ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4206/2008

Asupra recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Pe rolul Curții de Apel București, secția

l-a penală, s-a aflat în curs de soluționare cauza penală privind pe inculpații

R.V., B.M., S.A. și (S.) A.C.L., cauză având ca obiect infracțiunea de

tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 C. pen.

Dezbaterile au fost consemnate în

încheierea din 24 noiembrie 2008, pronunțarea sentinței fiind amânată pentru

data de 26 noiembrie 2008.

Prin sentința penală nr. 310 din 26

noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția l-a penală, a dispus - în

temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. - achitarea inculpaților pentru

infracțiunea de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 alin. (2) C. pen. cu

aplicarea art. 13 C. pen.

Prin încheierea din 24 noiembrie 2008,

aceeași instanță - printre altele - a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii

de trimitere a cauzei la Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției

de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. lll alin. (3) din Legea nr. 356/2006,

cerere formulată de apărătorul ales al inculpatului B.M.

Pentru a dispune în acest sens, prima

instanță a reținut următoarele:

- în realitate, apărătorul a susținut

neregularitatea sesizării

instanței invocând

un act normativ adoptat ulterior sesizării instanței, în

cauză fiind

deja pronunțată o decizie a Înaltei Curți;

-

dispozițiile

art. lll alin. (3) teza

I

și alin. (2) din Legea nr. 356/2006 au

fost deja examinate de Curtea Constituțională (fiind admisă excepția

de neconstitutionalitate), dispozițiile alin. (3)

teza a ll-a neavând legătură

cu soluționarea cauzei.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul a

declarat prezentul recurs.

Recursul nu este fondat.

Examinând

din oficiu încheierea atacată, potrivit art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte constată că aceasta este legală.

Motivarea

ridicării excepției de neconstitutionalitate este sumară

(motivată

prin aceea că a fost pronunțată decizia penală

nr. 1749 din 20 mai 2008 a Înaltei Curți, prin care s-a constatat

regularitatea

actului de sesizare, și prin trimitere la dispozițiile

art. 16, art. 21 și art. 24 din Constituția României - pag. 4 a încheierii).

Așa cum corect a reținut prima instanță, în

cauză a fost pusă în

discuție nu o excepție

de neconstitutionalitate, ci o excepție procesual-

penală cu privire la modul de sesizare a

instanței (plângere prealabilă

sau rechizitoriu).

Aspectul de

drept referitor la sesizarea instanței a fost soluționat, anterior, prin

decizia penală nr. 1749 din 20 mai 2008 a Înaltei Curți, decizie

pronunțată în prezenta cauză, această chestiune de drept intrând sub

autoritatea lucrului definitiv judecat.

De asemenea, prin decizia nr. 610 din 20

iunie 2006 Curtea Constituțională s-a pronunțat, prin admiterea excepției, cu

privire la art. lll, alin. (2) și alin. (3) teza

I

din

Legea nr. 356/2006.

În raport cu cele menționate, prima instanță a

făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr.

47/1992, modificată și completată, dispunând respingerea ca inadmisibilă a

cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Față de cele

reținute, conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

În temeiul

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul B.M. împotriva încheierii din 24 noiembrie 2008 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a

I

a penală în dosarul

nr. 6562/2/2007.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de

100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 19 decembrie 2008.