ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Ordonanța nr. 188/P/2007 din 27

noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

D.N.A - Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție

s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 10 lit. d) C. proc.

pen. și art. 42 rap. la art. 45 C. proc. pen.:

1) Neînceperea urmăririi

penale față de numitul S.M.R. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.

13

2

din Legea nr. 78/2000;

2) Neînceperea urmăririi

penale față de numiții A.V., D.C., D.V. și C.B. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000;

3) Declinarea competenței

de soluționare a dosarului penal privind pe Păun Irinel către Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prev. de art. 263 C. pen., art. 246 C. pen. și art. 168

1

C. pen.

4) Declinarea competenței

de soluționare a dosarului penal privind pe făptuitorul S.M.R. către Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prev. de art. 248 C. pen. și art. 249 C. pen.

Procurorul de caz, în

baza actelor premergătoare efectuate, a reținut că la datele de 4 iunie

2007,

respectiv 25 iunie 2007 Direcția generală Anticorupție din cadrul Ministerului

Internelor și Reformei Administrative a formulat plângeri penale adresate atât

Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție cât și Direcției

Naționale Anticorupție solicitând efectuarea de cercetări față de numitul S.M.R.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 13

2

din Legea nr.

78/2000 rap. la art. 248 C. pen.

În plângere

s-a arătat faptul că numitul S.M.R. în perioada cât a ocupat funcția de

director general al D.G.A. a încheiat un protocol prin care a pus la dispoziția

Asociației pentru Implementarea Democrației spațiul și logistica aparținând D.G.A.,

lucru care ulterior a adus prejudicii bugetului acestei instituții.

În concret s-a

reclamat faptul că, au fost atribuite birouri situate în str. Mihai Vodă cu

nerespectarea prevederilor legale și de asemenea, organizația neguvernamentală

a dispus de liniile telefonice în mod nelegal cauzând o pagubă în bugetul

instituției în sumă de 1.866 RON, precum și prin utilizarea nelegală a

autoturismului de serviciu aparținând D.G.A., care a fost utilizat pe distanța

de 626 km, consumând combustibil în valoare totală de 196 RON.

Tot în

plângere se mai arată că numitul S.M.R. a achiziționat cu nerespectarea

prevederilor legale plachete pentru cadouri simbolice în cadrul acțiunilor de

protocol peste plafonul admis de lege și care poartă numele și semnătura

făptuitorului, fiind astfel personalizate.

În plângerea

penală se arată că în evidența contabilă și de gestiune a D.G.A. au fost găsite

937 de plachete care nu mai pot

fi

folosite în acțiunile interne și internaționale ale instituției, inscripționate

nu numai în limbi de circulație internaționale cum ar fi: engleză, franceză,

spaniolă ci și în alte în 16 limbi, cum ar fi: maghiară, chineză, greacă,

arabă, sârbă, ebraică, japoneză, turcă și croată.

Plângerea

evidențiază faptul că D.G.A. avea posibilitatea să cumpere cadouri simbolice în

sumă de 8.775 RON pe anul 2007, în schimb au fost achiziționate obiecte în

valoare totală de 53.669 RON.

În fapt din

documentele existente la dosar rezultă că, Asociația pentru Implementarea

Democrației (A.I.D.) a transmis în cursul anului 2006 către D.G.A. o scrisoare

de intenție prin care își exprima intenția înființării Centrului Național

pentru Voluntariat și Integritate, organism să colaboreze cu Direcția Generală

Anticorupție în scopul cooptării cetățenilor în diverse acțiuni specifice

pentru îmbunătățirea cadrului general social în această direcție.

După

exprimarea acordului de principiu, conducerea D.G.A. a întocmit un referat de

aprobare (vezi filele 12 - 13, vol. 2) înaintat conducerii Ministerului

Administrației și Internelor (denumirea instituției în acel moment).

Referatul

supunea atenției și aprobării încheierii unui protocol între D.G.A. și A.I.D.

prin care D.G.A., în sprijinul inițiativei înființării C.N.V.I. urma să pună la

dispoziția acestui organism unele spații, precum și asigurarea logisticii

necesare, în limita disponibilului și a resurselor atrase în conformitate cu

prevederile legale în vigoare.

Referatul a

fost aprobat în această formă de către ministrul de interne de la aceea vreme,

B.V., de către comisar șef C.B. director general al Direcției Generale

Reglementări Juridice și Contencios și „pentru” chestor general de poliție V.A.

- șef D.G.I.P.I. - semnătură indescifrabilă.

Ulterior

acestui referat la 2 octombrie 2006 s-a semnat protocolul de parteneriat între

D.G.A. și A.I.D. (vezi filele

14-19,

vol.2).

Scopul

protocolului a fost definit ca fiind înființarea C.N.V.I. cu rolul de a atrage

societatea civilă și cetățenii în activitățile de prevenire desfășurate conform

legii de D.G.A.

Protocolul a

stabilit că D.G.A. pune la dispoziția C.N.V.I. în limita disponibilului și a

resurselor atrase pentru această activitate elemente de logistică necesare

desfășurării activității și a spațiilor necesare cu respectarea prevederilor

legale în vigoare.

Tot protocolul

stipula faptul că părțile vor identifica și atrage în comun surse de finanțare

inclusiv pentru funcționarea C.N.V.I. în spațiile atribuite, iar în termen de

30 zile de la semnarea protocolului se vor emite norme metodologice de aplicare

prin dispoziție a directorului general al D.G.A.

Derularea

protocolului a făcut, ulterior, obiectul unui raport întocmit în urma unui

control tematic desfășurat la D.G.A. în perioada 6-23 martie 2007 de către o

comisie de ofițeri ai corpului de control ai M.I.R.A. (vezi fila 175 - 184, vol.

1).

Analizând

starea de fapt, precum și documentele existente la dosar, procurorul a

constatat faptul că atribuirea spațiului cu titlu gratuit, avea un cadru legal

în conformitate cu art. 17 din Legea nr. 213/1988 privind proprietate publică

și regimul juridic al acesteia.

De asemenea,

exista cadru legal și pentru colaborarea Ministerului Administrației și

Internelor cu organizații neguvernamentale în conformitate cu art. 2 și art. 14

pct. 1 și 5 din O.U.G. nr. 63/2003 privind organizarea și funcționarea M.A.I.

Chestiunea în

discuție este cu privire la sumele de bani cheltuite pentru achitarea

convorbirilor telefonice și a combustibilului utilizat de C.N.V.I.

Cu privire la

acest aspect din cuprinsul documentelor menționate mai sus rezultă faptul că în

acest scop fostul director al D.G.A. trebuia să emită normele metodologice

pentru punerea în aplicare a protocolului și să procedeze la identificarea și

atragerea în comun a surse de finanțare pentru funcționarea C.N.V.I.

Nici unul

dintre aceste demersuri nu au mai fost făcute de către făptuitorul S.M.R., care

nu s-a mai preocupat de modalitatea de decontare a cheltuielilor acceptând ca

acestea să se efectueze implicit din bugetul D.G.A., și implicit al M.A.I.

Cu privire la

această faptă s-a apreciat că nu poate fi încadrată la art. 13

2

din

Legea nr. 78/2000, întrucât textul cere obținerea de avantaje patrimoniale sau

nepatrimoniale pentru sine sau pentru altul.

Aceste

avantaje ale C.N.V.I. în cazul de față, au fost obținute într-un cadru legal

instituțional și ca atare nu sunt incriminate de legea penală.

Pe cale de

consecință nu se poate vorbi astfel nici de intenția directă a făptuitorului S.M.R.,

în vederea comiterii unei infracțiuni de abuz în serviciu.

Procurorul de

caz a reținut că subzistă culpa aferentă infracțiunii de neglijență în serviciu

prev. de art. 249 C. pen. prin neurmărirea modului de decontare a

cheltuielilor.

Referitor la

achiziția plachetelor peste limita fondurilor aprobate, pentru a

fi

încadrată la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000

este necesar

ca prin această faptă, făptuitorul să fi obținut un avantaj nepatrimonial.

Inscripționarea

plachetelor cu numele și semnătura făptuitorului nu poate conduce imediat la

ideea creării unui avantaj nepatrimonial în sarcina acestuia, neexistând

elemente din care să rezulte în ce ar putea exista un asemenea avantaj.

Faptul că un

magistrat, în calitate de șef al D.G.A. își face cunoscut numele în acest mod,

nu este neapărat de natură în a-i aduce avantaje nepatrimoniale, efectul putând

fi eventual, chiar în sens contrar.

Totuși

depășirea plafonului de cheltuieli aprobat și crearea pe această cale a unui

eventual prejudiciu sunt susceptibile de a fi cercetate sub aspectul săvârșirii

de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen.

Împotriva acestei

ordonanțe, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen., petentul S.M.R. a

formulat plângere la procurorul ierarhic superior.

Prin rezoluția din 10

ianuarie 2001 cu nr. 679/II/2007, procurorul șef al Secției de combatere a

infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție din D.N.A. a respins, între

altele și plângerea formulată de S.M.R., reținând că, atâta timp cât procurorul

de caz a argumentat aplicabilitatea disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen. prin

absența elementului constitutiv al „avantajului nepatrimonial” din conținutul infracțiunii

prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, dispoziția cuprinsă în

ordonanță este legală și temeinică.

În termen legal, în

conformitate cu art. 278

1

C. proc. pen., petentul S.M.R. a formulat

plângerea adresată instanței de judecată împotriva Ordonanței nr. 188/P/2007 din

27 noiembrie 2007, menținută prin rezoluția procurorului șef nr. 679/II/2007

din 10 ianuarie 2008.

Petentul a solicitat

schimbarea temeiului soluției de neîncepere a urmăririi penale, din art. 10 lit.

d) în art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru fiecare din infracțiunile reclamate,

dar și eliminarea din motivarea ordonanței a unor exprimări referitoare la

infracțiunea de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 C. pen.

Înalta Curte

apreciază plângerea formulată ca fiind întemeiată în parte, respectiv în ceea

ce privește solicitarea de schimbare a temeiului soluției de neîncepere a

urmăririi penale, din art. 10 lit. d) C. proc. pen. în art. 10 lit. a) C. proc.

pen.

Schimbarea temeiului

de neîncepere a urmăririi penale se poate realiza în cazul plângerii formulată potrivit

art. 278

1

C. proc. pen., astfel cum s-a stabilit în recursul în

interesul legii soluționat prin decizia nr. 44 din 13 octombrie 2008 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secțiile unite.

Examinând ordonanța

nr. 188/P/2007 din 27 noiembrie 2007, Înalta Curte constată că dispozitivul acestuia

este neclar, întrucât sunt indicate ca temeiuri ale neînceperii urmăririi

penale atât prevederile art. 10 lit. a), cât și prevederile art. 10 lit. d) C.

proc. pen. pentru o singură infracțiune, aceea prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, în ceea ce-l privește pe numitul S.M.R.

Din cuprinsul

ordonanței s-ar deduce că au fost sesizate prin plângerile penale adresate de D.G.A.

din cadrul M.I.R.A. mai multe fapte, ce ar fi putut îmbrăca forma infracțiunii

prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000.

Procurorul de caz, cu

referire la faptele sesizate, constată că atribuirea spațiului cu titlu gratuit

avea un cadru legal, în conformitate cu art. 17 din Legea nr. 213/1988 și, de

asemenea, există cadru legal și pentru colaborarea M.A.I. cu organizații neguvernamentale,

conform art. 2 și art. 14 pct. 1 și 5 din O.U.G. nr. 63/2003.

Reține că rămân în

discuție sumele de bani cheltuite pentru achitarea convorbirilor telefonice și

a combustibilului utilizat de C.N.V.I., pentru care S.M.R. a acceptat să se efectueze

din bugetul D.G.A. și, implicit al M.A.I., însă fapta nu poate fi încadrată la art.

13

2

din Legea nr. 78/2000. Se argumentează că textul cere obținerea

de avantaje pentru sine sau pentru altul, patrimoniale sau nepatrimoniale, iar

în speță avantajele au fost obținute în cadrul legal și, ca atare, „nu sunt incriminate

de legea penală”.

Referitor la

achiziția plachetelor peste limita fondurilor aprobate reține că, pentru a fi

încadrată în art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, este necesar ca prin

această faptă făptuitorul să fi obținut un avantaj nepatrimonial, ceea ce în

speță nu există.

În aceste condiții,

este greu de decelat pentru ce fapte a dispus procurorul de caz neînceperea

urmăririi penale în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. și pentru care în baza art.

10 lit. d) C. proc. pen., în contextul în care, în cuprinsul motivării,

vorbește numai de fapte ce nu sunt incriminate de legea penală, ceea ce ar

putea atrage incidența art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Singura motivare care

pare să indice incidența art. 10 lit. d) al Codului de procedură penală ar fi aceea

că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, întrucât textul cere obținerea de avantaje patrimoniale sau

nepatrimoniale, aspect care în speță nu există.

Potrivit art. 13

2

din Legea nr. 78/2000: „infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor

publice, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea

de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcționarul public a

obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial,

se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani”.

Din analiza acestui text

se constată că obținerea de avantaje patrimoniale sau nepatrimoniale nu

reprezintă doar un element constitutiv, ci reprezintă însăși condiția de

existență a infracțiunii prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 la

infracțiunea de corupție, în lipsa acesteia nemaiputându-se vorbi de această infracțiune,

ci de cele ce sunt enumerate în cuprinsul său, în eventualitatea în care se

probează și existența acestora.

Procurorul de caz e

achitat pe lit. d) pentru infracțiunea prev. de art. 13

2

din Legea nr.

78/2000, dar, în același timp, a declinat competența în favoarea Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru cercetări sub aspectul infracțiunilor

prev. de art. 248 și art. 249 C. pen.

Măsura dispusă, de

declinare, nu poate fi cenzurată de instanță în cadrul controlului reglementat

de disp. art. 278

1

C. proc. pen., astfel că solicitarea petiționarului

de înlăturare din cuprinsul ordonanței a referirilor la aceste infracțiuni nu

poate fi primită.

Desigur că, în speță,

în contextul prezentat, s-ar fi impus, mai degrabă, o schimbare a încadrării

juridice și nu o achitare și declinare a competenței, în același timp.

Neprocedând astfel, singura

posibilitate de îndreptare este aceea a schimbării temeiului achitării, din art.

10 lit. d) în art. 10 lit. a) C. proc. pen., constatând că infracțiunea prev.

de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, asimilată infracțiunilor de

corupție nu există.

Pentru considerentele

mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. b) C.

proc. pen., va admite plângerea și va desființa ordonanța procurorului nr. 188/P/2007

cu privire la petiționar, constatând că temeiul neînceperii urmăririi penale față

de acesta pentru infracțiunea prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000

este art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Potrivit art. 192 alin.

(3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Admite plângerea

formulată de petiționarul S.M.R. împotriva ordonanței nr. 188/P/2007 din 27

noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe

Infracțiunilor de Corupție.

Desființează

ordonanța cu privire la S.M.R. și constată că temeiul neînceperii urmăririi

penale față de acesta, pentru infracțiunea prevăzută de art. 13

2

din

Legea nr. 78/2000, este art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică azi 7 mai 2009.