ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 119/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 185 din 2 iunie 2008, Tribunalul Harghita, în baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și (2), art. 175 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat-o pe inculpata F.A., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat. Potrivit dispozițiilor art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Admițându-se, potrivit dispozițiilor art. 346 și art. 14 C. proc. pen., acțiunea civilă exercitată în cauză, a fost obligată inculpata să achite suma de 1.117,08 lei și dobânzile legale aferente acestei sume, cu titlu de despăgubiri civile, părții civile Spitalul Județean de Urgență Miercurea Ciuc. S-a constatat că partea vătămată F.L. nu s-a constituit parte civilă. A fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în fapt, următoarele: Partea vătămată F.L. și inculpata au fost căsătoriți timp de 45 de ani, iar în anul 2006 au divorțat, la cererea inculpatei, dar au continuat să locuiască împreună, deși au făcut un partaj voluntar de bunuri, fiecare deținând câte un imobil.

În februarie 2007, partea vătămată a încheiat un antecontract de întreținere cu familia S.M., aceștia locuind în calitate de chiriași. Încheierea acestui act a generat discuții în contradictoriu între inculpată și fostul ei soț. Aceste neînțelegeri amplificate în timp au generat hotărârea inculpatei de a suprima viața părții vătămate. În seara de 21 martie 2007, aceasta s-a culcat, în jurul orelor 23,30, iar inculpata, după ce a așteptat să adoarmă, a ieșit din casă, a luat toporul pe care îl pregătise din timp și l-a pus sub pat. De asemenea, a pregătit un geamantan cu haine, intenționând ca după săvârșirea faptei să părăsească locuința. Fiind convinsă că partea vătămată a adormit profund, a luat toporul de sub pat și i-a aplicat o lovitură în zona capului.

Partea vătămată s-a trezit de durere, iar inculpata l-a mai lovit o dată spre cap, dar F.L. s-a apărat, punând brațul drept, atenuând astfel forța loviturii. Convinsă că și-a atins scopul, inculpata a luat bagajul pregătit, a tras zăvorul ușii din exterior și a părăsit locuința. Partea vătămată a alertat chiriașii care au anunțat Salvarea și i-au acordat primul ajutor. După internare a fost supus unei intervenții chirurgicale de urgență și a fost spitalizat 15 zile. Certificatul medico-legal atestă leziuni traumatice cranio-corporale care pot data din 22 mai 2007 și s-au putut produce prin loviri repetate cu un instrument tăietor-despicător, posibil topor sau similar și care au necesitat 23-25 zile de la data producerii.

Actul medico-legal menționează că viața victimei nu a fost pusă în primejdie și nu prezintă sluțire. Starea de fapt s-a stabilit a fi dovedită prin probele administrate în cauză, actele medico-legale, declarațiile părții vătămate, ale martorilor și a inculpatei. Fapta inculpatei care, în mod premeditat, a aplicat mai multe lovituri în zona capului părții vătămate, cu scopul de a-i cauza moartea, cauzând mai multe leziuni părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) și (2), art. 175 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere pericolul social concret al faptei, urmările produse (de leziuni care nu au pus în primejdie viața părții vătămate), dar și persoana inculpatei în vârstă de 76 de ani, la primul conflict cu legea penală.

Ținând cont de aceste date, precum și de atitudinea de recunoaștere a inculpatei (care s-a prezentat singură la organele de poliție după comiterea faptei), instanța a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei sub minimul de 7 ani și 6 luni închisoare, prevăzută de lege pentru fapta comisă. Față de cele de mai sus, instanța a considerat că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse de 5 ani închisoare și i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani. În baza art. 71 C. pen., i s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

Apelul declarat de inculpată a fost respins prin decizia penală nr. 70/ A din 7 noiembrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Împotriva deciziei a formulat recurs inculpata, pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Reiterând apărările de la instanța de fond și motivele din apel, inculpata invocă drept cazuri de casare prevederile art. 385 9 pct. 17, 1 și 14 C. proc. pen. Astfel, ea susține că nu a intenționat să curme viața părții vătămate, că leziunile produse acesteia nu i-au pus viața în primejdie și că deci încadrarea juridică va fi cea prevăzută de art. 181 C. pen. și nu infracțiunea de tentativă la omor calificat pentru care a fost condamnată.

Corelativ, instanța competentă va fi judecătoria nu tribunalul, astfel cum a fost sesizat de parchet și că s-ar impune casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei la Judecătoria Miercurea Ciuc. În subsidiar, având în vedere circumstanțele reale și cele personale se impune redozarea pedepsei în sensul reducerii sale. Recursul declarat este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare. Probele administrate în cauză, inclusiv declarațiile inculpatei demonstrează fără echivoc că inculpata și-a întocmit un plan pentru a suprima viața fostului ei soț, că a pregătit săvârșirea faptei și a acționat cu intenția certă de a-și atinge scopul. Cele două lovituri aplicate cu un obiect vulnerant idoneu producerii rezultatului letal au vizat o zonă vitală și chiar dacă nu au pus în primejdie viața victimei, calificarea juridică este cea reținută de instanța de fond și confirmată de cea din apel.

În bună parte uciderea părții vătămate nu s-a produs pentru că, pe de o parte, aceasta a atenuat forța celei de-a doua lovituri care viza capul, iar pe de altă parte pentru că s-a intervenit rapid chirurgical, reușindu-se oprirea hemoragiei și salvarea vieții celui vătămat. Reținându-se infracțiunea de tentativă la omor calificat în mod legal a fost sesizat, ca instanță de fond, tribunalul, astfel că și cel de-al doilea motiv de recurs va fi respins. Individualizarea judiciară a pedepsei a avut în vedere summum-ul de criterii prevăzute de art. 72 C. pen., orientându-se spre minimul ei, dându-se o mare eficiență circumstanțelor personale (vârsta de 76 ani, prezentarea voluntară la poliție, declarațiile de recunoaștere a faptei) și mai puțin celor reale legate de premeditare, acțiunea extrem de violentă și surprinzătoare asupra bărbatului cu care a fost căsătorită timp de 45 de ani, precum și mobilul faptei.

În consecință, recursul declarat de inculpata F.A. va fi respins, ca neîntemeiat, iar aceasta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata F.A. împotriva deciziei penale nr. 70/ A din 7 noiembrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 210 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2009.