ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 900/P/2005 din 18 mai 2011, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, a dispus în temeiul art. 242 C. proc. pen. raportat la art. 11 pct. 1 lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) din același cod, încetarea urmăririi penale față de învinuiții T.Z., M.D. și P.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Totodată, prin aceeași rezoluție, s-a dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen., în infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută și pedepsită de art. 248 1 C. pen.

Pe baza examinării materialului de urmărire penală s-au reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 175 din 05 februarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 6039/1/2009, definitivă prin decizia penală nr. 733 din 09 noiembrie 2010 a aceleiași instanțe, Completul de 9 judecători, s-a dispus admiterea plângerilor formulate de petiționarii G.G. și K.K. împotriva rezoluției nr. 838/P/2008 (900/P/2005) a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică din data de 24 aprilie 2009, redeschiderea urmăririi penale față de T.Z. și începerea urmăririi penale față de M.D. și P.M., pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Astfel, prin Ordonanța din data de 11 februarie 2011 s-a dispus redeschiderea și reluarea urmăririi penale față de T.Z. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen., extinderea cercetărilor penale și începerea urmăririi penale față de T.Z. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., începerea urmăririi penale față de M.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și începerea urmăririi penale față de P.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a reținut, în fapt, că la data de 12 mai 2005, Corpul de Control din cadrul M.A.I a transmis Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție raportul nr. 32051 din 12 mai 2005 privind rezultatul verificării împrejurărilor în care s-a desfășurat în intervalul 20 - 22 august 2003 la Școala de Poliție Câmpina concursul pentru ocuparea funcției de Șef Serviciu al Serviciului de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog din cadrul I.P.J. Cluj, verificările confirmând faptul că rezultatul concursului a fost viciat prin modificarea de către chestorul șef adjunct de poliție T.Z., secretar de stat, șef al Departamentului Ordine și Siguranță Publică a rezultatelor concursului pentru ocuparea funcțiilor de șef serviciu de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog Buzău, Cluj, Alba, Argeș, Maramureș, Teleorman, Vâlcea și Hunedoara.

Comisia avea în componență următoarele cadre de poliție: chestor M.D., director general al D.G.C.C.O.A - președinte, chestor F.D., adjunct al directorului general al D.G.C.C.O.A - membru, comisar șef P.I., adjunct șef direcție în D.G.C.C.O.A - membru și subcomisar P.M., specialist principal la Direcția Management Resurse Umane din I.G.P.R - secretar al comisiei. În ceea ce privește ocuparea funcțiilor de șef serviciu de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog Buzău, s-a reținut că T.Z. a împiedicat ocuparea acestei funcții de către partea vătămată G.G., care fusese inițial declarat admis cu nota 9,13, ulterior fiind numit inspector principal P.V.L., care obținuse la concurs media 7,87. S-a mai reținut că pentru funcția de șef serviciu de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog Cluj, T.Z.

a modificat nota obținută de candidatul cms. șef O.I. de la 4,55 la 7,25, fiind declarat admis cu această ultimă medie, în ciuda faptului că insp. pr. K.K. obținuse media 8,72, iar insp. pr. C.C. obținuse media 7,42. Președintele comisiei de examinare, chestor M.D., a prezentat materialele rezultate secretarului de stat T.Z., care a menționat în dreptul fiecărui candidat admis „da" pentru cei care urmau să fie numiți în funcție, chiar dacă ceilalți concurenți obținuseră note superioare, în baza dispoziției acestuia fiind emise ordinele de numire în funcție, începând cu data de 03 septembrie 2003. La Hunedoara s-a semnalat, de asemenea, o situație specială, nefiind numit în funcția de șef serviciu cms.

șef B.M.I., deși acesta obținuse media 8,55 și era singurul candidat. S-a reținut, de asemenea, că pentru funcția de șef serviciu de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog Teleorman, în dreptul candidatului cms. șef O.T., chestorul T.Z. a efectuat mențiunea „da", declarat admis cu media 7,95 în detrimentul scms. C.S. care a fost tăiat de pe listă, deși obținuse media 8,97, situații similare fiind semnalate și pentru ocuparea funcțiilor de șef serviciu de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog Satu Mare, Vâlcea, Maramureș, Argeș și Alba. În urma redeschiderii și reluării urmăririi penale, s-a procedat la reaudierea în calitate de părți vătămate/civile a persoanelor care au participat la concursul organizat în vederea ocupării funcțiilor de conducere în structura specializată de poliție.

S-a constatat că prin memoriul înregistrat la 18 martie 2011, K.K. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, determinată de cuantumul prejudiciului, din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen., în infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută și pedepsită de art. 248 1 C. pen., susținându-se că pentru stabilirea consecințelor deosebit de grave trebuie să se țină seama de întinderea prejudiciului suferit de toate persoanele vătămate, care nu au ocupat funcțiile de conducere pentru care au concurat datorită activității infracționale a învinuiților, apreciindu-se că este vorba despre un drept patrimonial viitor și cert, de la data desfășurării concursului, pe toată durata exercitării funcției.

În acest sens, s-a reținut că este cert doar momentul de la care se pretinde repararea respectivului prejudiciu, nu însă și întinderea acestuia, având în vedere că părțile vătămate/civile nu au exercitat efectiv funcția respectivă. Ca atare, s-a apreciat că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei, în concordanță cu solicitările părților vătămate. Astfel fiind, s-a reținut că învinuiții au săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constatându-se însă că a intervenit prescripția răspunderii penale, termenul de prescripție specială împlinindu-se la data de 01 martie 2011, după trecerea unui interval de 7 ani și jumătate de la data ultimei acțiuni săvârșite de învinuiți.

Împotriva acestei rezoluții, petiționarii G.G., K.K., B.M.I. și T.Z. au formulat plângere, în temeiul art. 278 C. proc. pen., adresată Procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Petiționarii G.G., K.K. și B.M.I. au criticat rezoluția de încetare a urmăririi penale din data de 18 mai 2011 din perspectiva respingerii cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen., în infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută și pedepsită de art. 248 l C. pen., cu consecința modificării termenului de prescripție a răspunderii penale.

În motivarea cererii de schimbare a încadrării juridice, petiționarii G.G., K.K. și B.M.I. au arătat că pentru stabilirea consecințelor deosebit de grave (o pagubă mai mare de 200.000 lei) trebuie să se țină cont de întinderea prejudiciului suferit de toate părțile vătămate care nu au ocupat funcțiile de conducere pentru care au concurat, din cauza activității infracționale a învinuiților. În acest sens, au apreciat că este vorba despre un drept patrimonial viitor și cert, care există pe toată durata exercitării funcției, de la data desfășurării concursului. Învinuitul T.Z.

a apreciat rezoluția ca fiind nelegală întrucât procurorul de caz „s-a pronunțat și asupra fondului cauzei, fără a definitiva administrarea tuturor probatoriilor necesare aflării adevărului". Examinând dosarul de fond și soluția dispusă de procurorul de caz în dosarul nr. 900/P/2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, procurorul șef a constatat că aceasta este legală și temeinică. S-a reținut că, având în vedere perioada pentru care petiționarii au calculat prejudiciul, în mod corect procurorul de caz a considerat că prejudiciul nu este cert, întrucât nu se cunoaște întinderea acestuia deoarece petiționarii nu au exercitat efectiv funcțiile respective.

În acest context, s-a apreciat că încadrarea juridică dată faptei, aceea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen., este cea corectă și, implicit, soluția de încetare a urmăririi penale ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale, este legală. Pentru considerentele expuse, Procurorul șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin rezoluția nr. 5077/1517/II/2/2011 a respins, ca neîntemeiate, plângerile formulate de petiționarii G.G., K.K., B.M.I. și T.Z. împotriva rezoluției nr. 900/P/2005 din 18 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

Nemulțumiți de soluția procurorului, petiționarii B.M.I., G.G. și K.K. s-au adresat cu plângere, în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., instanței de judecată competentă să judece infracțiunile reclamate, reiterând motivele de nelegalitate și netemeinicie formulate împotriva soluției dispuse în cauză. În esență, au solicitat admiterea plângerii și, schimbând încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. în cea prevăzută de art. 248 1 din același cod, să se dispună redeschiderea și reluarea cercetării penale, cu respectarea tuturor indicațiilor instanței supreme dispuse prin sentința nr. 175 din 5 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele: Plângerea adresată instanței de judecată competente de către persoana nemulțumită de modul în care a fost soluționată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art. 275-278 C. proc.

pen. are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc al soluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale. Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art. 278 1 C. proc. pen., de natură a da eficiență dispozițiilor art. 21 din Constituția României și art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale investește instanța, sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei rezoluției sau, după caz, a ordonanței atacate. Cum soluționarea plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă regimului căilor ordinare de atac și, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală.

Rezultă, așadar, că, sesizată cu plângerea menționată, instanța de judecată nu este investită cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale. În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță una din soluțiile prevăzute de art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen. În prezenta cauză se constată că soluția adoptată de parchet față de intimații T.Z., M.D. și P.M. este legală și temeinică, având în vedere intervenția art. 10 lit. g) C. proc.

pen., împrejurare care a determinat în mod just pronunțarea soluției de încetare a urmăririi penale față de învinuiții T.Z., M.D. și P.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Analizarea modului în care s-a derulat urmărirea penală în cauză, observarea măsurilor dispuse de procuror, conduc la concluzia că toate actele de urmărire penală efectuate sunt subscrise cadrului procesual legal, fiind respectate indicațiile instanței supreme dispuse prin sentința nr. 175 din 5 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel încât criticile formulate de petiționari se privesc ca fiind neîntemeiate.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor de către intimați, însă în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen. (închisoare de la 6 luni la trei ani) și de data ultimei acțiuni săvârșite (rezoluția învinuitului T.Z. de a se emite ordinele de numire începând cu 01 septembrie 2003), fiind vorba despre o infracțiune continuă, la data de 01 martie 2011 s-a împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale pentru infracțiunea anterior menționată, calculat în conformitate cu dispozițiile art. 122 alin. (1) lit. d) și art. 124 C. pen. Ca urmare, pentru această infracțiune, Înalta Curte constată că în mod corect s-a dispus în temeiul art. 242 C. proc.

pen. raportat la art. 11 pct. 1 lit. c) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. g) din același cod, încetarea urmăririi penale față de învinuiții T.Z., M.D. și P.M., în cauză fiind incidență o cauză care înlătură răspunderea penală, respectiv prescripția. În ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei, se constată, de asemenea, că aceasta este corect stabilită, respectiv art. 246 C. pen., reținându-se în mod just că în speță nu poate fi determinată întinderea prejudiciului, acesta nefiind cert câtă vreme petiționarii nu au exercitat în mod efectiv respectivele funcții. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 278 l alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca nefondată plângerea formulată împotriva rezoluției prin care s-a dispus încetarea urmăririi penale față de învinuiții T.Z., M.D.

și P.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., rezoluție care va fi menținută. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarii vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 100 lei. Totodată, aceștia vor fi obligați la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către intimatul T.Z.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarii B.M.I., G.G. și K.K. împotriva rezoluției nr. 900/P/2005 din 18 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. Menține rezoluția atacată. Obligă petiționarii la plata sumelor de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și la câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către intimatul T.Z. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 decembrie 2011.