ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2485/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 17 ianuarie 2012 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, executorul bancar M.D.I. din cadrul C.E.B. al P.B.R. SA a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu, contract de credit din 22 iulie 2008. împotriva debitoarei B.E., cu domiciliul în București, str. Amurgului, la cererea creditorului P.B.R. SA.

Prin sentința civilă nr. 435/ CC din 20 ianuarie 2012, Judecătoria Cluj-Napoca a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București, reținând în considerente faptul că, față de împrejurarea că domiciliul debitoarei se află în București, iar creditoarea nu a făcut dovada că locul executării se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Cluj-Napoca, prin indicarea bunurilor supuse executării silite sau a terților popriți din raza teritorială a instanței sesizate, operează prezumția relativă că acestea se găsesc la instanța domiciliului debitoarei. Prin sentința civilă nr. 1509 din 17 februarie 2012, Judecătoria sectorului 5 București a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 373 1 și ale art. 373 alin. (2) C. proc. civ., apreciind că, în situația regăsită în cauză, o prezumție rezonabilă privind locul în care urmează a se efectua executarea este cea care izvorăște din însăși voința părții, în virtutea principiului disponibilității. În acest sens, instanța a considerat că partea creditoare, prin executorul judecătoresc, a dorit să declanșeze executarea silită în raza teritorială a instanței sesizate cu cererea de încuviințare a executării silite, din moment ce încheierea de încuviințare pronunțată de aceasta se limitează la raza sa de competență teritorială. Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria sectorului 5 București a înaintat cauza instanței supreme, pentru a-l soluționa.

Regulatorul de competență urmează a fi pronunțat în favoarea Judecătoriei sector 5 București, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, aceasta fiind competentă, conform alin. (3) al aceluiași articol, să soluționeze și cererile de încuviințare a executării silite. În speță, prin cerere de executare silită adresată C.E.B. proprii, P.B.R. SA a solicitat punerea în executare silită a titlurilor executorii reprezentate de contractele de credit menționate, fără a preciza vreo dovadă din care să rezulte că executarea ar urma să se facă în circumscripția Judecătoriei Cluj-Napoca.

Prin urmare, se va constata că în lipsa oricăror dovezi în sensul existenței unor bunuri urmăribile în circumscripția instanței inițial investite, se prezumă că aceste bunuri ale debitoarei se află la domiciliul său, în București, sectorul 5. Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 pct. 2 și 22 C. proc. civ., se va stabili competența soluționării cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 aprilie 2012.