ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4206/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Pe rolul Curții de Apel București, secția l-a penală, s-a aflat în curs de soluționare cauza penală privind pe inculpații R.V., B.M., S.A. și (S.) A.C.L., cauză având ca obiect infracțiunea de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 C. pen. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din 24 noiembrie 2008, pronunțarea sentinței fiind amânată pentru data de 26 noiembrie 2008. Prin sentința penală nr. 310 din 26 noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția l-a penală, a dispus - în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. - achitarea inculpaților pentru infracțiunea de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 alin. (2) C. pen.

cu aplicarea art. 13 C. pen. Prin încheierea din 24 noiembrie 2008, aceeași instanță - printre altele - a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de trimitere a cauzei la Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. lll alin. (3) din Legea nr. 356/2006, cerere formulată de apărătorul ales al inculpatului B.M. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: - în realitate, apărătorul a susținut neregularitatea sesizării instanței invocând un act normativ adoptat ulterior sesizării instanței, în cauză fiind deja pronunțată o decizie a Înaltei Curți; - dispozițiile art. lll alin. (3) teza I și alin. (2) din Legea nr. 356/2006 au fost deja examinate de Curtea Constituțională (fiind admisă excepția de neconstitutionalitate), dispozițiile alin. (3) teza a ll-a neavând legătură cu soluționarea cauzei.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat prezentul recurs. Recursul nu este fondat. Examinând din oficiu încheierea atacată, potrivit art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este legală. Motivarea ridicării excepției de neconstitutionalitate este sumară (motivată prin aceea că a fost pronunțată decizia penală nr. 1749 din 20 mai 2008 a Înaltei Curți, prin care s-a constatat regularitatea actului de sesizare, și prin trimitere la dispozițiile art. 16, art. 21 și art. 24 din Constituția României - pag. 4 a încheierii). Așa cum corect a reținut prima instanță, în cauză a fost pusă în discuție nu o excepție de neconstitutionalitate, ci o excepție procesual- penală cu privire la modul de sesizare a instanței (plângere prealabilă sau rechizitoriu).

Aspectul de drept referitor la sesizarea instanței a fost soluționat, anterior, prin decizia penală nr. 1749 din 20 mai 2008 a Înaltei Curți, decizie pronunțată în prezenta cauză, această chestiune de drept intrând sub autoritatea lucrului definitiv judecat. De asemenea, prin decizia nr. 610 din 20 iunie 2006 Curtea Constituțională s-a pronunțat, prin admiterea excepției, cu privire la art. lll, alin. (2) și alin. (3) teza I din Legea nr. 356/2006. În raport cu cele menționate, prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992, modificată și completată, dispunând respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Față de cele reținute, conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva încheierii din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a I a penală în dosarul nr. 6562/2/2007. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 19 decembrie 2008.