ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3049/2008

Examinând recursurile de față constată: Prin sentința penală nr. 40 din 20 iunie 2008, Curtea de Apel Suceava a respins, ca tardive, plângerile formulate de petiționarii B.C. și B.N. împotriva rezoluției nr. 114/P/2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, obligându-i pe petiționari la plata cheltuielilor judiciare către stat. S-a reținut că prin rezoluția atacată s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de Ș.C., executor judecătoresc, pentru infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. Soluția a fost confirmată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani care, prin ordonanța nr. 579/11/2 din 12 aprilie 2007, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționari împotriva soluției procurorului.

Instanța a reținut că plângerile au fost tardiv formulate întrucât, conform înscrisului aflat la dosar, petiționarul a semnat de primirea ordonanței nr. 579/ll/2 din 12 aprilie 2007 la data de 23 noiembrie 2007, iar plângerea a fost formulată la 22 februarie 2008, deci după expirarea termenului de 20 de zile. Petiționarii au declarat recurs împotriva sentinței susținând că executorul Ș.C., împreună cu G.S., a încălcat abuziv legea. Examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursurile sunt fondate întrucât în mod greșit prin hotărârea atacată plângerile petiționarilor B.C. și B.N. au fost respinse ca tardive. La dosar nu există nici o dovadă din care să rezulte că ordonanța nr. 579/ll/2/2007 a fost comunicată individual fiecărui petiționar cu respectarea dispozițiilor art. 182 raportat la art. 176 și art. 181 C. proc.

pen. În mod greșit instanța a reținut că înscrisul de la fila X a dosarului nr. 114/P/2006 constituie dovada că, la data de 23 noiembrie 2007, s-a comunicat petiționarilor ordonanța nr. 579/ll/2/2007. Actul avut în vedere de prima instanță este adresa nr. 5918/VIII/1 din 22 noiembrie 2007 prin care s-a răspuns petiționarului B.C. în legătură cu cererile formulate de acesta la 12 noiembrie 2007 și 14 noiembrie 2007. Această adresă, și nu comunicarea ordonanței nr. 579/ll/2 din 12 aprilie 2007, a fost înmânată personal petiționarului B. C. Așa fiind, actul la care s-a referit prima instanță nu face dovada comunicării soluției către petiționari conform art. 182 C. proc. pen. În consecință, în mod greșit s-a reținut că termenul de 20 de zile, în care petiționarii putea formula plângere conform art. 278 1 C. proc.

pen. , a început să curgă la data de 23 noiembrie 2007 împlinindu-se astfel înainte de dată de 22 februarie 2008 când petiționarii s-au adresat instanței. Cum la dosar nu există dovada comunicării legale a soluției date de procurorul ierarhic superior, se constă că plângerile celor doi petiționari au fost formulate în termen fiind greșit respinse ca tardive. În consecință, recursurile vor fi admise și conform art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se va casa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Întrucât cauza a fost soluționată în primă instanță pe cale de excepție, Curtea nu poate examina motivele de recurs invocate de recurenții petiționari întrucât acestea privesc fondul cauzei asupra căruia nu s-a hotărât prin sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de petiționarii B.C. și B.N. împotriva sentinței penale nr. 40 din 20 iunie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția penală. Casează hotărârea atacată și trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Suceava. Definitivă. Pronunțată în ședință publică la 29 septembrie 2008.