ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1023/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 28 iulie 2011, pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca,

M.D.I., executor bancar în cadrul corpului executorilor bancari al P.B.R. SA a

solicitat ca, prin încheiere, în temeiul dispozițiilor art. 373 C. proc. civ.

să se încuviințeze executarea silită în favoarea creditoarei P.B.R. SA cu

sediul în București, împotriva debitorului S.R. cu domiciliul în București,

pentru recuperarea creanței certe lichide și exigibile în sumă de 6.250,01 euro

la data de 28 august 2009 rezultată din contractul de credit din data de 18

octombrie 2005, precum și a accesoriilor și cheltuielilor de executare.

Prin încheierea nr.

10041 din 10 august 2011 Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței

teritoriale invocată din oficiu și a declinat cererea în favoarea Judecătoriei

sector 5 București, cu următoarea motivare:

Potrivit art. 5 C.

proc. civ. cererea se face la instanța de la domiciliul pârâtului, iar, în

speță, domiciliul acestuia se află pe raza sectorului 5 București.

Prin sentința civilă

nr. 6963 din 12 septembrie 2011 Judecătoria sector 5 București a admis excepția

necompetentei teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de

soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Constatând intervenit

conflictul negativ de competență a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație

și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență, cu

următoarea motivare:

Potrivit

dispozițiilor art. 373

1

alin. (1) C. proc. civ., soluționarea

cererii de încuviințare a executării silite este de competența instanței de

executare, adică, față de dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ.,

judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor

în care legea nu dispune altfel.

Executarea silită

poate fi executare silită mobiliară, imobiliară și prin poprire.

În funcție de forma

de executare silită aleasă de creditor instanța de executare va fi cea de la

locul situării bunurilor mobile sau imobile ce fac obiectul procedurii sau cea

de la sediul/domiciliul terțului poprit.

Cum în prezenta cauză

creditorul, prin executor, nu a indicat în cererea de încuviințare a executării

silite forma de executare, în mod greșit Judecătoria Cluj-Napoca a prezumat că

executarea va avea ca obiect doar bunurile aflate la domiciliul debitorului.

În situația dată s-a

apreciat că o prezumție rezonabilă privind locul în care urmează a se efectua

executarea este cea care izvorăște din însăși voința părții, în virtutea

principiului disponibilității.

În acest sens s-a

presupus, în mod rezonabil că partea creditoare, prin executor judecătoresc, a

dorit să declanșeze executarea silită în raza teritorială a instanței sesizate

cu cererea de încuviințare a executării silite.

În cazul în care

instanța sesizată nu era lămurită în legătură cu locul executării silite și,

implicit, cu chestiunea competenței teritoriale, era obligată să solicite

precizări părții creditoare în acest sens, așa cum o impun dispozițiile art.

334 C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 129 alin. (4) C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență

ivit între două judecătorii, care nu se găsesc în circumscripția aceleiași

curți de apel, în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 5 București,

pentru considerentele ce succed:

Dispozițiile

referitoare la executarea silită reprezintă o reglementare cu caracter special,

derogator de la reglementarea de drept comun, așa încât competența de

soluționare a unei cereri privind executarea silită va fi stabilită în raport

cu dispozițiile legale aplicabile acestei faze procesuale.

Astfel, potrivit art.

373 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare soluționează cererile de

încuviințare a executării silite, iar potrivit art. 373

1

alin. (2)

C. proc. civ., instanța de executare încuviințează executarea silită a

obligației stabilite prin titlul executoriu.

Totodată, art. 373

alin. (2) C. proc. civ. prevede că instanța de executare este judecătoria în

circumscripția căreia se va face executarea.

În speță, din

înscrisurile depuse în dovedirea cererii de încuviințare a executării silite,

rezultă că debitorul domiciliază pe raza sectorului 5 București.

Ca urmare, instanța

de executare este Judecătoria sector 5 București, în circumscripția căreia se

află domiciliul debitorului și bunurile acestuia, deoarece dispozițiile art.

373 și 373

1

C. proc. civ. sunt de ordine publică, iar norma de

competență este imperativă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 februarie 2012.