ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3756/2011

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 16 din 13 ianuarie

2011 pronunțată în Dosar nr. 2735/290/2010, Judecătoria Reșița, în temeiul art.

403 alin. (3) C. proc. pen. a respins cererea de revizuire a Sentinței penale

nr. 225 din 07 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Reșița în Dosarul 3175/290/2005

rămasă definitivă prin Decizia Tribunalului Caraș-Severin nr. 225/R din 20

noiembrie 2008, formulată de revizuentele B.D. și B.M., în contradictoriu cu

intimații C.G. și K.C..

Pentru a pronunța

această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea

înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița sub nr. 139/111/6 din

03 martie 2010, B.G., în calitate de mandatar al numitelor B.M. și B.D. a

solicitat revizuirea sentinței penale pronunțată de Judecătoria Reșița în Dosarul

penal nr. 3175/290/2005.

În motivarea cererii

s-a arătat că terenul în litigiu care constituie obiectul acțiunii de tulburare

de posesie este proprietatea revizuentelor conform Deciziei civile irevocabile

nr. 565/2000 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin și, cu toate acestea, la

judecarea acțiunii s-a ținut cont de expertiza efectuată de C.E. care a fost

declarată falsă, și nu au fost avute în vedere precizările din Sentința civilă

nr. 565/2000 a Tribunalului Caraș-Severin dispusă în baza expertizei efectuată

de expertul topograf B.N..

În drept, au fost

indicate dispozițiile art. 393 și art. 394 C. proc. pen.

În data de

19.05.2010, cererea de revizuire, împreună cu referatul cuprinzând concluziile

procurorului și dosarul de fond au fost înaintate Judecătoriei Reșița și

înregistrate la această instanță sub nr. 2735/290/2010.

Analizând actele și

lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 225/2008 pronunțată în Dosarul nr. 3175/290/2005, în rejudecare,

Judecătoria Reșița a dispus achitarea inculpatului C.G. pentru comiterea

infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. (3) C. pen. în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. și încetarea procesului penal pornit la plângerea prealabilă a părților

vătămate B.M. și B.D. împotriva inculpatului K.Ș. pentru săvârșirea

infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. (3) C. pen. în

baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.; în baza

art. 346 alin. (3) C. proc. pen. a fost respinsă acțiunea civilă formulată de

părțile civile B.M. și B.D..

Această hotărâre a

fost atacată cu recurs de părțile vătămate B.M. și B.D., prin mandatar B.G.,

recurs care a fost admis de Tribunalul Caraș-Severin prin Decizia penală nr.

225/R din 20 noiembrie 2008 dispunându-se casarea parțială în latura penală cu

privire la temeiul achitării inculpatului C.G. și în latura civilă cu privire

la temeiul soluționării acțiunii civile și rejudecând, a dispus achitarea inculpatului

C.G. în baza art. II pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1)

lit. d) C. proc. pen. schimbând temeiul soluționării acțiunii civile din art.

346 alin. (3) C. proc. pen. în art. 346 alin. (2) C. proc. pen.

Ulterior revizuentele

au formulat contestație în anulare care a format obiectul Dosarului nr.

3298/115/2008 al Tribunalului Caraș-Severin, contestație respinsă prin Decizia

penală nr. 27/R din 02 martie 2009.

Împotriva Sentinței

penale nr. 16 din 13 ianuarie 2011 a Judecătoriei Reșița, pronunțată în Dosar

nr. 2735/290/2010, au declarat recurs revizuentele, B.D. și B.M., arătând în

motivare că terenul în litigiu care constituie obiectul acțiunii de tulburare

de posesie este proprietatea lor conform Deciziei civile irevocabile nr. 565/2000

pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin și, cu toate acestea, la judecarea

acțiunii s-a ținut cont de expertiza efectuată de C.E. care a fost declarată

falsă, și nu au fost avute în vedere precizările din Sentința civilă nr.

565/2000 a Tribunalului Caraș-Severin dispusă în baza expertizei efectuată de

expertul topograf B.N..

Prin Decizia penală

nr. 540/R din 11 aprilie 2011 pronunțată în Dosar nr. 2735/290/2010, Curtea de

Apel Timișoara în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a

respins ca nefondate recursurile declarate de revizuentele B.D. și B.M.,

împotriva Sentinței penale nr. 16 din 13 ianuarie 2011 a Judecătoriei Reșița,

pronunțată în Dosar nr. 2735/290/2010.

Împotriva Deciziei

penale nr. 540/R din 11 aprilie 2011 pronunțată în Dosar nr. 2735/290/2010 al

Curții de Apel Timișoara, au formulat contestație în anulare contestatorii B.D.

și B.M., prin reprezentant B.G., motivând că în conținutul deciziei contestate

s-au făcut afirmații care nu au niciun suport legal, nu s-a luat în considerare

Decizia nr. 565/2005 a Tribunalului Caraș-Severin prin care s-a acordat dreptul

asupra terenului O.M., nu s-a ținut seama de existența unor nulități privind

modul în care au fost soluționate alte cauze prin Decizia nr. 225/2008

pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin. S-a mai susținut că judecătorul care a

motivat Sentința penală nr. 56 din 09 februarie 2010 din Dosarul nr.

2906/290/2009, pronunțată de Judecătoria Reșița, a folosit o exprimare falsă,

tendențioasă care demonstrează traficul de influență a magistratului.

Examinând contestația

formulată s-a constatat că aceasta este inadmisibilă întrucât din conținutul

contestației în anulare formulate de contestatori s-a reținut că aceasta nu se

întemeiază pe niciunul din motivele menționate la art. 386 C. proc. pen. și

care pot constitui temei al desființării unei hotărâri penale definitive.

Prin Decizia penală

nr. 1045/R din 20 iunie 2011, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii B.D. și B.M.,

prin reprezentant B.G. împotriva Deciziei penale nr. 540/R/2011 pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 2735/290/2010.

Împotriva Deciziei

penale nr. 1045/R din 20 iunie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală,

au declarat recurs contestatorii B.D. și B.M., prin reprezentant B.G., cauza

fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr.

64059/2011.

Examinând hotărârea

recurată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 385

6

alineat ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul

art. 385

15

lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul

formulat de recurenții contestatori B.D. și B.M., prin reprezentant B.G., este

inadmisibil, având în vedere că decizia pronunțată de Curtea de Apel Timișoara

este definitivă.

Înalta Curte reține

că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci

când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede

sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept

epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen. enumera hotărârile precum și încheierile, care pot fi atacate o

singură dată cu recurs.

Căile ordinare de

atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu

arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor,

cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate.

În prezenta cauză

prin Decizia penală nr. 1045/R din 20 iunie 2011, Curtea de Apel Timișoara,

secția penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de

contestatorii B.D. și B.M., prin reprezentant B.G. împotriva Deciziei penale

nr. 540/R/2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr.

2735/290/2010, în condițiile în care textul de lege prevăzut la art. 385

1

C. proc. pen. nu permite formularea unei alte căi de atac în acest context

procesual, hotărârea mai sus arătată fiind definitivă, împrejurare care atrage

inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul solicitat de contestatori

în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, exercitând o

cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat

va fi sancționat cu inadmisibilitatea.

Față de

considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art.

385

15

alin. 1 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorii B.D. și B.M., prin

reprezentant B.G., împotriva Deciziei penale nr. 1045/R din 20 iunie 2011 a

Curții de Apel Timișoara, secția penală.

În temeiul

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga

recurenții contestatori la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de contestatorii B.D. și B.M., prin reprezentant

B.G., împotriva Deciziei penale nr. 1045/R din 20 iunie 2011 a Curții de Apel

Timișoara, secția penală.

Obligă recurenții

contestatori la plata sumei de câte 50 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 octombrie 2011.