ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin rezoluția nr. 900/P/2005 din 18

mai 2011, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de

Urmărire Penală și Criminalistică, a dispus în temeiul art. 242 C. proc. pen.

raportat la art. 11 pct. 1 lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g)

din același cod, încetarea urmăririi penale față de învinuiții T.Z., M.D. și P.M.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

Totodată, prin aceeași rezoluție, s-a

dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei din

infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută și

pedepsită de art. 246 C. pen., în infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată

prevăzută și pedepsită de art. 248

1

C. pen.

Pe baza examinării materialului de

urmărire penală s-au reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 175 din 05

februarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.

6039/1/2009, definitivă prin decizia penală nr. 733 din 09 noiembrie 2010 a

aceleiași instanțe, Completul de 9 judecători, s-a dispus admiterea plângerilor

formulate de petiționarii G.G. și K.K. împotriva rezoluției nr. 838/P/2008

(900/P/2005) a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Secția de Urmărire Penală și Criminalistică din data de 24 aprilie 2009,

redeschiderea urmăririi penale față de T.Z. și începerea urmăririi penale față

de M.D. și P.M., pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel, prin Ordonanța din data de 11

februarie 2011 s-a dispus redeschiderea și reluarea urmăririi penale față de T.Z.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen.,

extinderea cercetărilor penale și începerea urmăririi penale față de T.Z. sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., începerea urmăririi penale față de M.D.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și începerea urmăririi penale față de P.M. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

S-a reținut, în fapt, că la data de 12

mai 2005, Corpul de Control din cadrul M.A.I a transmis Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție raportul nr. 32051 din 12 mai 2005 privind

rezultatul verificării împrejurărilor în care s-a desfășurat în intervalul 20 -

22 august 2003 la Școala de Poliție Câmpina concursul pentru ocuparea funcției

de Șef Serviciu al Serviciului de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog din

cadrul I.P.J. Cluj, verificările confirmând faptul că rezultatul concursului a

fost viciat prin modificarea de către chestorul șef adjunct de poliție T.Z.,

secretar de stat, șef al Departamentului Ordine și Siguranță Publică a

rezultatelor concursului pentru ocuparea funcțiilor de șef serviciu de

Combatere a Crimei Organizate și Antidrog Buzău, Cluj, Alba, Argeș, Maramureș,

Teleorman, Vâlcea și Hunedoara.

Comisia avea în componență următoarele

cadre de poliție: chestor M.D., director general al D.G.C.C.O.A - președinte,

chestor F.D., adjunct al directorului general al D.G.C.C.O.A - membru, comisar

șef P.I., adjunct șef direcție în D.G.C.C.O.A - membru și subcomisar P.M.,

specialist principal la Direcția Management Resurse Umane din I.G.P.R -

secretar al comisiei.

În ceea ce privește ocuparea

funcțiilor de șef serviciu de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog Buzău,

s-a reținut că T.Z. a împiedicat ocuparea acestei funcții de către partea

vătămată G.G., care fusese inițial declarat admis cu nota 9,13, ulterior fiind

numit inspector principal P.V.L., care obținuse la concurs media 7,87.

S-a mai reținut că pentru funcția de

șef serviciu de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog Cluj, T.Z. a

modificat nota obținută de candidatul cms. șef O.I. de la 4,55 la 7,25, fiind

declarat admis cu această ultimă medie, în ciuda faptului că insp. pr. K.K.

obținuse media 8,72, iar insp. pr. C.C. obținuse media 7,42.

Președintele comisiei de examinare,

chestor M.D., a prezentat materialele rezultate secretarului de stat T.Z., care

a menționat în dreptul fiecărui candidat admis „da" pentru cei care urmau

să fie numiți în funcție, chiar dacă ceilalți concurenți obținuseră note

superioare, în baza dispoziției acestuia fiind emise ordinele de numire în

funcție, începând cu data de 03 septembrie 2003.

La Hunedoara s-a semnalat, de

asemenea, o situație specială, nefiind numit în funcția de șef serviciu cms.

șef B.M.I., deși acesta obținuse media 8,55 și era singurul candidat.

S-a reținut, de asemenea, că pentru

funcția de șef serviciu de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog Teleorman,

în dreptul candidatului cms. șef O.T., chestorul T.Z. a efectuat mențiunea

„da", declarat admis cu media 7,95 în detrimentul scms. C.S. care a fost

tăiat de pe listă, deși obținuse media 8,97, situații similare fiind semnalate

și pentru ocuparea funcțiilor de șef serviciu de Combatere a Crimei Organizate

și Antidrog Satu Mare, Vâlcea, Maramureș, Argeș și Alba.

În urma redeschiderii și reluării

urmăririi penale, s-a procedat la reaudierea în calitate de părți

vătămate/civile a persoanelor care au participat la concursul organizat în

vederea ocupării funcțiilor de conducere în structura specializată de poliție.

S-a constatat că prin memoriul

înregistrat la 18 martie 2011, K.K. a solicitat schimbarea încadrării juridice

a faptei, determinată de cuantumul prejudiciului, din infracțiunea de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută și pedepsită de art. 246 C.

pen., în infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută și

pedepsită de art. 248

1

C. pen., susținându-se că pentru stabilirea

consecințelor deosebit de grave trebuie să se țină seama de întinderea

prejudiciului suferit de toate persoanele vătămate, care nu au ocupat funcțiile

de conducere pentru care au concurat datorită activității infracționale a

învinuiților, apreciindu-se că este vorba despre un drept patrimonial viitor și

cert, de la data desfășurării concursului, pe toată durata exercitării

funcției.

În acest sens, s-a reținut că este

cert doar momentul de la care se pretinde repararea respectivului prejudiciu,

nu însă și întinderea acestuia, având în vedere că părțile vătămate/civile nu

au exercitat efectiv funcția respectivă.

Ca atare, s-a apreciat că nu se impune

schimbarea încadrării juridice a faptei, în concordanță cu solicitările

părților vătămate.

Astfel fiind, s-a reținut că

învinuiții au săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., constatându-se însă că a intervenit prescripția răspunderii

penale, termenul de prescripție specială împlinindu-se la data de 01 martie 2011,

după trecerea unui interval de 7 ani și jumătate de la data ultimei acțiuni

săvârșite de învinuiți.

Împotriva acestei rezoluții,

petiționarii G.G., K.K., B.M.I. și T.Z. au formulat plângere, în temeiul art.

278 C. proc. pen., adresată Procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și

Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Petiționarii G.G., K.K. și B.M.I. au

criticat rezoluția de încetare a urmăririi penale din data de 18 mai 2011 din

perspectiva respingerii cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei din

infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută și

pedepsită de art. 246 C. pen., în infracțiunea de abuz în serviciu în formă

calificată prevăzută și pedepsită de art. 248

l

C. pen., cu

consecința modificării termenului de prescripție a răspunderii penale.

În motivarea cererii de schimbare a

încadrării juridice, petiționarii G.G., K.K. și B.M.I. au arătat că pentru

stabilirea consecințelor deosebit de grave (o pagubă mai mare de 200.000 lei)

trebuie să se țină cont de întinderea prejudiciului suferit de toate părțile

vătămate care nu au ocupat funcțiile de conducere pentru care au concurat, din

cauza activității infracționale a învinuiților.

În acest sens, au apreciat că este

vorba despre un drept patrimonial viitor și cert, care există pe toată durata

exercitării funcției, de la data desfășurării concursului.

Învinuitul T.Z. a apreciat rezoluția

ca fiind nelegală întrucât procurorul de caz „s-a pronunțat și asupra fondului

cauzei, fără a definitiva administrarea tuturor probatoriilor necesare aflării

adevărului".

Examinând dosarul de fond și soluția

dispusă de procurorul de caz în dosarul nr. 900/P/2005 al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică, procurorul șef a constatat că aceasta este legală și temeinică.

S-a reținut că, având în vedere

perioada pentru care petiționarii au calculat prejudiciul, în mod corect

procurorul de caz a considerat că prejudiciul nu este cert, întrucât nu se

cunoaște întinderea acestuia deoarece petiționarii nu au exercitat efectiv

funcțiile respective.

În acest context, s-a apreciat că

încadrarea juridică dată faptei, aceea de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen., este cea corectă și,

implicit, soluția de încetare a urmăririi penale ca urmare a intervenirii

prescripției speciale a răspunderii penale, este legală.

Pentru considerentele expuse,

Procurorul șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin rezoluția nr.

5077/1517/II/2/2011 a respins, ca neîntemeiate, plângerile formulate de

petiționarii G.G., K.K., B.M.I. și T.Z. împotriva rezoluției nr. 900/P/2005 din

18 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

Nemulțumiți de soluția procurorului,

petiționarii B.M.I., G.G. și K.K. s-au adresat cu plângere, în condițiile art.

278

1

C. proc. pen., instanței de judecată competentă să judece

infracțiunile reclamate, reiterând motivele de nelegalitate și netemeinicie

formulate împotriva soluției dispuse în cauză.

În esență, au solicitat admiterea

plângerii și, schimbând încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea

prevăzută de art. 246 C. pen. în cea prevăzută de art. 248

1

din

același cod, să se dispună redeschiderea și reluarea cercetării penale, cu

respectarea tuturor indicațiilor instanței supreme dispuse prin sentința nr.

175 din 5 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Plângerea adresată instanței de

judecată competente de către persoana nemulțumită de modul în care a fost

soluționată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art. 275-278 C.

proc. pen. are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează

controlul judecătoresc al soluției de neîncepere a urmăririi penale sau a

ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală

sau de încetare a urmăririi penale.

Această plângere, astfel cum a fost

reglementată prin art. 278

1

C. proc. pen., de natură a da eficiență

dispozițiilor art. 21 din Constituția României și art. 13 din Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale investește instanța,

sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei rezoluției sau,

după caz, a ordonanței atacate.

Cum soluționarea plângerii nu a fost

reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă regimului căilor

ordinare de atac și, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control

judecătoresc în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală.

Rezultă, așadar, că, sesizată cu

plângerea menționată, instanța de judecată nu este investită cu atribuții de

urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea

actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea

dispozițiilor legii procesuale.

În raport de concluziile pe care

această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a

oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță

una din soluțiile prevăzute de art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen.

În prezenta cauză se constată că

soluția adoptată de parchet față de intimații T.Z., M.D. și P.M. este legală și

temeinică, având în vedere intervenția art. 10 lit. g) C. proc. pen.,

împrejurare care a determinat în mod just pronunțarea soluției de încetare a

urmăririi penale față de învinuiții T.Z., M.D. și P.M. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și

pedepsită de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Analizarea modului în care s-a derulat

urmărirea penală în cauză, observarea măsurilor dispuse de procuror, conduc la

concluzia că toate actele de urmărire penală efectuate sunt subscrise cadrului

procesual legal, fiind respectate indicațiile instanței supreme dispuse prin

sentința nr. 175 din 5 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

astfel încât criticile formulate de petiționari se privesc ca fiind

neîntemeiate.

Înalta Curte constată că în mod corect

s-a reținut săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor de către intimați, însă în raport de pedeapsa prevăzută de lege

pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen. (închisoare de la 6 luni la trei

ani) și de data ultimei acțiuni săvârșite (rezoluția învinuitului T.Z. de a se emite

ordinele de numire începând cu 01 septembrie 2003), fiind vorba despre o

infracțiune continuă, la data de 01 martie 2011 s-a împlinit termenul de

prescripție specială a răspunderii penale pentru infracțiunea anterior

menționată, calculat în conformitate cu dispozițiile art. 122 alin. (1) lit. d)

și art. 124 C. pen.

Ca urmare, pentru această infracțiune,

Înalta Curte constată că în mod corect s-a dispus în temeiul art. 242 C. proc.

pen. raportat la art. 11 pct. 1 lit. c) C. proc. pen. cu referire la art. 10

lit. g) din același cod, încetarea urmăririi penale față de învinuiții T.Z., M.D.

și P.M., în cauză fiind incidență o cauză care înlătură răspunderea penală,

respectiv prescripția.

În ceea ce privește încadrarea

juridică dată faptei, se constată, de asemenea, că aceasta este corect

stabilită, respectiv art. 246 C. pen., reținându-se în mod just că în speță nu

poate fi determinată întinderea prejudiciului, acesta nefiind cert câtă vreme

petiționarii nu au exercitat în mod efectiv respectivele funcții.

Pentru considerentele expuse, Înalta

Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 278

l

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., va respinge ca nefondată plângerea formulată împotriva rezoluției

prin care s-a dispus încetarea urmăririi penale față de învinuiții T.Z., M.D.

și P.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., rezoluție care va fi menținută.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., petiționarii vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat,

în sumă de câte 100 lei.

Totodată, aceștia vor fi obligați la

plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către intimatul T.Z.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea

formulată de petiționarii B.M.I., G.G. și K.K. împotriva rezoluției nr.

900/P/2005 din 18 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

Menține rezoluția atacată.

Obligă petiționarii la plata sumelor

de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și la câte 200 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare către intimatul T.Z.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

decembrie 2011.