ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Având spre soluționare plângerea formulată de numitul P.M. împotriva soluției adoptată de procuror în dosarul nr. 900/P/2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică, examinând lucrările dosarului, instanța de judecată reține următoarele: La data de 5 februarie 2010, prin sentința penală nr. 175 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 6039/1/2009, definitivă prin decizia penală nr. 733 din 9 noiembrie 2010 a aceleiași instanțe - Completul de 9 judecători, s-a dispus admiterea plângerilor formulate de G.G. și K.K.

împotriva rezoluției nr. 838/P/2008 (nr. 900/P/2005) din 24 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, redeschiderea urmăririi penale față de T.Z. și începerea urmăririi penale față de M.D. și P.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Secției de urmărire penală și criminalistică sub nr. 900/P/2005. Din verificările efectuate au rezultat următoarele: Prin ordonanța nr. 900/P/2005 (nr. 838/P/2008) din 10 februarie 2011 s-a dispus redeschiderea și reluarea urmăririi penale față de T.Z.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., extinderea cercetărilor penale și începerea urmăririi penale față de acesta pentru săvârșirea aceleiași fapte penale cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum și începerea urmăririi penale față de M.D. și P.M. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În fapt s-a reținut că la data de 12 mai 2005, Corpul de Control din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a înaintat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Raportul nr. 32051 privind rezultatul verificării împrejurărilor în care, în intervalul 20 - 22 august 2003, s-a desfășurat la Școala de Poliție Câmpina concursul pentru ocuparea funcției de șef serviciu al Serviciului de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog din Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj.

Comisia a fost compusă din M.D. - chestor, director general al D.G.C.C.O.A. (președinte), F.D. - chestor, adjunct al directorului general al D.G.C.C.O.A. (membru), P.I. - comisar șef, adjunct șef direcție în D.G.C.C.O.A. (membru) și P.M. subcomisar, specialist principal la Direcția Management Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române (secretar al comisiei). Verificările efectuate au confirmat faptul că rezultatul concursului a fost viciat prin modificarea de către T.Z. - secretar de stat, șef al Departamentului Ordine și Siguranță Publică a rezultatelor concursului pentru ocuparea funcțiilor de șef Serviciu de combatere a crimei organizate și antidrog Buzău, Cluj, Alba, Argeș, Maramureș, Teleorman, Vâlcea și Hunedoara.

Din actele de urmărire penală administrate în cauză s-a constatat că M.D. - chestor, președinte al comisiei de examinare a acceptat modificarea rezultatelor finale ale concursului, încălcând în acest mod dispozițiile art. 18 din Legea nr. 360/2002. În sarcina subcomisarului P.M. - secretar al comisiei de examinare, s-a reținut faptul că acesta a refăcut tabelul cu rezultatele finale ale concursului și procesul - verbal cuprinzând clasamentul final. La data de 18 mai 2011, prin rezoluția nr. 900/P/2005 (nr. 838/P/2008) a Secției de urmărire penală și criminalistică s-a dispus, printre altele, încetarea urmăririi penale față de învinuiții T.Z., M.D. și P.M., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât în cauză s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale. Împotriva acestei soluții emise de procuror, în termen legal, s-a exercitat plângere de către numitul P.M. la nivelul procurorului șef. Din analiza materialului probator administrat în cauză s-a constatat că soluția adoptată este legală și temeinică, plângerea fiind respinsă - Rezoluția din 17 iunie 2011 a Procurorului Șef. În continuare același petent a înțeles a uza de plângere adresată instanței de judecată. În esență, petentul invocă faptul că se consideră nevinovat, fapta antisocială pretins comisă de acesta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, incorect s-a făcut astfel trimitere la intervenirea prescripției.

Instanța de judecată reține că, abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor reprezintă fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare a intereselor lega le ale unei persoane și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Având în vedere că data desfășurării concursului a fost 20 -22 august 2003, iar ultima acțiune săvârșită de învinuit (întrucât este vorba de o infracțiune continuă) este rezoluția învinuitului T.Z. de a se emite ordinele de numire începând cu 1 septembrie 2003, se constată că în cauză a intervenit unul din cazurile care înlătură răspunderea penală, respectiv prescripția.

Concret, în cazul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 6 luni la 3 ani. Potrivit art. 122 alin. (1) lit. d), termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen. este de 5 ani, termen care a fost întrerupt prin efectuarea mai multor acte procesuale care au fost aduse la cunoștința învinuiților. Conform art. 124 C. pen., cu denumirea marginală "Prescripția specială": "Prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 este depășit cu încă jumătate". Se constată așadar că și acest termen de prescripție specială s-a împlinit în cursul lunii martie 2011. Intervenirea obiectivă a termenului respectiv, strict procedural, constituie deja un element juridic ce conduce la încetarea urmăririi penale care astfel nu se mai poate desfășura în substanța sa.

Procurorul, în deplin acord cu normele juridice incidente, a constatat acest impediment, nemaiprocedând la examinarea temeiurilor de fond ale reclamației, nesusținându-se efectiv vinovăția sau nevinovăția celor în cauză. Continuarea procesului penal în caz de prescripție fiind o instituție de apanajul strict al fazei de judecată, art. 13 C. proc. pen., nu și al celei de urmărire penală, în cauza de față se va constata că procurorul a emis o soluție aflată în deplină legalitate, la adăpost de orice critici procesuale. Așa fiind, se impune respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulată de numitul P.M. împotriva soluției adoptată în dosarul nr. 900/P/2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, grefat pe disp.

art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul P.M. împotriva rezoluției din 18 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, dată în dosarul nr. 900/P/2005 (838/P/2008). Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2011.