ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2585/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Giurgiu, prin Sentința penală nr. 176 din 30 martie 2009, a condamnat pe inculpatul C.I. la 5 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c), cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) și a art. 76 lit. b) din același cod. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Pe latură civilă, s-a luat act că partea vătămată C.T. nu s-a constituit parte civilă și conform dispozițiilor art. 14, art. 346 C. proc.

pen. și art. 313 din Legea nr. 95/2006, s-a admis acțiunea civilă formulată de Spitalul Județean de Urgență Giurgiu, inculpatul fiind obligat să plătească suma de 1.926,33 RON cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând cheltuieli de spitalizare, la aceasta adăugându-se dobânda legală calculată de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la achitarea integrală. În baza dispozițiilor art. 113 C. pen. s-a dispus obligarea inculpatului la tratament medical până la însănătoșire. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul, concubina sa L.V. și C.T., mama inculpatului, locuiau în casa acesteia din urmă. În ziua de 11 septembrie 2008, inculpatul și concubina lui, reîntorcându-se de la muncă, au consumat 1 l de coniac și s-au așezat la masă.

În timp ce cei doi mâncau, mama inculpatului a cerut și ea mâncare, inculpatul refuzând-o și injuriind-o, acestea determinând-o pe concubină să-i solicite inculpatului să înceteze și să-i permită mamei lui să mănânce. Iritat, inculpatul s-a ridicat de la masă și a lovit-o pe concubină cu un cuțit în față, provocându-i o rană superficială. Atunci, mama inculpatului a încercat să o ajute pe L.V., inculpatul lovind-o și pe ea în figură. Pentru că în timp ce era lovită mama inculpatului striga că-l va reclama la poliție, inculpatul a lovit-o cu cuțitul în zona hemitoracică. Scăpând de atacul inculpatului, femeia a ieșit în stradă, aici fiind văzută de A.P., C.G. și S.A.J. Raportul medico-legal de expertiză a reținut că partea vătămată a prezentat leziuni ce puteau fi din data din 11 septembrie 2008, au fost produse prin lovire cu corp ascuțit-tăietor înțepător, au necesitat 15 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și au pus în pericol viața.

Expertizarea medico-legală psihiatrică a inculpatului a evidențiat că acesta prezintă „tulburare organică de personalitate, cu deteriorare cognitivă și are discernământ diminuat în raport cu fapta”. Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, cale de atac motivată pe netemeinicia pedepsei aplicate, în opinia lui aceasta trebuind să fie stabilită într-un cuantum care să permită suspendarea executării ei sub supraveghere. Curtea de Apel București, secția I penală, prin Decizia penală nr. 122 din 19 mai 2009 a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Nemulțumit și de hotărârea pronunțată în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile de casare invocate fiind detaliate în prezenta.

Recursul nu este fondat. Din verificarea lucrărilor dosarului, se reține că situația de fapt și vinovăția inculpatului în comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, sunt legale, materialul probator reliefând coroborarea declarațiilor inculpatului, ale părții vătămate, concubinei inculpatului de la urmărirea penală și parțial de la cercetarea judecătorească, cu raportul medico-legal de expertiză a victimei, aceasta prezentând o plagă înjunghiată penetrantă hemitorace drept antero-lateral. În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 lit. c) din același cod, autorul, folosind un cuțit, deci obiect apt să lezeze grav, și-a lovit mama într-o zonă vitală (torace) și chiar dacă nu a urmărit rezultatul letal, acesta se putea produce dacă victima nu ar fi fost îngrijită medical.

În ce privește pedeapsa, în acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., în orientarea spre 5 ani închisoare, s-au avut în vedere pericolul social concret, fapta aducând atingere vieții, limitele de pedeapsă fixate de textul incriminator, victima fiind mama inculpatului, persoana acestuia, reținerea circumstanțelor atenuante cu consecința micșorării, pedeapsa ținând cont și de concluziile expertizării psihiatrice a acestuia. Executarea pedepsei în regim de detenție, se apreciază că răspunde șu scopului ei, astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. va fi respins. Conform dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva Deciziei penale nr. 122 din 19 mai 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 11 septembrie 2008 la 7 iulie 2009. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 iulie 2009.