ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față: La data de 24 septembrie 2009 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, plângerea formulată de petiționarii P.S. și P.R. împotriva ordonanței nr. 200/P/2009 din 1 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul V.D. sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. În motivarea plângerii, petiționarii au arătat că în cauză există suficiente probe din care rezultă că magistratul a instrumentat în mod abuziv dosarul de urmărire penală în care au calitate de părți. Prin sentința penală nr. 2151 din 15 decembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petiționarii P.S.

și P.R., reținând că soluția deși, le-a fost comunicată de procuror la data de 8 iulie 2008, au atacat-o doar la data de 3 august 2009, plângerea fiind înregistrată pe rolul instanței supreme la data de24 septembrie 2009. Împotriva acestei hotărâri petiționari au declarat recurs, cale de atac ce a fost admisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 9 judecători, prin decizia penală nr. 103 din 28 februarie 2011, cu consecința trimiterii cauzei spre judecarea plângerii formulate la Secția Penală a instanței supreme. La termenul din 23 iunie 2011, Înalta Curte a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a soluționării cauzei. Examinând cauza sub acest aspect, Înalta Curte apreciază plângerea formulată de petiționarii P.S.

și P.R.ca fiind de competența Curții de Apel Constanța, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 28 1 pct. 1 lit. b 2 ) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, infracțiunile săvârșite de procurorii de la parchetele curților de apel se judecă în primă instanță de către curțile de apel. Modificările de competență aduse prin "legea micii reforme" au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziții tranzitorii care sunt reglementate în art. XXIV.

S-a stabilit ca în cazul proceselor în curs de judecată la data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 să continue să fie judecate de instanțele legal învestite, chiar dacă s-a schimbat competența acelor instanțe, dispozițiile referitoare la competență aduse prin "legea micii reforme" devenind aplicabile doar pentru cauzele cu care instanțele au fost sesizate ulterior datei de 25 noiembrie 2010 [alin. (2) al art. XXVI]. In speță, deși sesizarea instanței supreme cu plângerea petiționarilor P.S. și P.R. s-a făcut anterior intrării în vigoare a Legii nr.202/2010, respectiv la data de 24 septembrie 2009, dată la care competentă să judece în primă instanță infracțiunile săvârșite de procurorii de la parchetele curților de apel era, conform dispozițiilor art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc.

pen., Înalta Curte, nu sunt aplicabile prevederile tranzitorii reglementate în alin. (2) al art. XXVI, întrucât în cauză a intervenit casarea hotărârii pronunțate în fond de instanța supremă, cu trimiterea spre rejudecare. Pentru o asemenea situație legiuitorul a prevăzut o excepție de la norma tranzitorie anterior menționată, potrivit căreia în caz de desființare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile "legii micii reforme" privitoare la competență devin incidente în cauză [alin. (3) al art. XXVI]. Ca atare, dat fiind că soluția de casare cu trimitere spre rejudecare s-a dispus la data de 28 februarie 2011, deci ulteriori datei de 25 noiembrie 2010, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 202/2010, competentă să judece în primă instanță infracțiunile comise de procurorii de la parchetele curților de apel este curtea de apel, ca urmare a schimbării competenței, chiar dacă instanța supremă a fost inițial legal învestită.

Pentru considerentele anterior dezvoltate, Înalta Curte va trimite plângerea formulată de petiționarii P.S. și P.R. împotriva ordonanței nr. 200/P/2009 din 1 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică, la Curtea de Apel Constanța.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Trimite plângerea formulată de petiționarii P.S. și P.R. împotriva ordonanței nr. 200/P/2009 din 1 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică la Curtea de Apel Constanța Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2011.