ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3756/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 16 din 13 ianuarie 2011 pronunțată în Dosar nr. 2735/290/2010, Judecătoria Reșița, în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen. a respins cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 225 din 07 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Reșița în Dosarul 3175/290/2005 rămasă definitivă prin Decizia Tribunalului Caraș-Severin nr. 225/R din 20 noiembrie 2008, formulată de revizuentele B.D. și B.M., în contradictoriu cu intimații C.G. și K.C.. Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița sub nr. 139/111/6 din 03 martie 2010, B.G., în calitate de mandatar al numitelor B.M.

și B.D. a solicitat revizuirea sentinței penale pronunțată de Judecătoria Reșița în Dosarul penal nr. 3175/290/2005. În motivarea cererii s-a arătat că terenul în litigiu care constituie obiectul acțiunii de tulburare de posesie este proprietatea revizuentelor conform Deciziei civile irevocabile nr. 565/2000 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin și, cu toate acestea, la judecarea acțiunii s-a ținut cont de expertiza efectuată de C.E. care a fost declarată falsă, și nu au fost avute în vedere precizările din Sentința civilă nr. 565/2000 a Tribunalului Caraș-Severin dispusă în baza expertizei efectuată de expertul topograf B.N.. În drept, au fost indicate dispozițiile art. 393 și art. 394 C. proc.

pen. În data de 19.05.2010, cererea de revizuire, împreună cu referatul cuprinzând concluziile procurorului și dosarul de fond au fost înaintate Judecătoriei Reșița și înregistrate la această instanță sub nr. 2735/290/2010. Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele: Prin Sentința penală nr. 225/2008 pronunțată în Dosarul nr. 3175/290/2005, în rejudecare, Judecătoria Reșița a dispus achitarea inculpatului C.G. pentru comiterea infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. (3) C. pen. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și încetarea procesului penal pornit la plângerea prealabilă a părților vătămate B.M.

și B.D. împotriva inculpatului K.Ș. pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. (3) C. pen. în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.; în baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen. a fost respinsă acțiunea civilă formulată de părțile civile B.M. și B.D.. Această hotărâre a fost atacată cu recurs de părțile vătămate B.M. și B.D., prin mandatar B.G., recurs care a fost admis de Tribunalul Caraș-Severin prin Decizia penală nr. 225/R din 20 noiembrie 2008 dispunându-se casarea parțială în latura penală cu privire la temeiul achitării inculpatului C.G. și în latura civilă cu privire la temeiul soluționării acțiunii civile și rejudecând, a dispus achitarea inculpatului C.G.

în baza art. II pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. schimbând temeiul soluționării acțiunii civile din art. 346 alin. (3) C. proc. pen. în art. 346 alin. (2) C. proc. pen. Ulterior revizuentele au formulat contestație în anulare care a format obiectul Dosarului nr. 3298/115/2008 al Tribunalului Caraș-Severin, contestație respinsă prin Decizia penală nr. 27/R din 02 martie 2009. Împotriva Sentinței penale nr. 16 din 13 ianuarie 2011 a Judecătoriei Reșița, pronunțată în Dosar nr. 2735/290/2010, au declarat recurs revizuentele, B.D. și B.M., arătând în motivare că terenul în litigiu care constituie obiectul acțiunii de tulburare de posesie este proprietatea lor conform Deciziei civile irevocabile nr. 565/2000 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin și, cu toate acestea, la judecarea acțiunii s-a ținut cont de expertiza efectuată de C.E.

care a fost declarată falsă, și nu au fost avute în vedere precizările din Sentința civilă nr. 565/2000 a Tribunalului Caraș-Severin dispusă în baza expertizei efectuată de expertul topograf B.N.. Prin Decizia penală nr. 540/R din 11 aprilie 2011 pronunțată în Dosar nr. 2735/290/2010, Curtea de Apel Timișoara în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate recursurile declarate de revizuentele B.D. și B.M., împotriva Sentinței penale nr. 16 din 13 ianuarie 2011 a Judecătoriei Reșița, pronunțată în Dosar nr. 2735/290/2010. Împotriva Deciziei penale nr. 540/R din 11 aprilie 2011 pronunțată în Dosar nr. 2735/290/2010 al Curții de Apel Timișoara, au formulat contestație în anulare contestatorii B.D.

și B.M., prin reprezentant B.G., motivând că în conținutul deciziei contestate s-au făcut afirmații care nu au niciun suport legal, nu s-a luat în considerare Decizia nr. 565/2005 a Tribunalului Caraș-Severin prin care s-a acordat dreptul asupra terenului O.M., nu s-a ținut seama de existența unor nulități privind modul în care au fost soluționate alte cauze prin Decizia nr. 225/2008 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin. S-a mai susținut că judecătorul care a motivat Sentința penală nr. 56 din 09 februarie 2010 din Dosarul nr. 2906/290/2009, pronunțată de Judecătoria Reșița, a folosit o exprimare falsă, tendențioasă care demonstrează traficul de influență a magistratului. Examinând contestația formulată s-a constatat că aceasta este inadmisibilă întrucât din conținutul contestației în anulare formulate de contestatori s-a reținut că aceasta nu se întemeiază pe niciunul din motivele menționate la art. 386 C. proc.

pen. și care pot constitui temei al desființării unei hotărâri penale definitive. Prin Decizia penală nr. 1045/R din 20 iunie 2011, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii B.D. și B.M., prin reprezentant B.G. împotriva Deciziei penale nr. 540/R/2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 2735/290/2010. Împotriva Deciziei penale nr. 1045/R din 20 iunie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, au declarat recurs contestatorii B.D. și B.M., prin reprezentant B.G., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 64059/2011. Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 385 6 alineat ultim C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurenții contestatori B.D. și B.M., prin reprezentant B.G., este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunțată de Curtea de Apel Timișoara este definitivă. Înalta Curte reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual. Dispozițiile art. 385 1 C. proc. pen. enumera hotărârile precum și încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs.

Căile ordinare de atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor, cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate. În prezenta cauză prin Decizia penală nr. 1045/R din 20 iunie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii B.D. și B.M., prin reprezentant B.G. împotriva Deciziei penale nr. 540/R/2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 2735/290/2010, în condițiile în care textul de lege prevăzut la art. 385 1 C. proc. pen. nu permite formularea unei alte căi de atac în acest context procesual, hotărârea mai sus arătată fiind definitivă, împrejurare care atrage inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul solicitat de contestatori în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, exercitând o cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancționat cu inadmisibilitatea. Față de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. 1 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorii B.D. și B.M., prin reprezentant B.G., împotriva Deciziei penale nr. 1045/R din 20 iunie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga recurenții contestatori la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorii B.D. și B.M., prin reprezentant B.G., împotriva Deciziei penale nr. 1045/R din 20 iunie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurenții contestatori la plata sumei de câte 50 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2011.