ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4887/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul cererii deduse judecății. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.C.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.A.I.,anularea Ordinului M.A.I. nr. II/3061 din 29 iunie 2011 prin care s-a dispus mutarea reclamantului în interesul serviciului la D.G.L. din cadrul M.A.I. și numirea sa în funcția de director adjunct al acestei direcții și, pe cale de consecință, obligarea pârâtului la emiterea unui ordin corespunzător solicitării făcute în cuprinsul adresei înregistrate la M.A.I. – S.G. sub nr. 111300 din 28 iunie 2011, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Decizia Primului Ministru nr. 282/2010 s-a dispus eliberarea sa din funcția de secretar general al M.A.I., reclamantul fiind pus la dispoziția conducerii M.A.I. pe o perioadă de 6 luni. Prin ordinul contestat, reclamantul a fost numit director general adjunct al D.G.L., funcție cu un coeficient de ierarhizare mai mic decât cel al funcției din care reclamantul fusese în mod nelegal eliberat, și pentru a cărei ocupare reclamantul nu și-a dat acordul, fiind astfel, încălcate dispozițiile art. 40 alin. (2) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008. 2. Încheierea supusă recursului în prezenta cauză Prin Încheierea din 4 mai 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (2) pct. 1 C. proc.

civ., suspendarea judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a Dosarului penal cu nr. 5854/1/2011 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. În motivare, instanța fondului a apreciat că o condamnare irevocabilă ar face inutil demersul administrativ inițiat pentru recuperarea funcției anterioare, din rațiuni de cazier judiciar. 3. Calea de atac exercitată Împotriva încheierii din 4 mai 2012 a declarat recurs reclamantul B.C.C., solicitând casarea acesteia și continuarea judecății. Recurentul a susținut că ordinul a cărui anulare o solicită și-a produs efectele pe o perioadă de 20 de zile, în condițiile în care la data de 18 iulie 2011 a fost trimis în judecată, fiind pusă în mișcare acțiunea penală, și, în consecință, prin Ordinul M.A.I.

nr. II/3296 din 22 iulie 2011 a fost pus la dispoziția instituției prin aplicarea prevederilor art. 65 alin. (2) din Legea nr. 360/2002. A arătat, în esență, că instanța de fond avea obligația să se pronunțe asupra legalității și efectelor ordinului contestat și că o eventuală condamnare nu ar fi avut înrâurire asupra litigiului, ci asupra unei eventuale obligații stabilite în sarcina instituției pârâte. Recurentul a mai făcut referire la situația în care, în urma soluționării dosarului penal, ar fi achitat, urmând, ca și consecință, să fie repus în funcția deținută anterior punerii la dispoziție, situație în care despăgubirile ce i-ar fi plătite ar fi calculate raportat la funcția în care a fost numit fără acordul său.

Prin întâmpinarea depusă, intimatul M.A.I. a solicitat respingerea recursului, încheierea fiind legală și temeinică față de punerea în mișcare a acțiunii penale și condamnarea recurentului în Dosarul cu nr. 5854/1/2011 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. 4. Soluția instanței de control judiciar. Examinând actele și înscrisurile cauzei, raportat la dispozițiile legale incidente și susținerile părților, Înalta Curte constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează. Înalta Curte constată, pe de o parte, că prin Ordinul M.A.I. nr. II/3061 din 29 iunie 2011, contestat în cauza în prezent suspendată prin încheierea ce face obiectul prezentului recurs, s-a dispus mutarea recurentului, în interesul serviciului, la D.G.L.

din cadrul M.A.I. și numirea sa în funcția de director adjunct al acestei direcții, cu gradul profesional de chestor șef de poliție, la poziția 2 din statul de organizare al unității. Ordinul a fost emis în baza dispozițiilor art. 22 alin. (7) și art. 46 lit. a) din Legea nr. 360/2002, art. 40 alin. (2) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 și ale dispozițiilor art. 7 alin. (4) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea M.A.I. Recurentul - reclamant a criticat acest ordin pentru faptul că ar fi fost nelegal emis raportat la dispozițiile art. 40 alin. (2) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 și fără ca el să-și fi exprimat consimțământul pentru numirea în funcția respectivă, solicitând, de asemenea, încadrarea sa într-una din funcțiile pentru care și-a exprimat opțiunea prin adresa înregistrată la M.A.I.

– S.G. sub nr. 111300 din 28 iunie 2011. Pe de altă parte, prin rechizitoriul cu nr. 1318/P/2010 din data de 5 iulie 2011, recurentul - reclamant B.C.C. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzute de art. 248 și art. 248 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Ca urmare, prin Ordinul M.A.I. nr. II/3296 din 22 iulie 2011 recurentul a fost pus la dispoziția instituției, cu aplicarea prevederilor art. 65 alin. (2) din Legea nr. 360/2002. Față de acestea, raportat la Înalta Curte apreciază că, așa cum a reținut și instanța de fond, soluția pronunțată în cauza penală este de natură a influența hotărârea instanței civile, atât sub aspectul aprecierii nelegalității actului administrativ contestat, cât și al eventualelor măsuri reparative ce ar urma să fie dispuse.

De altfel, chiar și argumentele recurentului, expuse în cererea de recurs, tind a sublinia această legătură între cele două cauze. Eventuala vătămare a recurentului, sub aspectul calculării despăgubirilor ce ar urma să-i fie acordate ca urmare a achitării, poate fi oricând înlăturată, ulterior, pe calea contenciosului administrativ, în condițiile art. 8 alin. (1) sau 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în situația în care acesta va obține anularea ordinului contestat și reîncadrarea sa. Pentru aceste considerente, neexistând motive de reformare a încheierii instanței de fond, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.C.C. împotriva Încheierii din 4 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2012.