ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4547/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4547/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 178 din 25 mai 2010

pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr. 961/88/2010 s-a dispus

condamnarea inculpatului A.S. la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare și 4

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor

calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

I-au fost interzise

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

A menținut starea de

arest și a dedus durata detenției provizorii de la 17 februarie 2010 la zi.

În baza art. 14 C.

proc. pen. raportat la art. 998 și art. 999 C. civ., a obligat inculpatul la

plata sumei de 2.047 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare către Spitalul

Tulcea.

A constatat că

părțile vătămate F.D. și L.A. nu s-au constituit părți civile în cauză.

A obligat inculpatul

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a se pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul și victima

F.D. au fost căsătoriți și datorită consumului de alcool relațiile dintre cei

doi s-au deteriorat, conviețuirea fiind imposibilă.

Din aceste motive,

prin Sentința civilă nr. 2219 din 7 iulie 2009 s-a dispus desfacerea căsătoriei

din vina exclusivă a inculpatului A.S., cei trei copii fiind încredințați spre

creștere și educare mamei, respectiv părții vătămate F.D.

Deși despărțiți în

fapt și în drept, inculpatul A.S. nu a încetat să își caute soția și să-i ceară

explicații pentru că se mutase separat, acuzând-o de adulter. Prin luna

noiembrie a anului 2009, numita F.D. a acceptat să se întoarcă la domiciliu

împreună cu copiii săi, încercând să reia conviețuirea cu A.S., însă fără a-și

lua toate bagajele de la gazda pe care o avusese până atunci, rugând-o pe

aceasta să îi păstreze pe cât posibil camerele închiriate pentru că nu știa cum

vor decurge relațiile cu fostul său soț. Într-adevăr, după aproximativ o

săptămână, A.S. a consumat băuturi alcoolice, astfel că certurile legate de

pretinsa infidelitate a soției sale s-au reluat.

În aceste condiții,

F.D. împreună cu cei trei copii s-au întors în curtea numitului L.A.

La data de 19

decembrie 2009, la orele 16

15

, F.D. s-a deplasat împreună cu fiica

sa A.M., cu ajutorul unui autoturism, pe strada M., unde au schimbat o butelie

de aragaz și apoi pe strada N.B., unde trebuia să își ia copilul de la

grădiniță.

În aceeași zi, F.D.

primise un telefon de la fostul său soț, care se oferise să meargă el să ia

copilul de la grădiniță. Partea vătămată a refuzat categoric ca A.S. să meargă

și să ia copilul, întrucât și-a dat seama că fostul soț se afla deja sub

influența băuturilor alcoolice și atunci a motivat că afară ploua și că va

merge ea să își ia copilul, fără a-l lăsa pe soțul său să facă acest lucru.

Ajunși pe strada N.B. din municipiul Tulcea, F.D. a coborât din autoturism

să-și ia copilul, în timp ce în mașină a rămas numita A.M.

În momentul în care

F.D. a ieșit din grădiniță și-a văzut fiica pe mijlocul străzii observându-l pe

A.S. cum tocmai cobora din mașina ei. Cu privire la ceea ce se întâmplase,

edificatoare este declarația dată de A.M. care a precizat că, în timp ce se

afla în mașina mamei sale, s-a trezit în mașină cu tatăl său care a încercat să

o determine să treacă pe bancheta din spate, însă ea a refuzat să facă acest

lucru și s-a refugiat pe stradă.

La această discuție a

asistat și directorul școlii la care F.D. a apelat pentru a chema organele de

poliție, însă A.S. a spus că nu este cazul să fie solicitată intervenția

poliției pentru că va pleca singur. În final, în autoturism s-a urcat F.D.

împreună cu copii săi, iar A.M. și-a exprimat temerea de a merge acasă ca nu

cumva tatăl său să vină și acolo.

În jurul orelor 17

00

,

F.D. s-a întâlnit cu numitul L.A. în zona magazinului P.M. și i-a povestit

acestuia ce se întâmplase mai devreme, după care, împreună, s-au deplasat la

ofițerul de serviciu al Poliției municipiului Tulcea căruia i-au relatat cele

întâmplate, acesta îndrumându-i să revină în dimineața următoare cu o plângere

scrisă îndreptată împotriva lui A.S.

S-au deplasat apoi la

locuința lui L.A., unde acesta a montat butelia de aragaz schimbată și, în timp

ce F.D. a rămas în bucătăria locuinței, situată într-un alt corp de casă pentru

a purta o convorbire telefonică, numitul L.A. a rămas să poarte o discuție cu

A.M. pentru a se informa cu privire la evenimentul din ziua respectivă.

În timp ce purtau

această discuție, în jurul orelor 18

00

, A.M. a constatat că în curtea

imobilului și apoi în casă, își făcuse apariția A.S. Acesta pătrunsese deja în

locuința lui L.A., trecând din cameră în cameră, către zona în care se aflau

cei doi.

A.M. a alergat și

și-a alertat mama care se afla în bucătărie, timp în care L.A. și A.S. s-au

prins de mâini în încercarea lui L.A. de a-l dezarma pe A.S., care sub nicio

formă nu a vrut să dea drumul cuțitului.

Alertată de fiica sa,

F.D. a venit cât a putut de repede și a reușit să îl împingă pe A.S. în afara

locuinței, acesta părăsind locuința și escaladând poarta, a ajuns pe strada D.

S-a reținut că fapta

inculpatului A.S., care în seara zilei de 9 decembrie 2009, înarmat cu un cuțit

a pătruns fără drept în imobilul proprietate a lui L.A. întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192

alin. (2) C. pen.

În după amiaza zilei

de 12 februarie 2010, numitul C.S., administrator la SC C.I. SRL Tulcea, își

serba ziua de naștere la sediul societății, situat pe strada O. din municipiul

Tulcea. Sediul societății este situat în apropierea locuinței inculpatului A.S.

La această petrecere

fuseseră invitați mai mulți colaboratori printre care L.L.I., E.C.V. și partea

vătămată F.D. În jurul orelor 19

00

, F.D. a coborât de la nivelul

superior al clădirii pentru a merge la mașina proprietatea sa. Ajungând la

mașină, prezența sa a fost observată de către A.S. F.D. a deschis portiera

dreaptă a mașinii și a dat să pătrundă în interior, sprijinindu-se cu

genunchiul de scaunul din dreapta, dorind să deschidă astfel portiera din

stânga care avea o defecțiune. Când a întors capul și a ieșit din mașină, s-a

trezit față în față cu inculpatul A.S., care i-a cerut socoteală pentru că nu

lăsase copiii să se întâlnească cu el. Văzând că nu are spațiu să își asigure

scăpare, deoarece inculpatul era foarte aproape, fără a-i spune nimic, F.D. a

început să caute în poșetă un spray paralizant cu care intenționa să se apere,

bănuind că fostul soț avea de gând să o lovească.

La un moment dat,

partea vătămată a sesizat cum A.S. a ridicat umărul drept, lăsând să îi cadă

din mâneca hainei în mâna dreaptă un cuțit, moment în care a primit o lovitură

cu cuțitul de sus în jos, undeva în regiunea gâtului, în partea stângă, însă

lovitura și-a atins parțial ținta pentru că partea vătămată s-a ferit și s-a

lăsat ușor către scaunul din dreapta mașinii. F.D. s-a ghemuit și atunci a

receptat o a doua lovitură din lateral, lama cuțitului trecând prin mușchii

brațului stâng și oprindu-se în coaste. Apoi a început să țipe și s-a aruncat

pe spate în interiorul mașinii, pe banchetele acesteia, încercând să îl

îndepărteze pe A.S. cu picioarele, însă inculpatul s-a aplecat și a pătruns și

el în habitatul mașinii, lovind cu cuțitul în regiunea pieptului, în osul

stern, iar F.D. a afirmat că întrucât traiectul cuțitului fusese oprit de os,

simțea cum A.S. a început să apese cuțitul de sus în jos, pentru a pătrunde în

pieptul ei. Rezistența osului a făcut ca lama cuțitului să nu pătrundă și să

lezeze organele vitale (inimă și plămâni), moment în care mânerul cuțitului s-a

rupt, iar lama acestuia a rămas înfiptă în pieptul victimei.

Împotriva sentinței a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea și inculpatul A.S.

Prin Decizia penală

nr. 82/P din 14 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în

Dosarul nr. 961/88/2010 s-a dispus admiterea apelului declarat de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Tulcea și, în rejudecare, în baza art. 192 alin. (2) C.

pen., s-a dispus condamnarea inculpatului și pentru săvârșirea infracțiunii de

violare de domiciliu.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei aplicate cu

pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, dispunând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară

prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A fost respins ca

nefondat apelul declarat de inculpat.

S-a menținut starea

de arest și a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada detenției provizorii

de la 17 februarie 2010 la zi.

A fost obligat

inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a reținut în esență că inculpatul a fost

trimis în judecată și pentru infracțiunea de violare de domiciliu, constând în

aceea că în seara zilei de 9 decembrie 2009, pe timp de noapte și având asupra

sa un cuțit, a pătruns fără drept în locuința numitului L.A.

Probele administrate

converg spre vinovăția inculpatului și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

violare de domiciliu, fapta fiind concurentă cu infracțiunea de tentativă de

omor calificat.

Împotriva ambelor

hotărâri a declarat recurs inculpatul A.S., invocând cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În susținerea

recursului a invocat lipsa antecedentelor penale, un loc stabil de muncă, copii

minori în întreținere.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art.

385

14

alin. (1) C. proc. pen. și art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.

Instanțele au

stabilit corect starea de fapt, reținând că inculpatul A.S., în noaptea de 9

decembrie 2009 a pătruns fără drept în locuința părții vătămate L.A., iar în

data de 12 decembrie 2009 a lovit cu un cuțit victima F.D., cauzându-i leziuni

ce i-au pus viața în primejdie, necesitând pentru vindecare 60 de zile de

îngrijiri medicale.

Totodată, încadrarea

juridică a faptelor în infracțiunile de violare de domiciliu prevăzută de art.

192 alin. (2) C. pen. și tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20

raportat la art. 174 și art. 176 lit. i) C. pen., este legală.

În ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte constată că aceasta s-a

realizat cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, au fost

evaluate corespunzător atât datele ce caracterizează faptele comise, dar și

elementele favorabile inculpatului, aplicându-i-se pedepse orientate spre

minimul special.

Gravitatea faptelor

rezultă din modalitatea și împrejurările concrete în care acestea au fost

săvârșite.

Astfel, inculpatul a

urmărit victima, având asupra sa un cuțit - prin urmare a avut reprezentarea

faptelor sale urmărind producerea rezultatului socialmente periculos -

producându-i multiple plăgi înjunghiate în regiunea sternală, braț stâng,

regiunea axilară, leziunile cauzate punându-i în primejdie viața.

Același inculpat,

înarmat fiind cu un cuțit, a pătruns în locuința părții vătămate L.A. - persoană

la care fosta soție a inculpatului locuia cu chirie împreună cu cei trei copii

ai săi - care a încercat să-l tempereze, cerându-i să renunțe la portul

cuțitului. Urmare intervenției celorlalți membri ai familiei Lefter, au reușit

să-l îndepărteze pe inculpat din locuință, anunțând, totodată, și serviciul de

urgență 112.

În atare condiții,

Înalta Curte apreciază că nu pot fi reținute împrejurări favorabile

inculpatului de natură a permite coborârea pedepsei sub minimul special.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge

ca nefondat recursul declarat de inculpatul A.S. împotriva Deciziei penale nr.

82/P din 14 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța.

În baza art. 385

17

C. proc. pen. raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc.

pen., va deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării

preventive de la 17 februarie 2010 la zi.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul A.S. împotriva Deciziei penale nr.

82/P din 14 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru

cauze penale cu minori și de familie.

Deduce din cuantumul

pedepsei aplicate inculpatului A.S., durata reținerii și arestării preventive

de la 17 februarie 2010 la 15 decembrie 2010.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 decembrie 2010.