesteia. De asemenea, exista cadru legal și pentru colaborarea Ministerului Administrației și Internelor cu organizații neguvernamentale în conformitate cu art. 2 și art. 14 pct. 1 și 5 din O.U.G.

nr. 63/2003 privind organizarea și funcționarea M.A.I. Chestiunea în discuție este cu privire la sumele de bani cheltuite pentru achitarea convorbirilor telefonice și a combustibilului utilizat de C.N.V.I. Cu privire la acest aspect din cuprinsul documentelor menționate mai sus rezultă faptul că în acest scop fostul director al D.G.A. trebuia să emită normele metodologice pentru punerea în aplicare a protocolului și să procedeze la identificarea și atragerea în comun a surse de finanțare pentru funcționarea C.N.V.I. Nici unul dintre aceste demersuri nu au mai fost făcute de către făptuitorul S.M.R., care nu s-a mai preocupat de modalitatea de decontare a cheltuielilor acceptând ca acestea să se efectueze implicit din bugetul D.G.A., și implicit al M.A.I.

Cu privire la această faptă s-a apreciat că nu poate fi încadrată la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, întrucât textul cere obținerea de avantaje patrimoniale sau nepatrimoniale pentru sine sau pentru altul. Aceste avantaje ale C.N.V.I. în cazul de față, au fost obținute într-un cadru legal instituțional și ca atare nu sunt incriminate de legea penală. Pe cale de consecință nu se poate vorbi astfel nici de intenția directă a făptuitorului S.M.R., în vederea comiterii unei infracțiuni de abuz în serviciu. Procurorul de caz a reținut că subzistă culpa aferentă infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 249 C. pen. prin neurmărirea modului de decontare a cheltuielilor. Referitor la achiziția plachetelor peste limita fondurilor aprobate, pentru a fi încadrată la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 este necesar ca prin această faptă, făptuitorul să fi obținut un avantaj nepatrimonial.

Inscripționarea plachetelor cu numele și semnătura făptuitorului nu poate conduce imediat la ideea creării unui avantaj nepatrimonial în sarcina acestuia, neexistând elemente din care să rezulte în ce ar putea exista un asemenea avantaj. Faptul că un magistrat, în calitate de șef al D.G.A. își face cunoscut numele în acest mod, nu este neapărat de natură în a-i aduce avantaje nepatrimoniale, efectul putând fi eventual, chiar în sens contrar. Totuși depășirea plafonului de cheltuieli aprobat și crearea pe această cale a unui eventual prejudiciu sunt susceptibile de a fi cercetate sub aspectul săvârșirii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen. Împotriva acestei ordonanțe, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc.

pen., petentul S.M.R. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior. Prin rezoluția din 10 ianuarie 2001 cu nr. 679/II/2007, procurorul șef al Secției de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție din D.N.A. a respins, între altele și plângerea formulată de S.M.R., reținând că, atâta timp cât procurorul de caz a argumentat aplicabilitatea disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen. prin absența elementului constitutiv al „avantajului nepatrimonial” din conținutul infracțiunii prev. de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, dispoziția cuprinsă în ordonanță este legală și temeinică. În termen legal, în conformitate cu art. 278 1 C. proc. pen., petentul S.M.R.

a formulat plângerea adresată instanței de judecată împotriva Ordonanței nr. 188/P/2007 din 27 noiembrie 2007, menținută prin rezoluția procurorului șef nr. 679/II/2007 din 10 ianuarie 2008. Petentul a solicitat schimbarea temeiului soluției de neîncepere a urmăririi penale, din art. 10 lit. d) în art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru fiecare din infracțiunile reclamate, dar și eliminarea din motivarea ordonanței a unor exprimări referitoare la infracțiunea de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 C. pen. Înalta Curte apreciază plângerea formulată ca fiind întemeiată în parte, respectiv în ceea ce privește solicitarea de schimbare a temeiului soluției de neîncepere a urmăririi penale, din art. 10 lit. d) C. proc.

pen. în art. 10 lit. a) C. proc. pen. Schimbarea temeiului de neîncepere a urmăririi penale se poate realiza în cazul plângerii formulată potrivit art. 278 1 C. proc. pen., astfel cum s-a stabilit în recursul în interesul legii soluționat prin decizia nr. 44 din 13 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite. Examinând ordonanța nr. 188/P/2007 din 27 noiembrie 2007, Înalta Curte constată că dispozitivul acestuia este neclar, întrucât sunt indicate ca temeiuri ale neînceperii urmăririi penale atât prevederile art. 10 lit. a), cât și prevederile art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru o singură infracțiune, aceea prevăzută de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, în ceea ce-l privește pe numitul S.M.R.

Din cuprinsul ordonanței s-ar deduce că au fost sesizate prin plângerile penale adresate de D.G.A. din cadrul M.I.R.A. mai multe fapte, ce ar fi putut îmbrăca forma infracțiunii prev. de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000. Procurorul de caz, cu referire la faptele sesizate, constată că atribuirea spațiului cu titlu gratuit avea un cadru legal, în conformitate cu art. 17 din Legea nr. 213/1988 și, de asemenea, există cadru legal și pentru colaborarea M.A.I. cu organizații neguvernamentale, conform art. 2 și art. 14 pct. 1 și 5 din O.U.G. nr. 63/2003. Reține că rămân în discuție sumele de bani cheltuite pentru achitarea convorbirilor telefonice și a combustibilului utilizat de C.N.V.I., pentru care S.M.R.

a acceptat să se efectueze din bugetul D.G.A. și, implicit al M.A.I., însă fapta nu poate fi încadrată la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000. Se argumentează că textul cere obținerea de avantaje pentru sine sau pentru altul, patrimoniale sau nepatrimoniale, iar în speță avantajele au fost obținute în cadrul legal și, ca atare, „nu sunt incriminate de legea penală”. Referitor la achiziția plachetelor peste limita fondurilor aprobate reține că, pentru a fi încadrată în art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, este necesar ca prin această faptă făptuitorul să fi obținut un avantaj nepatrimonial, ceea ce în speță nu există. În aceste condiții, este greu de decelat pentru ce fapte a dispus procurorul de caz neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 lit. a) C. proc.

pen. și pentru care în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., în contextul în care, în cuprinsul motivării, vorbește numai de fapte ce nu sunt incriminate de legea penală, ceea ce ar putea atrage incidența art. 10 lit. b) C. proc. pen. Singura motivare care pare să indice incidența art. 10 lit. d) al Codului de procedură penală ar fi aceea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, întrucât textul cere obținerea de avantaje patrimoniale sau nepatrimoniale, aspect care în speță nu există. Potrivit art. 13 2 din Legea nr. 78/2000: „infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani”.

Din analiza acestui text se constată că obținerea de avantaje patrimoniale sau nepatrimoniale nu reprezintă doar un element constitutiv, ci reprezintă însăși condiția de existență a infracțiunii prev. de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 la infracțiunea de corupție, în lipsa acesteia nemaiputându-se vorbi de această infracțiune, ci de cele ce sunt enumerate în cuprinsul său, în eventualitatea în care se probează și existența acestora. Procurorul de caz e achitat pe lit. d) pentru infracțiunea prev. de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, dar, în același timp, a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru cercetări sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 248 și art. 249 C. pen.

Măsura dispusă, de declinare, nu poate fi cenzurată de instanță în cadrul controlului reglementat de disp. art. 278 1 C. proc. pen., astfel că solicitarea petiționarului de înlăturare din cuprinsul ordonanței a referirilor la aceste infracțiuni nu poate fi primită. Desigur că, în speță, în contextul prezentat, s-ar fi impus, mai degrabă, o schimbare a încadrării juridice și nu o achitare și declinare a competenței, în același timp. Neprocedând astfel, singura posibilitate de îndreptare este aceea a schimbării temeiului achitării, din art. 10 lit. d) în art. 10 lit. a) C. proc. pen., constatând că infracțiunea prev. de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, asimilată infracțiunilor de corupție nu există.

Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., va admite plângerea și va desființa ordonanța procurorului nr. 188/P/2007 cu privire la petiționar, constatând că temeiul neînceperii urmăririi penale față de acesta pentru infracțiunea prev. de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 este art. 10 lit. d) C. proc. pen. Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Admite plângerea formulată de petiționarul S.M.R. împotriva ordonanței nr. 188/P/2007 din 27 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție. Desființează ordonanța cu privire la S.M.R. și constată că temeiul neînceperii urmăririi penale față de acesta, pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, este art. 10 lit. a) C. proc. pen. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică azi 7 mai 2009.