ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 17 noiembrie 2008, petentul S.P. s-a adresat, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., cu plângere în fața judecătorului împotriva rezoluției nr. 6195/P/2007 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, rezoluție prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii C.I., J.T. și B.V., pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen.

La termenul de judecată din 5 februarie 2009, Judecătoria Constanța, prin sentința penală nr. 139 din aceeași dată, a admis excepția de necompetență după calitatea persoanei, invocată din oficiu și, în temeiul art. 42 cu referire la art. 278

1

C. proc. pen., art. 29 pct. 1 lit. d) și art. 40 C. proc. pen., și-a declinat competența în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Pentru a hotărî astfel, a motivat că, prin plângerea penală adresată procurorului, petentul a cerut efectuarea de cercetări față de numiții J.T., B.V. și C.I., ofițeri în cadrul I.P.J. Constanța pentru infracțiunea de abuz în serviciu, iar procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța a soluționat plângerea prin rezoluția nr. 6195/P/2007 din 31 martie 2008.

În urma investigațiilor făcute, având în vedere adresa nr. 8260/MF/CT a Inspectoratului de Poliție al Județului Constanța din care rezultă că J.T., în perioada 2000-2002, a avut gradul de general de brigadă, iar din anul 2002 până în anul 2005 acela de chestor de poliție, iar C.I., în perioada 2000-2003, a avut gradul de general de brigadă, s-a apreciat că instanța competentă să soluționeze plângerea este Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

S-a motivat că, din moment ce plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluților procurorului de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penal, se adresează potrivit art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, petentul trebuia să adreseze plângerea Înaltei Curți de Casație și Justiție, având în vedere calitatea a doi dintre cei trei făptuitori, general, respectiv, chestor.

Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție și a suferit trei amânări datorate imposibilității de prezentare din motive medicale a petentului ori a lipsei de procedură cu intimații făptuitori care, fiind trecuți în rezervă, nu s-a putut stabili domiciliul.

Verificând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că plângerea este fondată însă pentru alte motive decât cele invocate de petent.

Din conținutul plângerii penale adresată la 15 februarie 2007 Curții de Apel Constanța rezultă că petentul s-a adresat cu plângere penală, directă, împotriva unor persoane încadrate la I.P.J. Constanța sesizând ilegalități comise de acestea.

Curtea de Apel Constanța a trimis plângerea „greșit îndreptată” la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța pentru identificarea autorilor infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. și efectuarea de cercetări.

Faptele reclamate de petentul S.P. s-au derulat potrivit susținerii acestuia începând cu anul 2000.

Prin rezoluția din 31 martie 2008 dată în dosarul nr. 6195/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, procurorul a confirmat propunerea organelor de poliție de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitorii C.I., J.T. și B.V.

Cu toate că, așa cum rezultă din referatul cu propunere de a nu se începe urmărirea penală (f. 8 dosar) petentul s-a plâns împotriva conducerii I.P.J. Constanța precizând că vinovați de fapta care l-a prejudiciat sunt general (rez.)C.I. – decedat, chestor J.T. și comisarul șef B.V., procurorul nu a sesizat că nu era competent să soluționeze plângerea.

În urma actelor premergătoare, ținând seama de dispozițiile art. 209 alin. (4) C. proc. pen., potrivit căruia urmărirea penală se efectuează în cazurile prevăzute de art. 209 alin. (3) C. proc. pen., de procurorul de la parchetul corespunzător instanței care, potrivit legii, judecă cauza în primă instanță, trebuia să constate că nu este competent să soluționeze plângerea.

Fiind vorba de cel puțin unul din făptuitori, care avea gradul de general și apoi chestor, competența de a efectua urmărirea penală, ținând seama de dispozițiile art. 209 alin. (3) cu referire la art. 29 pct. 1 lit. d), revine Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Așa fiind, urmează ca, în baza art. 278

1

lit. a) C. proc. pen. plângerea să fie admisă, rezoluția nr. 6195/P/2007 din 31 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, desființată și plângerea trimisă în vederea începerii urmăririi penale la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, competent să efectueze urmărirea penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Admite plângerea formulată de petiționarul S.P. împotriva rezoluției nr. 6195/P/2007 din 31 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța.

Desființează rezoluția atacată și rezoluția nr. 1319/II/2/2008 din 24 octombrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța și trimite plângerea pentru efectuarea de cercetări la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică.

Cu recurs.

Pronunțată, în ședință publică, azi 27 octombrie 2009.