ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2585/2009

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Giurgiu, prin Sentința penală nr.

176 din 30 martie 2009, a condamnat pe inculpatul C.I. la 5 ani închisoare și 4

ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea

de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175

alin. (1) lit. c), cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) și a art. 76 lit. b)

din același cod.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și a art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Pe latură civilă, s-a

luat act că partea vătămată C.T. nu s-a constituit parte civilă și conform

dispozițiilor art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 313 din Legea nr.

95/2006, s-a admis acțiunea civilă formulată de Spitalul Județean de Urgență

Giurgiu, inculpatul fiind obligat să plătească suma de 1.926,33 RON cu titlu de

despăgubiri materiale reprezentând cheltuieli de spitalizare, la aceasta

adăugându-se dobânda legală calculată de la rămânerea definitivă a hotărârii și

până la achitarea integrală.

În baza dispozițiilor

art. 113 C. pen. s-a dispus obligarea inculpatului la tratament medical până la

însănătoșire.

Pentru a pronunța

hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul, concubina

sa L.V. și C.T., mama inculpatului, locuiau în casa acesteia din urmă.

În ziua de 11

septembrie 2008, inculpatul și concubina lui, reîntorcându-se de la muncă, au

consumat 1 l de coniac și s-au așezat la masă.

În timp ce cei doi

mâncau, mama inculpatului a cerut și ea mâncare, inculpatul refuzând-o și

injuriind-o, acestea determinând-o pe concubină să-i solicite inculpatului să

înceteze și să-i permită mamei lui să mănânce.

Iritat, inculpatul

s-a ridicat de la masă și a lovit-o pe concubină cu un cuțit în față,

provocându-i o rană superficială. Atunci, mama inculpatului a încercat să o

ajute pe L.V., inculpatul lovind-o și pe ea în figură. Pentru că în timp ce era

lovită mama inculpatului striga că-l va reclama la poliție, inculpatul a

lovit-o cu cuțitul în zona hemitoracică. Scăpând de atacul inculpatului, femeia

a ieșit în stradă, aici fiind văzută de A.P., C.G. și S.A.J.

Raportul medico-legal

de expertiză a reținut că partea vătămată a prezentat leziuni ce puteau fi din

data din 11 septembrie 2008, au fost produse prin lovire cu corp

ascuțit-tăietor înțepător, au necesitat 15 zile de îngrijiri medicale pentru

vindecare și au pus în pericol viața.

Expertizarea

medico-legală psihiatrică a inculpatului a evidențiat că acesta prezintă

„tulburare organică de personalitate, cu deteriorare cognitivă și are discernământ

diminuat în raport cu fapta”.

Împotriva sentinței,

inculpatul a declarat apel, cale de atac motivată pe netemeinicia pedepsei

aplicate, în opinia lui aceasta trebuind să fie stabilită într-un cuantum care

să permită suspendarea executării ei sub supraveghere.

Curtea de Apel

București, secția I penală, prin Decizia penală nr. 122 din 19 mai 2009 a

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Nemulțumit și de

hotărârea pronunțată în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs,

cazurile de casare invocate fiind detaliate în prezenta.

Recursul nu este

fondat.

Din verificarea

lucrărilor dosarului, se reține că situația de fapt și vinovăția inculpatului

în comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, sunt legale,

materialul probator reliefând coroborarea declarațiilor inculpatului, ale

părții vătămate, concubinei inculpatului de la urmărirea penală și parțial de

la cercetarea judecătorească, cu raportul medico-legal de expertiză a victimei,

aceasta prezentând o plagă înjunghiată penetrantă hemitorace drept

antero-lateral.

În drept, fapta

inculpatului întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea

de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175

lit. c) din același cod, autorul, folosind un cuțit, deci obiect apt să lezeze

grav, și-a lovit mama într-o zonă vitală (torace) și chiar dacă nu a urmărit

rezultatul letal, acesta se putea produce dacă victima nu ar fi fost îngrijită

medical.

În ce privește

pedeapsa, în acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art.

72 C. pen., în orientarea spre 5 ani închisoare, s-au avut în vedere pericolul

social concret, fapta aducând atingere vieții, limitele de pedeapsă fixate de

textul incriminator, victima fiind mama inculpatului, persoana acestuia,

reținerea circumstanțelor atenuante cu consecința micșorării, pedeapsa ținând

cont și de concluziile expertizării psihiatrice a acestuia.

Executarea pedepsei

în regim de detenție, se apreciază că răspunde șu scopului ei, astfel cum este

prevăzut în art. 52 C. pen.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins.

Conform dispozițiilor art. 192, cu referire la art.

189 alin. (1) din același cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva Deciziei penale nr.

122 din 19 mai 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 11 septembrie 2008 la

7 iulie 2009.

Obligă recurentul

inculpat să plătească statului suma de 400 RON cheltuieli judiciare, din care suma

de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 iulie 2009.