ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1022/2012

Asupra cauzei de față

constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 30 august 2011, pe rolul Judecătoriei Târgu-Mureș,

M.D.I. executor bancar în cadrul corpului executorilor bancari al P.B.R. SA a

solicitat ca, prin încheiere, în temeiul dispozițiilor art. 373 C. proc. civ.

să se încuviințeze executarea silită în favoarea creditoarei P.B.R. SA cu

sediul în București, împotriva debitorului N.D. cu domiciliul în București,

pentru recuperarea creanței certe lichide și exigibile în sumă de 3.174.34 RON

la data de 28 iunie 2010 rezultată din contractul de credit din data de 18 iulie

2006, precum și a accesoriilor și cheltuielilor de executare.

Prin încheierea nr.

3471 din 15 septembrie 2011 Judecătoria Târgu Mureș a admis excepția

necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat cererea în favoarea

Judecătoriei sector 5 București, cu următoarea motivare:

Potrivit art. 373

1

alin. (1) C. proc. civ., cererea de încuviințare a executării silite se depune

la executorul judecătoresc, dacă legea nu dispune altfel. Executorul

judecătoresc va solicita încuviințarea executării la instanța de executare,

căreia îi va înainta, în copie, cererea creditorului urmăritor și titlul

executor.

Potrivit art. 373

alin. (2) C. proc. civ. instanța de executare este judecătoria în

circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea

dispune altfel, iar conform art. 334 C. proc. civ., în materia cererilor

necontencioase, cum este și prezenta, instanța își verifică din oficiu

competența.

În prezenta cauză,

creditoarea a solicitat încuviințarea executării silite a debitorului N.D.

Cererea de

încuviințare a executării silite a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei

Târgu-Mureș, deși domiciliul debitorului și bunurile acestuia, se află în

localitatea București, localitate în circumscripția Judecătoriei sectorului 5

București.

Drept consecință,

cauza a fost declinată și înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5

București.

Prin sentința civilă

nr. 7571 din 30 septembrie 2011 Judecătoria sector 5 București a admis excepția

necompetentei teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de

soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Târgu-Mureș.

Constatând intervenit

conflictul negativ de competență a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație

și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență, cu

următoarea motivare:

Potrivit

dispozițiilor art. 373

1

alin. (1) C. proc. civ., soluționarea

cererii de încuviințare a executării silite este de competența instanței de

executare, adică, față de dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ.,

judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor

în care legea nu dispune altfel.

Executarea silită

poate fi executare silită mobiliară, imobiliară și prin poprire.

În funcție de forma

de executare silită aleasă de creditor instanța de executare va fi cea de la

locul situării bunurilor mobile sau imobile ce fac obiectul procedurii sau cea

de la sediul/domiciliul terțului poprit.

Cum în prezenta Cauză

creditorul, prin executor, nu a indicat în cererea de încuviințare a executării

silite forma de executare, în mod greșit Judecătoria Târgu-Mureș a prezumat că

executarea va avea ca obiect doar bunurile aflate la domiciliul debitorului.

În situația dată s-a

apreciat că o prezumție rezonabilă privind locul în care urmează a se efectua

executarea este cea care izvorăște din însăși voința părții, în virtutea

principiului disponibilității.

În acest sens s-a

presupus, în mod rezonabil că partea creditoare, prin executor judecătoresc, a

dorit să declanșeze executarea silită în raza teritorială a instanței sesizate

cu cererea de încuviințare a executării silite.

În cazul în care

instanța sesizată nu era lămurită în legătură cu locul executării silite și,

implicit, cu chestiunea competenței teritoriale, era obligată să solicite

precizări părții creditoare în acest sens, așa cum o impun dispozițiile art.

334 C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 129 alin. (4) C. proc. civ.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de

competență ivit între două judecătorii, care nu se găsesc în circumscripția

aceleiași curți de apel, în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ.,

stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 5

București, pentru considerentele ce succed:

Dispozițiile

referitoare la executarea silită reprezintă o reglementare cu caracter special,

derogator de la reglementarea de drept comun, așa încât competența de

soluționare a unei cereri privind executarea silită va fi stabilită în raport

cu dispozițiile legale aplicabile acestei faze procesuale.

Astfel, potrivit art.

373 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare soluționează cererile de

încuviințare a executării silite, iar potrivit art. 373 alin. (2) C. proc.

civ., instanța de executare încuviințează executarea silită a obligației

stabilite prin titlul executoriu.

Totodată, art. 373

alin. (2) C. proc. civ. prevede că instanța de executare este judecătoria în

circumscripția căreia se va face executarea.

În speță, din

înscrisurile depuse în dovedirea cererii de încuviințare a executării silite,

rezultă că debitorul domiciliază pe raza sectorului 5 București.

Ca urmare, instanța

de executare este Judecătoria sector 5 București, în circumscripția căreia se

află domiciliul debitorului și bunurile acestuia, deoarece dispozițiile art.

373 C. proc. civ. sunt de ordine publică, iar norma de competență este

imperativă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 februarie 2012.