ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin ordonanța din 10

martie 2009 dată în Dosarul nr. 1256/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de N.D. (fost procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, actualmente pensionar), pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., deoarece fapta sesizată nu există.

S-a dispus, totodată

disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea

Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești pentru efectuarea cercetărilor

față de numiții C.A. și P.M., cu privire la săvârșirea infracțiunii de mărturie

mincinoasă, faptă prev. de art. 260 C. pen.

În rezoluția

menționată s-a reținut că în urma unei plângeri formulată de inculpații N.C., N.V.

și N.D. s-au efectuat cercetări față de magistratul N.D. susținându-se că în

perioada în care a funcționat în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Prahova a primit suma de 60.000 euro pentru a adopta o soluție favorabilă în Dosarul

penal nr. 1104/P/2003 în care sus-numiții erau cercetați în calitate de

învinuiți pentru comiterea mai multor infracțiuni respectiv, tâlhărie, ultraj

contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, fapte prev. și ped. de art.

211 C. pen. și art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Având în vedere că,

procurorul N.D. a consemnat în mod corect în rechizitoriu situația de fapt

existentă, precum și încadrarea juridică a faptelor - aspect care rezultă nu

doar din actele dosarului, ci și din hotărârea de condamnare a inculpaților de

către Tribunalul Prahova, soluție menținută de Curtea de Apel Alba Iulia (în

apel), cât și de Înalta Curte de Casație și Justiție ( în recurs), s-a conchis

că nu poate fi reținută în sarcina numitului N.D. săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 246 C. pen., fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

neexistând.

Împotriva rezoluției

mai sus-menționată au formulat plângere la procurorul ierarhic superior numiții

N.V., N.C. și N.D.

Prin rezoluția nr. 2011/II-2/2009

din 27 aprilie 2009, procurorul șef secție a respins, ca neîntemeiată plângerea

formulată împotriva soluției adoptate în Dosarul nr. 1256/P/2008 confirmând-o.

Împotriva acestei din

urmă rezoluții petiționarii N.V., N.C. și N.D. au formulat plângere în temeiul art.

278

1

C. proc. pen.

Plângerea formulată

de petiționari este tardivă urmând a fi respinsă ca atare pentru următoarele

considerente:

Conform înscrisului

de la fila 2 ( dosar procuror) rezultă că rezoluția nr. 2011/II-2/2009 din 27

aprilie 2009 a procurorului șef Secție de Urmărire Penală și Criminalistică din

cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost

comunicată la data de 6 mai 2009.

Plângerea adresată

instanței a fost înregistrată la data de 2 iunie 2009 după aproape o lună de la

data comunicării rezoluției procurorului ierarhic superior, nr. 2011/II-2/2009 din

27 aprilie 2009.

Or, potrivit art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., plângerea trebuia adresată instanței în termen

de 20 de zile de la data comunicării rezoluției nr. 2011/II-2/2009 din 27

aprilie 2009 a procurorului șef Secție de Urmărire Penală și Criminalistică din

cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cum petiționarii au

formulat prezenta plângere prin depășirea termenului prevăzut de lege, în

temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte o va

respinge, ca tardivă.

În conformitate cu art.

192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarii vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca tardivă, plângerea formulată de

petiționarii N.V., N.C. și N.D. împotriva ordonanței din 10 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

dispusă în Dosarul nr. 1256/P/2008.

Obligă petiționarii la plata sumelor de câte

100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29

septembrie 2009.