ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4375/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4375/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Sesizarea instanței de fond
Prin cererea înregistrată
pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și
fiscal, la data de 19 aprilie 2010, reclamantele P.G. IPURL și P.I. IPURL Baia Mare
au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Practicienilor în
Insolvență, suspendarea executării actului administrativ reprezentat de decizia
nr. 1/2009 adoptată de Consiliul Național de Conducere al Uniunii Naționale a
Practicienilor în Insolvență, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anularea
deciziei nr. 1/2009, constatarea caracterului definitiv al deciziei nr. 15/2009
a Comisiei Superioare de Disciplină a Uniunii Naționale a Practicienilor în
Insolvență și anularea în totalitate a deciziei nr. 1/2009 adoptată de Consiliul
Național de Conducere al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență, precum
și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantele au arătat
că decizia nr. 1/2009 a fost adoptată cu încălcarea competenței materiale a Consiliului
Național de Conducere al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență și că,
printr-o hotărâre a judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Maramureș, s-ar
fi constatat inexistența abaterii disciplinare ce a constituit obiectul deciziei
contestate. Au susținut reclamantele că executarea deciziei nr. 1/2009 a Consiliului
Național de Conducere al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență ar produce
efecte juridice cu consecințe din cele mai grave, generând prejudicii pentru activitatea
reclamantelor și afectând celeritatea procedurilor de insolvență în care acestea
participă.
Prin întâmpinarea depusă
la dosar la 30 aprilie 2010, pârâta Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență
a solicitat respingerea cererii de suspendare arătând, în esență, că nu sunt îndeplinite
condițiile legale pentru a se dispune suspendarea deciziei atacate.
A susținut pârâta că reclamantele
nu au justificat o pagubă iminentă, că nu există vreun act emis de pârâtă cu caracter
disciplinar care să producă pagube reclamantelor, iar Consiliul Național de Conducere
al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență are competența de a soluționa
contestații formulate împotriva hotărârilor Comisiei Superioare de Disciplină, atribuția
derivând din conținutul dispozițiilor art. 28 lit. j) din Statutul de organizare
și funcționare a Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență.
Soluția instanței de
fond
Prin încheierea civilă
nr. 14 din 13 mai 2010, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ
și fiscal, a respins cererea reclamantelor de suspendare a executării deciziei
nr. 1/2009 a Consiliul Național de Conducere al Uniunii Naționale a
Practicienilor în Insolvență întrucât în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute
de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Pentru a pronunța această
hotărâre, Curtea a reținut că, din economia dispozițiilor legale consacrate în materie
disciplinară de O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor
în insolvență corelate cu prevederile Statutului de organizare și funcționare a
Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență, rezultă că între Comisia Superioară
de Disciplină și Consiliul Național de Conducere sunt raporturi de subordonare,
prima fiind subordonată celei de-a doua, iar Consiliul Național de Conducere, fiind
organul administrativ superior, poate să decidă desființarea actului emis de către
Comisia Superioară de Disciplină și are competență administrativă de a soluționa
toate contestațiile în legătură cu actele emise de aceasta în soluționarea plângerilor
formulate împotriva membrilor consiliilor de conducere ale filialelor și ai Comisiilor
de disciplină ale filialelor.
În acest context, Curtea
a arătat că, raportat la dispozițiile art. 15 corelate cu art. 14 și art. 2
alin. (2) lit. t) din Legea nr. 554/2004, nu există și nu pot fi identificate elemente
de fapt și de drept care să poată conduce la concluzia aparenței de nelegalitate
a deciziei nr. 1/2009 a Consiliului Național de Conducere al Uniunii Naționale
a Practicienilor în Insolvență.
Curtea a mai reținut că
o astfel de decizie, ca de altfel și cea adoptată de Comisia Superioară de Disciplină,
nu are și nici nu poate avea niciun efect păgubitor pentru reclamante. Actul în
sine, prin dispozițiile sale, nu conduce la imposibilitatea desfășurării activității
de practician în insolvență, ci are ca efect doar prelungirea procedurii disciplinare
care pleacă de la prezumția de nevinovăție și deci până la pronunțarea unei hotărâri
definitive de sancționare practicianul în insolvență cercetat disciplinar se bucură
de toate atributele și garanțiile conferite și recunoscute de lege și regulamentele
specifice. În consecință, nici prejudiciul iminent invocat de către reclamante nu
poate fi reținut.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe
au declarat recurs reclamantele P.G. IPURL și P.I. IPURL, criticând-o pentru nelegalitate
și netemeinicie.
În motivele de recurs
se arată că instanța de fond a interpretat eronat textele incidente, iar cea mai
gravă greșeală de interpretare ar fi concluzia unui raport de subordonare între
Comisia Superioară de Disciplină și Consiliul Național de Conducere al Uniunii
Naționale a Practicienilor în Insolvență pentru că funcționarea Comisiei Superioare
pe lângă Consiliul Național nu implică raporturi de subordonare între cele două
organisme.
Din analiza acelorași
texte ce reglementează profesia de practician în insolvență, rezultă că organul
de conducere (Consiliul Național) nu are competența de a aplica sancțiuni disciplinare
și nici de a controla ierarhic administrativ legalitatea deciziilor Comisiei Superioare
de Disciplină, iar legalitatea unei decizii a Comisiei Superioare de Disciplină
nu poate fi cenzurată decât în fața instanțelor de contencios administrativ.
De aceea, aceste argumente
sunt contrare susținerilor instanței de fond și este îndeplinită condiția cazului
bine justificat pentru că decizia Consiliului Național de Conducere al Uniunii
Naționale a Practicienilor în Insolvență este nelegală.
Referitor la condiția
pagubei iminente se arată că aplicarea nelegală a unei sancțiuni atrage consecințe
materiale dintre cele mai prejudiciabile, iar prelungirea excesivă a unei proceduri
disciplinare ar afecta portofoliu de lucrări și reputația profesională.
S-a solicitat admiterea
recursului, modificarea încheierii și suspendarea actului.
Uniunea Națională a Practicienilor
în Insolvență din România a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului
ca nefondat.
În ședința publică din
15 octombrie 2010, reprezentantul intimatei-pârâte a arătat că la data de 10 septembrie
2010 s-a dat curs dispoziției cuprinse în decizia atacată în hotărârea Comisiei
Superioare de Disciplină și urmează a fi redactată.
Ulterior, a fost depusă
decizia nr. 12 din 10 septembrie 2010 a Comisiei Superioare de Disciplină, în
art. 1 din această decizie, s-a luat act de renunțarea reclamantului L.G.I. SPRL
Baia Mare la soluționarea plângerii disciplinare formulate împotriva P.G. IPURL
și P.I. IPURL, iar în art. 2 s-a luat act de renunțarea reclamantului P.I. IPURL
la soluționarea plângerii împotriva L.G.I. SPRL, E. IPURL și C.T. IPURL.
Totodată, s-a arătat că
cererea de anulare a deciziei a rămas în pronunțare la 14 octombrie 2010 la Curtea
de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, iar prin sentința
din aceeași dată a fost admisă excepția lipsei de interes și a fost respinsă acțiunea
reclamanților P.G. IPURL și P.I. IPURL.
Soluția instanței de
recurs
După examinarea motivelor
de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și
Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Obiectul cererii aflate
pe rolul instanței de fond l-a constituit suspendarea executării deciziei nr. 1/2009
emisă de Consiliul Național de Conducere al Uniunii Naționale a Practicienilor
în Insolvență.
Prin această decizie,
Consiliul Național de Conducere al Uniunii Naționale a Practicienilor în
Insolvență a admis contestația formulată de L.G.I. SPRL, a desființat decizia Comisiei
Superioare de Disciplină nr. 15/2009 prin care s-a respins plângerea formulată de
L.G.I. SPRL împotriva reclamantelor și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pentru anularea deciziei
nr. 1/2009 s-a formulat cerere ce a făcut obiectul Dosarului nr. 674/33/2010 al
Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Însă pe parcursul soluționării
recursului declarat împotriva încheierii civile nr. 14/2010 a Curții de Apel Cluj
a fost emisă decizia nr. 12 din 10 septembrie 2010 de către Comisia Superioară de
Disciplină, iar prin acea decizie s-a luat act de renunțarea reclamantelor la plângerea
formulată împotriva L.G.I. SPRL, dar și de renunțarea L.G.I. SPRL la plângerea formulată
împotriva reclamantelor.
Față de acestea, trebuie
analizată condiția interesului reclamantelor în exercitarea prezentei căi de atac.
Interesul reprezintă o
condiție generală de exercitare a acțiunii civile fiind tocmai folosul practic pe
care-l urmărește cel care promovează acțiunea.
Condiția interesului se
verifică nu numai la introducerea cererii și ea trebuie îndeplinită pe toată durata
procesului civil, inclusiv în legătură cu exercitarea căilor de atac.
În măsura în care promovarea
unei căi de atac nu mai prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea,
acea formă procedurală este lipsită de interes.
În speță, recurentele
nu mai au interes să susțină suspendarea unui act care și-a produs efectele și au
renunțat la plângerea formulată.
Fiind soluționat prin
constatarea lipsei de interes nu vor mai fi analizate motivele de recurs invocate.
În baza art. 312 C. proc.
civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins
ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat
de către recurenții-reclamanți P.G. IPURL și P.I. IPURL împotriva încheierii civile
nr. 14 din 13 mai 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ
și fiscal, ca lipsit de interes.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 octombrie 2010.