ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4375/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, la data de 19 aprilie 2010, reclamantele P.G. IPURL și P.I.

IPURL Baia Mare au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență, suspendarea executării actului administrativ reprezentat de decizia nr. 1/2009 adoptată de Consiliul Național de Conducere al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anularea deciziei nr. 1/2009, constatarea caracterului definitiv al deciziei nr. 15/2009 a Comisiei Superioare de Disciplină a Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență și anularea în totalitate a deciziei nr. 1/2009 adoptată de Consiliul Național de Conducere al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantele au arătat că decizia nr. 1/2009 a fost adoptată cu încălcarea competenței materiale a Consiliului Național de Conducere al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență și că, printr-o hotărâre a judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Maramureș, s-ar fi constatat inexistența abaterii disciplinare ce a constituit obiectul deciziei contestate. Au susținut reclamantele că executarea deciziei nr. 1/2009 a Consiliului Național de Conducere al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență ar produce efecte juridice cu consecințe din cele mai grave, generând prejudicii pentru activitatea reclamantelor și afectând celeritatea procedurilor de insolvență în care acestea participă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la 30 aprilie 2010, pârâta Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență a solicitat respingerea cererii de suspendare arătând, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune suspendarea deciziei atacate. A susținut pârâta că reclamantele nu au justificat o pagubă iminentă, că nu există vreun act emis de pârâtă cu caracter disciplinar care să producă pagube reclamantelor, iar Consiliul Național de Conducere al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență are competența de a soluționa contestații formulate împotriva hotărârilor Comisiei Superioare de Disciplină, atribuția derivând din conținutul dispozițiilor art. 28 lit. j) din Statutul de organizare și funcționare a Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență.

2. Soluția instanței de fond Prin încheierea civilă nr. 14 din 13 mai 2010, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea reclamantelor de suspendare a executării deciziei nr. 1/2009 a Consiliul Național de Conducere al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență întrucât în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că, din economia dispozițiilor legale consacrate în materie disciplinară de O.U.G.

nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență corelate cu prevederile Statutului de organizare și funcționare a Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență, rezultă că între Comisia Superioară de Disciplină și Consiliul Național de Conducere sunt raporturi de subordonare, prima fiind subordonată celei de-a doua, iar Consiliul Național de Conducere, fiind organul administrativ superior, poate să decidă desființarea actului emis de către Comisia Superioară de Disciplină și are competență administrativă de a soluționa toate contestațiile în legătură cu actele emise de aceasta în soluționarea plângerilor formulate împotriva membrilor consiliilor de conducere ale filialelor și ai Comisiilor de disciplină ale filialelor.

În acest context, Curtea a arătat că, raportat la dispozițiile art. 15 corelate cu art. 14 și art. 2 alin. (2) lit. t) din Legea nr. 554/2004, nu există și nu pot fi identificate elemente de fapt și de drept care să poată conduce la concluzia aparenței de nelegalitate a deciziei nr. 1/2009 a Consiliului Național de Conducere al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență. Curtea a mai reținut că o astfel de decizie, ca de altfel și cea adoptată de Comisia Superioară de Disciplină, nu are și nici nu poate avea niciun efect păgubitor pentru reclamante.

Actul în sine, prin dispozițiile sale, nu conduce la imposibilitatea desfășurării activității de practician în insolvență, ci are ca efect doar prelungirea procedurii disciplinare care pleacă de la prezumția de nevinovăție și deci până la pronunțarea unei hotărâri definitive de sancționare practicianul în insolvență cercetat disciplinar se bucură de toate atributele și garanțiile conferite și recunoscute de lege și regulamentele specifice. În consecință, nici prejudiciul iminent invocat de către reclamante nu poate fi reținut. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele P.G. IPURL și P.I. IPURL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs se arată că instanța de fond a interpretat eronat textele incidente, iar cea mai gravă greșeală de interpretare ar fi concluzia unui raport de subordonare între Comisia Superioară de Disciplină și Consiliul Național de Conducere al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență pentru că funcționarea Comisiei Superioare pe lângă Consiliul Național nu implică raporturi de subordonare între cele două organisme. Din analiza acelorași texte ce reglementează profesia de practician în insolvență, rezultă că organul de conducere (Consiliul Național) nu are competența de a aplica sancțiuni disciplinare și nici de a controla ierarhic administrativ legalitatea deciziilor Comisiei Superioare de Disciplină, iar legalitatea unei decizii a Comisiei Superioare de Disciplină nu poate fi cenzurată decât în fața instanțelor de contencios administrativ.

De aceea, aceste argumente sunt contrare susținerilor instanței de fond și este îndeplinită condiția cazului bine justificat pentru că decizia Consiliului Național de Conducere al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență este nelegală. Referitor la condiția pagubei iminente se arată că aplicarea nelegală a unei sancțiuni atrage consecințe materiale dintre cele mai prejudiciabile, iar prelungirea excesivă a unei proceduri disciplinare ar afecta portofoliu de lucrări și reputația profesională. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii și suspendarea actului. Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În ședința publică din 15 octombrie 2010, reprezentantul intimatei-pârâte a arătat că la data de 10 septembrie 2010 s-a dat curs dispoziției cuprinse în decizia atacată în hotărârea Comisiei Superioare de Disciplină și urmează a fi redactată. Ulterior, a fost depusă decizia nr. 12 din 10 septembrie 2010 a Comisiei Superioare de Disciplină, în art. 1 din această decizie, s-a luat act de renunțarea reclamantului L.G.I. SPRL Baia Mare la soluționarea plângerii disciplinare formulate împotriva P.G. IPURL și P.I. IPURL, iar în art. 2 s-a luat act de renunțarea reclamantului P.I. IPURL la soluționarea plângerii împotriva L.G.I. SPRL, E. IPURL și C.T. IPURL. Totodată, s-a arătat că cererea de anulare a deciziei a rămas în pronunțare la 14 octombrie 2010 la Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, iar prin sentința din aceeași dată a fost admisă excepția lipsei de interes și a fost respinsă acțiunea reclamanților P.G.

IPURL și P.I. IPURL. 4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Obiectul cererii aflate pe rolul instanței de fond l-a constituit suspendarea executării deciziei nr. 1/2009 emisă de Consiliul Național de Conducere al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență. Prin această decizie, Consiliul Național de Conducere al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență a admis contestația formulată de L.G.I. SPRL, a desființat decizia Comisiei Superioare de Disciplină nr. 15/2009 prin care s-a respins plângerea formulată de L.G.I.

SPRL împotriva reclamantelor și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare. Pentru anularea deciziei nr. 1/2009 s-a formulat cerere ce a făcut obiectul Dosarului nr. 674/33/2010 al Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Însă pe parcursul soluționării recursului declarat împotriva încheierii civile nr. 14/2010 a Curții de Apel Cluj a fost emisă decizia nr. 12 din 10 septembrie 2010 de către Comisia Superioară de Disciplină, iar prin acea decizie s-a luat act de renunțarea reclamantelor la plângerea formulată împotriva L.G.I. SPRL, dar și de renunțarea L.G.I. SPRL la plângerea formulată împotriva reclamantelor. Față de acestea, trebuie analizată condiția interesului reclamantelor în exercitarea prezentei căi de atac.

Interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a acțiunii civile fiind tocmai folosul practic pe care-l urmărește cel care promovează acțiunea. Condiția interesului se verifică nu numai la introducerea cererii și ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în legătură cu exercitarea căilor de atac. În măsura în care promovarea unei căi de atac nu mai prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes. În speță, recurentele nu mai au interes să susțină suspendarea unui act care și-a produs efectele și au renunțat la plângerea formulată. Fiind soluționat prin constatarea lipsei de interes nu vor mai fi analizate motivele de recurs invocate.

În baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de către recurenții-reclamanți P.G. IPURL și P.I. IPURL împotriva încheierii civile nr. 14 din 13 mai 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2010.