ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6133/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6133/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc.
civ., asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin
adresa înregistrată pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș, la data de 29 mai
2012, sub nr. 561/216/2012, Biroul Executorului Judecătoresc "G.E." a
înaintat cererea creditoarei SC S.C. SRL, prin care a solicitat încuviințarea
executării silite a debitorilor D.D. și D.M., în baza titlului executoriu
reprezentat de contractul de credit din 15 noiembrie 2007 și a contractelor de
garanție accesorii la acesta.
Prin Sentința civilă nr. 741 din 08 iunie
2012 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, s-a admis excepția
necompetenței teritoriale a acestei judecătorii, invocată din oficiu și s-a
declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei
Sectorului 3 București.
În motivarea excepției, Judecătoria Curtea de
Argeș a reținut că potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de
executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în
afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Instanța a arătat că, în speță, ambii
debitori față de care se solicită a se încuviința executarea silită a
contractului de credit din 15 noiembrie 2007 au domiciliul în mun. București,
sector 3 și, prin urmare executarea silită urmează să se facă la acest
domiciliu, în raza teritorială de competență a Judecătoriei Sectorului 3
București.
Prin Sentința civilă nr. 12293 din 09 iulie
2012, Judecătoria sector 3 București a admis excepția necompetenței
teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a
cererii formulată de creditoarea SC S.C. SRL, în favoarea Judecătoriei Curtea
de Argeș.
A constatat ivit conflictul negativ de
competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Judecătoria sector 3 București a reținut
incidența art. 373 alin. (2) C. proc. civ. care prevede: "Instanța de
executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face
executarea."
Instanța a constatat că, astfel cum rezultă
din cererea formulată de executorul judecătoresc, acesta nu a indicat anumite
bunuri pe care intenționează să le urmărească silit, însă a adresat cererea de
încuviințare a executării silite în mod expres către Judecătoria Curtea de
Argeș, rezultând astfel, fără putință de tăgadă, că executorul a solicitat
încuviințarea executării silite pe raza de competență a acestei instanțe, iar
nu a Judecătoriei Sectorului 3 București.
Instanța a mai reținut că, în materia
executării silite, legea stabilește competența nu în funcție de criteriul
general, conform art. 5 C. proc. civ., ci sunt incidente dispozițiile speciale
ale art. 373
1
alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 373 alin.
(2) C. proc. civ., competența revenind instanței în circumscripția căreia se
face executarea.
Or, nu se poate reține că Judecătoria Curtea
de Argeș nu reprezintă instanța de executare, în condițiile în care titlul
executoriu dedus judecății a fost garantat prin ipoteca asupra unor terenuri
situate în comuna M., sat M.-B., jud. Argeș, după cum rezultă din contractul de
ipotecă autentificat din 15 noiembrie 2007 de BN C., existent în copie la
dosar, terenuri care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei
Curtea de Argeș, iar nu a Judecătoriei Sectorului 3 București. Mai mult chiar,
din cererea de executare formulată de către creditor rezultă că acesta a
solicitat și executarea silită imobiliară asupra terenurilor ipotecate.
Instanța a avut în vedere faptul că creanța
creditoarei a fost garantată cu ipoteca asupra unor terenuri situate în
circumscripția teritorială a Judecătoriei Curtea de Argeș, precum și faptul că
creditoarea a solicitat executarea silită și asupra acestor imobile, coroborat
cu faptul că executorul judecătoresc a înaintat cererea de executare silită la
Judecătoria Curtea de Argeș, rezultând că și-a dorit încuviințarea executării
silite în circumscripția teritorială a acestei instanțe, iar nu în sectorul 3
București, unde se află domiciliile debitorilor.
Prin urmare, Judecătoria sectorului 3
București, având în vedere locul situării terenurilor mai sus menționate, a
apreciat că instanța de executare este Judecătoria Curtea de Argeș, căreia îi
revine competența de a se pronunța cu privire la cererea de încuviințare a
executării silite a acestor imobile.
Cu privire la conflictul negativ de
competență Înalta Curte reține următoarele:
În raport de obiectul cererii deduse
judecății - încuviințare executare silită, norma de competență aplicabilă în
speță este cea cuprinsă în art. 373
1
alin. (1) C. proc. civ., care
prevede "... executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării
de către instanța de executare ...".
Calificarea instanței de executare este
făcută de legiuitor la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind Judecătoria
în circumscripția căreia se va face executarea, dacă legea nu prevede
altfel."
Rezultă că locul executării silite este
criteriul stabilit de lege în determinarea instanței de executare, ca instanță
căreia îi revine competența teritorială de soluționare a cererilor de
încuviințare a executării, or acest criteriu are în vedere locul unde se
realizează în mod efectiv executarea.
În procedura executării silite, locul
executării este acela unde se află bunurile supuse urmăririi, or, în speță,
debitorii dețin bunuri urmăribile ce se află pe raza municipiului Curtea de
Argeș, sens în care creditorul a solicitat încuviințarea executării silite a
acestor bunuri.
Așadar, Judecătoria Curtea de Argeș este
instanța de executare și, implicit, instanța căreia îi revine competența
teritorială de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei
în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9
octombrie 2012.
Procesat
de GGC - GV