ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4078/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4078/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei
civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Judecătoriei Tecuci sub nr. 907/324/2012 la data de 27 februarie 2012, înaintată
instanței prin Biroul Executorului Judecătoresc C.M.C., creditoarea B.R.D. SA a
solicitat, în cadrul dosarului de executare, încuviințarea executării silite cu
privire la avalista P.P., potrivit dispozițiilor art. 373
1
alin. (1)
C. proc. civ., conform titlurilor executorii: biletul la ordin fără protest emis
la data de 28 septembrie 2007 de SC M.A. SRL București pentru suma de 58.742 RON,
avalizat de P.P., și biletul la ordin fără protest emis la data de 28
septembrie 2007 de SC M.A. SRL București pentru suma de 2.135 RON, avalizat de P.P.
Prin încheierea
din camera de consiliu de la 15 martie 2012, Judecătoria Tecuci a admis excepția
necompetenței sale teritoriale și a procedat la declinarea competenței în favoarea
Judecătoriei Sector 6 București.
Pentru a dispune
în acest sens, Judecătoria Tecuci a reținut că potrivit dispozițiilor art. 373
alin. (1) și (2) C. proc. civ., hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii
se execută de executorul judecătoresc din circumscripția Curții de apel în care
urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul
judecătoresc din circumscripția Curții de apel în care se află acestea, instanța
de executare fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.
Față de textele
de lege anterior menționate, instanța a constatat că avalista P.P. are domiciliul
în București, sector 6, începând cu data de 12 iulie 2010, astfel după cum rezultă
din baza de date D.E.P.A.B.D. București, creditorul nefacând dovada existenței unor
bunuri aparținând acesteia pe raza de competență a Judecătoriei Tecuci.
Cauza a fost înregistrată
pe rolul Judecătoriei Sector 2 sub nr. 7927/303/2012.
Prin sentința
civilă nr. 3305 din 06 aprilie 2012, Judecătoria Sector 6, secția civilă, a admis
excepția necompetenței sale teritoriale și a procedat la declinarea competenței
în favoarea Judecătoriei Tecuci.
În considerentele
hotărârii sale, Judecătoria Sector 6 a reținut că instanța nu poate trece peste
voința creditorului și să încuviințeze executarea silită pe raza Sectorului 6, atâta
vreme cât acesta s-a adresat Judecătoriei Tecuci.
Totodată, instanța
a reținut că dispozițiile art. 373
1
alin. (4) C. proc. civ. prevăd în
mod limitativ cazurile în care se poate respinge cererea de încuviințare a executării
silite, nefiind impusă de legiuitor obligația de a se face dovada, în momentul depunerii
cererii de încuviințare a executării silite, că debitorul deține bunuri sau are
conturi deschise pe raza de competență a instanței învestite.
Prin urmare, chiar
dacă prin cererea de încuviințare a executării silite nu s-au indicat în mod concret
bunurile ori terții popriți din raza teritorială a Judecătoriei Tecuci și dovezile
aferente, nu se justifică aplicarea prezumției potrivit căreia executarea se va
face la domiciliul debitoarei, având în vedere și faptul că partea creditoare se
află de cele mai multe ori în imposibilitatea de a deține informațiile necesare
referitoare la averea debitorului, pentru a fi în măsură să le ofere instanței.
Tocmai de aceea
legiuitorul a impus doar obligația depunerii cererii de executare silită însoțită
de titlul executoriu, urmând ca după încuviințarea executării silite, executorul
să procedeze la identificarea averii debitorului, având la îndemână pârghiile prevăzute
de dispozițiile art. 373
2
C. proc. civ.
Concluzionând,
instanța a apreciat că eventuala soluționare favorabilă a cererii de către Judecătoria
Sector 6 București, cu consecința pronunțării unei încheieri de încuviințare a executării
silite pe raza teritorială a acestei instanțe ar fi contrară scopului urmărit de
petentă prin promovarea cererii, și anume desfășurarea unor acte de executare silită
pe raza teritorială a Judecătoriei Tecuci.
În raport de dispozițiile
art. 21 și 22 C. proc. civ., constatându-se ivit conflict negativ de competență,
Judecătoria Sector 6 București a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație
și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Înalta Curte constată
că revine Judecătoriei Sector 6 competența soluționării cauzei, pentru următoarele
considerente:
Obiectul cererii
prin care Biroul Executorului Judecătoresc C.M.C., pentru creditoarea B.R.D. SA,
a sesizat instanța de judecată, constă în încuviințarea executării silite cu privire
la avalista P.P., cu domiciliul în București, sector 6, potrivit dispozițiilor
art. 373
1
alin. (1) C. proc. civ.
Procedura de judecată
a unei asemenea cereri este una necontencioasă, ceea ce înseamnă că, potrivit
art. 334 alin. (1) C. proc. civ., instanța are obligația verificării competenței
din oficiu.
În speță, prin
cererea formulată, creditoarea nu a justificat în niciun fel de ce, față de împrejurarea
că domiciliul avalistei se află în București, solicitarea de încuviințare executare
s-a făcut la Judecătoria Tecuci.
Cum nu a rezultat
niciun element de natură să atragă aprecierea că Judecătoria Tecuci este instanță
de executare, în raport de motivele cererii, singurul reper relevant era cel vizând
domiciliul debitoarei (avalista), în funcție de care, în mod rezonabil, se poate
aprecia că pot fi identificate bunuri care să facă obiect al executării.
Nu poate opera
criteriul referitor la voința creditorului care, transmițând cererea unei anumite
instanțe, înseamnă că ar face operabilă o prezumție rezonabilă în legătură cu locul
în care urmează a se efectua executarea, în absența oricăror date care să justifice
o asemenea alegere.
O astfel de interpretare
ar avea drept consecință alegerea pur aleatorie a instanței de executare de către
creditor și practic, înlocuirea normelor de competență cu opțiunea părții.
Deși principiul
disponibilității funcționează și în această materie (executarea silită fiind parte
a procesului civil), acesta nu are o valoare absolută (determinarea competenței
prin adresarea cererii de executare unui executor judecătoresc) și nu poate fi extras
cenzurii instanței de judecată.
De aceea, creditorul
nu poate alege competența după criterii pur subiective, care să fie în afara dispozițiilor
legale ce reglementează această materie și care au în vedere, cu referire în principal
la instanța de executare, în sensul art. 373 alin. (2) C. proc. civ., context în
care, într-adevăr, locul executării nu este întotdeauna cel de la domiciliul sau
sediul debitorului, determinarea acestuia ținând de natura obligației stabilite
prin titlul executoriu, ceea ce influențează forma de executare directă sau indirectă
la care se va recurge.
Însă, în condițiile
în care creditorul nu a indicat existența unui terț poprit cu sediul în municipiul
Tecuci sau existența unor bunuri mobile ori imobile situate pe raza teritorială
a acestei instanțe, după cum nu poate fi determinat niciun alt indiciu care să permită
concluzia rezonabilă că locul executării este municipiul Tecuci, rezultă că alegerea
acestei instanțe s-a făcut în mod aleatoriu, nejustificat, opțiunea manifestată
de creditor nefiind aptă prin ea însăși să conducă la concluzia că prin aplicarea
normei de competență, această instanță este cea de executare.
Întrucât singurul
element al cererii, relevat de parte, care poate contribui la aflarea competenței
teritoriale la acest moment, este cel legat de domiciliul avalistei întrucât acest
fapt permite în mod rezonabil prezumarea faptului vecin și conex că bunurile acesteia
se află la domiciliul său, respectiv pe raza Sectorului 6 București.
În consecință,
Înalta Curte va stabili competența soluționării cererii de încuviințare a executării
silite în favoarea Judecătoriei Sector 6, față de prevederile art. 373
1
alin. (1) raportate la art. 373 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 București.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică astăzi, 1 iunie 2012.