ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1897/2009

Asupra contestației în

anulare de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

La data de 11 noiembrie

2003, părțile vătămate C.V. și C.I. au sesizat, prin plângere prealabilă, Judecătoria

Medgidia, solicitând tragerea la răspundere penală a inculpaților I.F., F.I., S.N.,

M.G. și B.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie,

prevăzută de art. 220 C. pen.

S-a arătat că inculpații, la

data de 6 martie 2003, cu ocazia punerii în executare a unei hotărâri

judecătorești civile, au ocupat în mod nelegal suprafața de 19 m.p. teren,

situată în curtea imobilului părților vătămate din municipiul Medgidia.

Prin sentința penală nr. 63

din 7 ianuarie 2004, Judecătoria Medgidia și-a declinat competența în favoarea

Tribunalului Constanța, secția penală, având în vedere calitatea inculpaților M.G.

și B.G., agenți de poliție.

Prin sentința penală nr. 457

din 9 iulie 2004 a Tribunalului Constanța, secția penală, s-a dispus, în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. f) și art. 284 C. proc.

pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților I.F., F.I.,

S.N., M.G. și B.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 220 alin.

(2) C. pen., ca urmare a admiterii excepției tardivității formulării plângerii

prealabile de către părțile vătămate C.I. și C.V.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs părțile vătămate.

Prin decizia penală nr. 973/

P din 14 decembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală,

s-au admis recursurile declarate de recurenții, părți vătămate C.V., C.I., C.A.C.,

C.M.D., C.A.C., M.M. și M.G., s-a casat sentința penală recurată cu trimiterea

cauzei spre rejudecare la Tribunalul Constanța, în vederea soluționării

fondului.

Tribunalul Constanța, în

rejudecare, prin sentința penală nr. 301 din 28 iunie 2006, în temeiul art. 301,

302 C. proc. pen., a admis excepția autorității de lucru judecat.

În baza art. 345 alin. (1)

și (3), art. 11 pct. 2 lit. b) și art. 10 lit. j) C. proc. pen., a încetat

procesul penal față de inculpații I.F., F.I., S.N., M.G. și B.G., sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 C. pen.

A lăsat nesoluționată

acțiunea civilă.

Împotriva sentinței penale nr.

301 din 28 iunie 2006 a Tribunalului Constanța, au declarat recurs părțile

civile M.M., M.G., C.V., C.C.A., C.M.D., C.A.C. și C.I.

Prin decizia penală nr. 132/

MP din 11 decembrie 2006, Curtea de Apel Constanța a admis recursurile

declarate de părțile civile, a casat hotărârea atacată și a dispus rejudecarea

de către prima instanță, pentru a se rezolva fondul cauzei.

Tribunalul Constanța, secția

penală, prin sentința penală nr. 285 din 2 iulie 2007, în conformitate cu art. 42

C. proc. pen., raportat la art. 28

1

lit. b) C. proc. pen., a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

Constanța, în raport cu calitatea inculpaților M.G. și B.G., agenți de poliție

și inculpatul S.N., executor judecătoresc.

Prin sentința penală nr. 3/ MP

din 26 noiembrie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze

penale cu minori și de familie, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art.

10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpații I.F., F.I. și S.N., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 220 C. pen.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin plângerea prealabilă,

părțile vătămate C.V. și C.I. au solicitat trimiterea în judecată a

inculpaților I.F., F.I., M.G., B.G. și S.N., pentru săvârșirea, cu prilejul

punerii în executare silită, a unei hotărâri judecătorești, a infracțiunii de

tulburare de posesie, apreciind că au ocupat fără drept, o alee de 19 m.l. care

le aparținea și distrugând semnele de hotar.

Inculpatul I.F., în calitate

de titular al dreptului de proprietate asupra aleii în litigiu, drept

statornicit printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, a

solicitat executorului judecătoresc S.N., executarea silită a titlului.

Cu prilejul punerii în

executare silită a sentinței civile, titularul dreptului de proprietate,

inculpatul I.F. s-a prezentat la domiciliul părților vătămate însoțit de

executorul judecătoresc, inculpatul S.N., de agenții de poliție inculpații M.G.

și B.G. și de martorul inculpat F.I.

Prima instanță a constatat

că, în cauză, nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de

tulburare de posesie pentru nici unul din inculpații chemați în judecată de

petiționari și a dispus achitarea acestora, pentru inculpații B.G. și M.G., în

baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar pentru inculpații I.F., F.I. și S.N.,

în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe, au

declarat recurs părțile civile C.V., C.I., C.C.A., C.M.D. și C.A.C.

La termenul din 26 martie

2008, Înalta Curte a pus în discuția părților, din oficiu, încadrarea juridică

a faptei, în raport cu calitatea de executor judecătoresc a intimatului

inculpat S.N. și de lucrătorii de poliție a intimaților inculpați M.G. și B.G.

Concluziile părților au fost

consemnate în cuprinsul încheierii din 26 martie 2008.

Examinând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte va admite recursurile părților civile, va

casa, în totalitate, sentința penală atacată și va trimite cauza la Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Constanța pentru efectuarea urmăririi penale sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., pentru

intimații inculpați S.N., M.G. și B.G. și sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzută de art. 220 C. pen., pentru intimații inculpați I.F. și F.I.

Curtea reține că toți

inculpații din prezenta cauză au fost judecați pentru infracțiunea de tulburare

de posesie, prevăzută de art. 220 C. pen.

Fapta s-a comis astfel cum

au arătat petiționarii, cu prilejul punerii în executare silită a unei hotărâri

judecătorești definitivă și irevocabilă, investită cu formulă executorie și

încuviințată de către instanța de judecată competentă.

În acest context,

participarea executorului judecătoresc și a celor doi lucrători de poliție la

executarea silită a titlului, nu le conferă acestora calitatea de autori ai

infracțiunii de tulburare de posesie.

Executorul judecătoresc și

lucrătorii de poliție au acționat în exercitarea unor atribuții de serviciu,

neavând intenția de a ocupa imobilul aflat în posesia părților vătămate.

Față de această situație,

fapta inculpatului S.N., executor judecătoresc și a celor doi lucrători de

poliție, M.G. și B.G., nu constituie tulburare de posesie, încadrarea juridică

legală fiind aceea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

prevăzută de art. 246 C. pen.

Așadar, instanța de fond, în

mod greșit, a judecat pe toți inculpații pentru infracțiunea de tulburare de

posesie, având obligația să pună în discuție infracțiunea de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor pentru executorul judecătoresc și lucrătorii de

poliție, pe calea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., referitoare la

schimbarea încadrării juridice.

Din aceste considerente,

Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., privind limitele efectului devolutiv al recursului,

raportat la art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor

săvârșite de inculpatul S.N., executor judecătoresc, și de inculpații M.G. și B.G.,

lucrători de poliție din infracțiunea prevăzută de art. 220 C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

Pe de altă parte, Înalta

Curte observă că sesizarea Curții de Apel Constanța prin plângerea prealabilă a

părților vătămate este eronată, întrucât potrivit art. 279 alin. (2) lit. c) C.

proc. pen., plângerea prealabilă se adresează organului competent să efectueze

urmărirea penală.

Or, în cauză, calitatea de

executor judecătoresc și de lucrători de poliție a inculpaților arătați atrage,

potrivit art. 209 alin. (3) și (4) C. proc. pen., competența de soluționare a

plângerii prealabile de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Așa fiind, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. c) raportat la art. 285 C. proc. pen., Înalta Curte va admite

recursurile părților civile, va casa hotărârea penală a instanței de fond și va

trimite cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța pentru

efectuarea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor pentru intimații inculpați S.N., M.G.

și B.G. și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie pentru

intimații inculpați I.F. și F.I.

În consecință, Înalta Curte

a procedat, în consecință, prin decizia nr. 1285 din 8 aprilie 2008, decizie

definitivă, în temeiul legii.

Împotriva acestei din urmă

decizii, numita C.V. a introdus contestația în anulare de față, în numele său

și a celorlalte părți civile, invocând faptul că apărătorii din oficiu ai

inculpaților, nu aveau dreptul să apere pe inculpați, în lipsa acestora de la

proces și, că, instanța i-a respins contestatoarei o cerere de amânare a

judecății, fără justificare, încălcându-i, astfel, dreptul de apărare.

Contestația în anulare este

inadmisibilă.

Nici unul din cele două

motive de contestație nu se regăsește în vreunul din cazurile prevăzute expres,

în conținutul prevederilor art. 386 C. proc. pen., text de lege care

reglementează cazurile în care se poate face contestație în anulare.

În atare situație,

contestatoarea nu are deschisă calea contestației în anulare care fiind o cale

extraordinară de atac, nu se poate introduce decât în cazurile, expres și

limitativ, prevăzute de lege.

În atare situație, Curtea va

trebui să privească contestația în anulare formulată de contestatoarea C.V.,

împotriva deciziei penale nr. 1285 din 8 aprilie 2008 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, ca inadmisibilă.

Văzând și reglementarea

plății cheltuielilor judiciare către stat;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatoarea C.V. împotriva deciziei

penale nr. 1285 din 8 aprilie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pronunțată în dosarul nr. 5867/118/2006.

Obligă contestatoarea la

plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 mai 2009.