ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2301/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2301/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința

penală nr. 51 din 4 februarie 2008 a Tribunalului

Galați

a fost condamnată inculpata M.E. la 8 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor

prev.de

art.

64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii

prev.

de

art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) rap. la art. 175

alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat

inculpatei pedeapsa

accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. a

menținut starea de arest și, conform art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă

perioada de arest preventiv începând cu data de 28

mai 2007 la zi,

respectiv 04 februarie 2008.

A fost obligată inculpata la cheltuieli

de spitalizare 920,18 lei

către Spitalul "Sf. Apostol Andrei"

Galați.

A constatat că partea vătămată nu s-a

constituit parte civilă.

A fost obligat inculpatul la cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a se fi pronunțat astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpata M.E. și partea vătămată M.M.

au fost căsătoriți până in luna februarie 2007. În

vara anului 2006, datorită numeroaselor neînțelegeri dintre cei doi și a

faptului

că inculpata nu avea grijă de copil și de gospodărie, partea

vătămată a introdus acțiune de divorț. De altfel, de-a lungul

căsătoriei, între cei doi au avut loc mai multe

conflicte, finalizate cu

acte de violență exercitate de inculpată asupra

părții vătămate. Uneori, inculpata părăsea pentru o perioadă de timp domiciliul

conjugal.

În seara zilei de 03 septembrie 2006,

partea vătămată M.M. și copilul lor, se aflau la domiciliu, inculpata fiind

plecată din jurul orelor 19.00. După câteva ore, timp in care partea vătămată

nu a cunoscut locul unde se afla soția sa, aceasta a revenit la domiciliu.

Deranjat de atitudinea inculpatei, partea vătămată nu a vrut să-i mai deschidă

ușa și să-i permită accesul in locuință. Inculpata a reușit însă să pătrundă in

imobil și a început să se certe cu partea vătămată și să o lovească cu pumnii.

Partea vătămată M.M. s-a retras spre interiorul garsonierei, încercând să se

apere, dar inculpata M.E., aflată în stare de ebrietate, a luat de pe masa din

încăpere un cuțit de bucătărie și a aplicat părții vătămate, de sus in jos, o

lovitură

puternică cu acesta in zona

toracelui, partea stângă.

În consecință, partea vătămată a început

să sângereze in zona unde a fost lovită și a plecat imediat la spital,

lăsându-i in casă pe inculpată și fiul lor, in vârstă de 5 ani.

Conflictul

petrecut in locuința familiei M. a fost auzit și

de vecinii de palier printre care și martorul M.I.

care, a doua

zi, a sunat-o pe mătușa părții vătămate, martora

B.V., și i-a povestit cele întâmplate.

Cu ocazia

cercetării la fața locului, a fost identificat și ridicat

cuțitul

folosit de inculpată la comiterea faptei.

Din certificatul medico-legal rezultă

că partea vătămată M.M. prezintă: leziune de violență ce a putut fi produsă

prin lovire cu corp înțepătortăietor, posibil cuțit, leziunea poate data din 03

septembrie 2006, necesită 22-23 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare,

leziunea nu a pus in primejdie viata victimei (certificat fila 14-15).

Din raportul de expertiză medico-legală

întocmit cu prilejul

reexaminării părții vătămate M.M. a rezultat

următoarele:

-

partea vătămată a prezentat in luna

septembrie 2006 un traumatism toracic anterior deschis cu plagă înțepat tăiată

penetrantă toracică stângă, cu pneumotorax stâng total și hemotorax minim bazai

stâng;

- traumatismul

toracic a putut fi produs prin lovire activă cu

corp

înțepător-tăietor;

-

regiunea in care a fost lovită

victima conține organe de importanță vitală, in funcție de dimensiunile și

direcția armei albe,

putând interesa

plămânul stâng, cordul sau vasele mari;

-

traumatismul toracic cu pneumotorax

total și insuficiență

respiratorie acută ce

a impus pleurotomie, a pus in primejdie viața părții vătămate și a necesitat

pentru vindecare 22-23 zile de îngrijiri

medicale pentru vindecare dacă

nu survin complicații (raport fila 16,17).

Concluziile raportului de expertiză

medico-legală au fost

avizate favorabil de

Institutul de Medicină Legală lași, Comisa de

Avizare și Control (fila

20).

Situația de fapt și vinovăția

inculpatei au fost dovedite cu probele administrate în cauză.

La dozarea și individualizarea pedepsei

au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., persoana inculpatei

și lipsa antecedentelor penale.

Împotriva acestei sentințe, în termenul

prevăzut de lege, a declarat apel inculpata M.E.

Prin motivele de apel inculpata susține

că a comis fapta în stare de provocare și că trebuiau reținute dispozițiile

art. 73 lit. b)

C. pen. cu consecințe

directe și favorabile asupra cuantumului

pedepsei.

Se mai susține că între ea și victimă

existau dese conflicte generând o stare tensionată.

S-a solicitat ca în rejudecare să se

rețină scuza provocării și să se reducă pedeapsa.

Prin decizia penală nr. 74/A din 25

aprilie 2008 a Curții de Apel Galați, secția penală, a fost respins ca nefondat

apelul inculpatei.

S-a dedus prevenția la zi și s-a

menținut starea de arest a inculpatei.

A fost obligată apelanta inculpată la

150 de lei cheltuieli judiciare către stat.

Din verificarea sentinței apelate și

analiza ansamblului

probator, Curtea de Apel

a constatat că hotărârea instanței de fond

este temeinică și legală.

Situația de fapt ca și încadrarea

juridică a faptelor au fost corect reținute.

Modul în care s-a consumat

infracțiunea, potrivit probelor

existente la

dosar, nu conduce la concluzia că inculpata a săvârșit

fapta aflându-se

într-o puternică tulburare și pe care nu ar fi putut să o evite așa încât i se

rețină circumstanțele prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.

Certurile dintre părți erau mai vechi

și frecvente și constituie o stare de obicei. Inculpata era aceea care, dată

fiind această stare de lucruri, putea lua o hotărâre privind conviețuirea cu

soțul

său (victima) până a ajunge la starea

de insuportabilitate care, de

altfel, a determinat comiterea

infracțiunii.

Pe de altă parte, se constată că

instanța de fond a evaluat

corect

criteriile de individualizare ținând cont de toate aspectele și

împrejurările, aplicând o sancțiune către minimul

prevăzut de lege.

Pedeapsa

aplicată reprezintă echivalentul gradului de pericol

social

în împrejurările și modalitatea în care a fost comisă fapta.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpata

M.E., invocând cazul de

casare prevăzute de art. 385/9

pct. 14 C. proc. pen. și solicitând să i

se reducă pedeapsa aplicată , dându-se eficiență maximă circumstanțelor

atenuate judiciare de care beneficiază inculpata și reținându-se ca și

circumstanță atenuantă, starea de provocare în care s-a aflat

aceasta. în dezvoltarea cazului de casare

invocat, a arătat că între

cei doi soți exista o stare conflictuală

permanentă, partea vătămată a vând un comportament extrem de violent.

Examinând hotărârea recurată prin

prisma criticilor formulate și a cazului de casare invocat, Curtea constată că recursul

este nefondat.

Inculpata M.E. a fost trimisă în

judecată în stare de arest pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat în

forma tentativei,

prev. de

art. 20 rap. la art. 174,

art. 175 lit. c) C. pen. ,constând în aceea că la data de 3 septembrie 2006,în

timp ce se afla la domiciliu, pe

fondul

unui conflict spontan, a aplicat soțului său-victima M.M.

o lovitură cu

un cuțit cu lama de 18 cm lungime, în zona toracică, cauzându-i leziuni care

i-au pus în primejdie viața.

Această situație de fapt rezultă din

coroborarea probelor administrate în cauză și nu a fost contestată de către

inculpată, care însă a susținut că a comis infracțiunea pentru care este

cercetată în stare de provocare în condițiile în care a mai avut anterior

conflicte cu partea vătămată, aceasta din urmă având un comportament violent pe

fondul consumului de alcool și a geloziei, inclusiv la data când a avut loc

incidentul dedus judecății.

Așa cum corect au reținut instanțele de

fond și apel, susținerile inculpatei nu își găsesc suport în materialul

probator administrat în cauză. Dimpotrivă, acesta

demonstrează că

inculpata a fost cea care a avut anterior o conduită

necorespunzătoare în raport cu partea vătămată, concretizată

inclusiv în violențe exercitate împotriva

acesteia, în acest sens fiind

declarațiile martorilor M.I. și M.N., vecini

cu părțile, din care rezultă faptul că inculpata a mai lovit victima și în

alte ocazii, inclusiv cu cuțitul. Pe de altă

parte, conflictele dintre părți

sunt

probate și de sancțiunile contravenționale aplicate acestora în

anul

2006 (fil.35 d.u.p.),majoritatea vizând-o pe inculpată.

În ce privește conduita victimei în

seara conflictului, susținerile inculpatei în sensul că ea ar fi ripostat la

violențele soțului său, nu sunt confirmate de nici un mijloc de

probă, testimonial sau științific, cu atât mai

mult cu cât, potrivit celor

expuse anterior, inculpata era cea care

obișnuia să aibă un

comportament violent

față de victimă, fapt care a și determinat-o pe

aceasta din urmă să

introducă acțiune de divorț și să obțină încredințarea copilului lor minor.

Prin urmare în cauză nu poate fi

reținută circumstanța

atenuantă

prev. de

art. 73 lit. b) C. pen., nefiind probată existența

faptei

provocatoare a victimei, care ar fi servit drept

cauză a comiterii infracțiunii de către inculpată.

În acest

context, Curtea reține că pedeapsa aplicată de către

instanța

de fond, orientată către minimul special, este rezultatul evaluării

corespunzătoare a criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., fiind

avute în vedere atât gradul de pericol social concret al faptei comise, împrejurările

în care aceasta a fost săvârșită, dar și circumstanțele personale ale inculpatei,

constând în lipsa antecedentelor penale și în atitudinea pe care a adoptat-o pe

parcursul procesului penal.

În consecință, pedeapsa aplicată

inculpatei este just

individualizată, neexistând

motive care să justifice coborârea ei sub

limita stabilită de instanța

de fond.

Pentru toate aceste considerente, Curtea

va respinge ca

nefondat recursul declarat

de inculpată, deducând prevenția la zi și obligând-o la plata cheltuielilor

judiciare către stat conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul formulat

de inculpata M.E. împotriva deciziei penale nr. 74/A din 25 aprilie 2008 a

Curții de Apel Galați, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată durata

reținerii și arestării preventive de la 28 mai 2007 la 24 iunie 2008.

Obligă recurenta inculpată la plata

sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 24 iunie 2008.