ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 119/2009

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 185 din 2 iunie 2008, Tribunalul Harghita, în baza art. 20

raportat la art. 174 alin. (1) și (2), art. 175 alin. (1) lit. a), alin. (2) C.

pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat-o pe

inculpata F.A., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea

exercitării drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.

Potrivit

dispozițiilor art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatei, pe durata executării

pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Admițându-se,

potrivit dispozițiilor art. 346 și art. 14 C. proc. pen., acțiunea civilă

exercitată în cauză, a fost obligată inculpata să achite suma de 1.117,08 lei

și dobânzile legale aferente acestei sume, cu titlu de despăgubiri civile,

părții civile Spitalul Județean de Urgență Miercurea Ciuc.

S-a

constatat că partea vătămată F.L. nu s-a constituit parte civilă.

A fost

obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în fapt, următoarele:

Partea

vătămată F.L. și inculpata au fost căsătoriți timp de 45 de ani, iar în anul

2006 au divorțat, la cererea inculpatei, dar au continuat să locuiască împreună,

deși au făcut un partaj voluntar de bunuri, fiecare deținând câte un imobil.

În

februarie 2007, partea vătămată a încheiat un antecontract de întreținere cu

familia S.M., aceștia locuind în calitate de chiriași.

Încheierea

acestui act a generat discuții în contradictoriu între inculpată și fostul ei

soț.

Aceste

neînțelegeri amplificate în timp au generat hotărârea inculpatei de a suprima

viața părții vătămate.

În seara

de 21 martie 2007, aceasta s-a culcat, în jurul orelor 23,30, iar inculpata,

după ce a așteptat să adoarmă, a ieșit din casă, a luat toporul pe care îl

pregătise din timp și l-a pus sub pat.

De

asemenea, a pregătit un geamantan cu haine, intenționând ca după săvârșirea

faptei să părăsească locuința.

Fiind

convinsă că partea vătămată a adormit profund, a luat toporul de sub pat și i-a

aplicat o lovitură în zona capului. Partea vătămată s-a trezit de durere, iar

inculpata l-a mai lovit o dată spre cap, dar F.L. s-a apărat, punând brațul

drept, atenuând astfel forța loviturii.

Convinsă

că și-a atins scopul, inculpata a luat bagajul pregătit, a tras zăvorul ușii

din exterior și a părăsit locuința.

Partea

vătămată a alertat chiriașii care au anunțat Salvarea și i-au acordat primul

ajutor.

După

internare a fost supus unei intervenții chirurgicale de urgență și a fost

spitalizat 15 zile.

Certificatul

medico-legal atestă leziuni traumatice cranio-corporale care pot data din 22

mai 2007 și s-au putut produce prin loviri repetate cu un instrument

tăietor-despicător, posibil topor sau similar și care au necesitat 23-25 zile

de la data producerii. Actul medico-legal menționează că viața victimei nu a

fost pusă în primejdie și nu prezintă sluțire.

Starea

de fapt s-a stabilit a fi dovedită prin probele administrate în cauză, actele

medico-legale, declarațiile părții vătămate, ale martorilor și a inculpatei.

Fapta

inculpatei care, în mod premeditat, a aplicat mai multe lovituri în zona

capului părții vătămate, cu scopul de a-i cauza moartea, cauzând mai multe

leziuni părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) și (2), art. 175 alin.

(1) lit. a) și alin. (2) C. pen.

La

individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere pericolul social concret

al faptei, urmările produse (de leziuni care nu au pus în primejdie viața

părții vătămate), dar și persoana inculpatei în vârstă de 76 de ani, la primul

conflict cu legea penală.

Ținând

cont de aceste date, precum și de atitudinea de recunoaștere a inculpatei (care

s-a prezentat singură la organele de poliție după comiterea faptei), instanța a

reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., cu

consecința reducerii pedepsei sub minimul de 7 ani și 6 luni închisoare,

prevăzută de lege pentru fapta comisă.

Față de

cele de mai sus, instanța a considerat că scopul pedepsei poate fi atins prin

aplicarea unei pedepse de 5 ani închisoare și i s-a aplicat pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

durată de 2 ani.

În baza art.

71 C. pen., i s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

Apelul

declarat de inculpată a fost respins prin decizia penală nr. 70/ A din 7

noiembrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Împotriva

deciziei a formulat recurs inculpata, pe care, în termen legal, l-a înaintat

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Reiterând

apărările de la instanța de fond și motivele din apel, inculpata invocă drept

cazuri de casare prevederile art. 385

9

pct. 17, 1 și 14 C. proc.

pen.

Astfel,

ea susține că nu a intenționat să curme viața părții vătămate, că leziunile

produse acesteia nu i-au pus viața în primejdie și că deci încadrarea juridică

va fi cea prevăzută de art. 181 C. pen. și nu infracțiunea de tentativă la omor

calificat pentru care a fost condamnată.

Corelativ,

instanța competentă va fi judecătoria nu tribunalul, astfel cum a fost sesizat

de parchet și că s-ar impune casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei la

Judecătoria Miercurea Ciuc.

În

subsidiar, având în vedere circumstanțele reale și cele personale se impune

redozarea pedepsei în sensul reducerii sale.

Recursul

declarat este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.

Probele

administrate în cauză, inclusiv declarațiile inculpatei demonstrează fără

echivoc că inculpata și-a întocmit un plan pentru a suprima viața fostului ei

soț, că a pregătit săvârșirea faptei și a acționat cu intenția certă de a-și

atinge scopul.

Cele

două lovituri aplicate cu un obiect vulnerant idoneu producerii rezultatului

letal au vizat o zonă vitală și chiar dacă nu au pus în primejdie viața

victimei, calificarea juridică este cea reținută de instanța de fond și

confirmată de cea din apel.

În bună

parte uciderea părții vătămate nu s-a produs pentru că, pe de o parte, aceasta

a atenuat forța celei de-a doua lovituri care viza capul, iar pe de altă parte

pentru că s-a intervenit rapid chirurgical, reușindu-se oprirea hemoragiei și

salvarea vieții celui vătămat.

Reținându-se

infracțiunea de tentativă la omor calificat în mod legal a fost sesizat, ca

instanță de fond, tribunalul, astfel că și cel de-al doilea motiv de recurs va

fi respins.

Individualizarea

judiciară a pedepsei a avut în vedere summum-ul de criterii prevăzute de art. 72

C. pen., orientându-se spre minimul ei, dându-se o mare eficiență

circumstanțelor personale (vârsta de 76 ani, prezentarea voluntară la poliție,

declarațiile de recunoaștere a faptei) și mai puțin celor reale legate de

premeditare, acțiunea extrem de violentă și surprinzătoare asupra bărbatului cu

care a fost căsătorită timp de 45 de ani, precum și mobilul faptei.

În

consecință, recursul declarat de inculpata F.A. va fi respins, ca neîntemeiat,

iar aceasta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpata F.A. împotriva deciziei penale nr. 70/

A din 7 noiembrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurenta inculpată la plata sumei de 210 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 20 ianuarie 2009.