ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4887/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Obiectul cererii deduse judecății.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul

B.C.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.A.I.,anularea Ordinului M.A.I.

nr. II/3061 din 29 iunie 2011 prin care s-a dispus mutarea reclamantului în

interesul serviciului la D.G.L. din cadrul M.A.I. și numirea sa în funcția de

director adjunct al acestei direcții și, pe cale de consecință, obligarea

pârâtului la emiterea unui ordin corespunzător solicitării făcute în cuprinsul

adresei înregistrate la M.A.I. – S.G. sub nr. 111300 din 28 iunie 2011, precum

și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că prin Decizia Primului Ministru nr. 282/2010 s-a dispus

eliberarea sa din funcția de secretar general al M.A.I., reclamantul fiind pus

la dispoziția conducerii M.A.I. pe o perioadă de 6 luni.

Prin ordinul

contestat, reclamantul a fost numit director general adjunct al D.G.L., funcție

cu un coeficient de ierarhizare mai mic decât cel al funcției din care

reclamantul fusese în mod nelegal eliberat, și pentru a cărei ocupare

reclamantul nu și-a dat acordul, fiind astfel, încălcate dispozițiile art. 40 alin.

(2) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008.

recursului în prezenta cauză

Prin Încheierea din 4

mai 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (2) pct. 1 C.

proc. civ., suspendarea judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a Dosarului

penal cu nr. 5854/1/2011 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală.

În motivare, instanța

fondului a apreciat că o condamnare irevocabilă ar face inutil demersul

administrativ inițiat pentru recuperarea funcției anterioare, din rațiuni de

cazier judiciar.

exercitată

Împotriva încheierii

din 4 mai 2012 a declarat recurs reclamantul B.C.C., solicitând casarea

acesteia și continuarea judecății.

Recurentul a susținut

că ordinul a cărui anulare o solicită și-a produs efectele pe o perioadă de 20

de zile, în condițiile în care la data de 18 iulie 2011 a fost trimis în

judecată, fiind pusă în mișcare acțiunea penală, și, în consecință, prin

Ordinul M.A.I. nr. II/3296 din 22 iulie 2011 a fost pus la dispoziția

instituției prin aplicarea prevederilor art. 65 alin. (2) din Legea nr. 360/2002.

A arătat, în esență,

că instanța de fond avea obligația să se pronunțe asupra legalității și

efectelor ordinului contestat și că o eventuală condamnare nu ar fi avut

înrâurire asupra litigiului, ci asupra unei eventuale obligații stabilite în

sarcina instituției pârâte.

Recurentul a mai

făcut referire la situația în care, în urma soluționării dosarului penal, ar fi

achitat, urmând, ca și consecință, să fie repus în funcția deținută anterior

punerii la dispoziție, situație în care despăgubirile ce i-ar fi plătite ar fi

calculate raportat la funcția în care a fost numit fără acordul său.

Prin întâmpinarea

depusă, intimatul M.A.I. a solicitat respingerea recursului, încheierea fiind

legală și temeinică față de punerea în mișcare a acțiunii penale și condamnarea

recurentului în Dosarul cu nr. 5854/1/2011 al Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală.

de control judiciar.

Examinând actele și

înscrisurile cauzei, raportat la dispozițiile legale incidente și susținerile părților,

Înalta Curte constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru

considerentele ce urmează.

Înalta Curte constată,

pe de o parte, că prin Ordinul M.A.I. nr. II/3061 din 29 iunie 2011, contestat

în cauza în prezent suspendată prin încheierea ce face obiectul prezentului

recurs, s-a dispus mutarea recurentului, în interesul serviciului, la D.G.L.

din cadrul M.A.I. și numirea sa în funcția de director adjunct al acestei

direcții, cu gradul profesional de chestor șef de poliție, la poziția 2 din

statul de organizare al unității.

Ordinul a fost emis

în baza dispozițiilor art. 22 alin. (7) și art. 46 lit. a) din Legea nr. 360/2002,

art. 40 alin. (2) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 și ale dispozițiilor art. 7 alin.

(4) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea M.A.I.

Recurentul - reclamant

a criticat acest ordin pentru faptul că ar fi fost nelegal emis raportat la

dispozițiile art. 40 alin. (2) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 și fără ca el

să-și fi exprimat consimțământul pentru numirea în funcția respectivă,

solicitând, de asemenea, încadrarea sa într-una din funcțiile pentru care și-a

exprimat opțiunea prin adresa înregistrată la M.A.I. – S.G. sub nr. 111300 din 28

iunie 2011.

Pe de altă parte,

prin rechizitoriul cu nr. 1318/P/2010 din data de 5 iulie 2011, recurentul - reclamant

B.C.C. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz

în serviciu contra intereselor publice, prevăzute de art. 248 și art. 248 cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Ca urmare, prin

Ordinul M.A.I. nr. II/3296 din 22 iulie 2011 recurentul a fost pus la

dispoziția instituției, cu aplicarea prevederilor art. 65 alin. (2) din Legea nr.

360/2002.

Față de acestea, raportat

la Înalta Curte apreciază că, așa cum a reținut și instanța de fond, soluția

pronunțată în cauza penală este de natură a influența hotărârea instanței

civile, atât sub aspectul aprecierii nelegalității actului administrativ

contestat, cât și al eventualelor măsuri reparative ce ar urma să fie dispuse.

De altfel, chiar și

argumentele recurentului, expuse în cererea de recurs, tind a sublinia această legătură

între cele două cauze.

Eventuala vătămare a

recurentului, sub aspectul calculării despăgubirilor ce ar urma să-i fie

acordate ca urmare a achitării, poate fi oricând înlăturată, ulterior, pe calea

contenciosului administrativ, în condițiile art. 8 alin. (1) sau 19 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, în situația în care acesta va obține anularea ordinului

contestat și reîncadrarea sa.

Pentru aceste

considerente, neexistând motive de reformare a încheierii instanței de fond, în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.C.C. împotriva Încheierii din 4 mai 2012 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 noiembrie 2012.