ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2301/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2301/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința
penală nr. 51 din 4 februarie 2008 a Tribunalului
Galați
a fost condamnată inculpata M.E. la 8 ani închisoare și 3 ani
interzicerea drepturilor
prev.de
art.
64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii
prev.
de
art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) rap. la art. 175
alin. (1) lit. c) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. a aplicat
inculpatei pedeapsa
accesorie a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. a
menținut starea de arest și, conform art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă
perioada de arest preventiv începând cu data de 28
mai 2007 la zi,
respectiv 04 februarie 2008.
A fost obligată inculpata la cheltuieli
de spitalizare 920,18 lei
către Spitalul "Sf. Apostol Andrei"
Galați.
A constatat că partea vătămată nu s-a
constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul la cheltuieli
judiciare către stat.
Pentru a se fi pronunțat astfel,
instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpata M.E. și partea vătămată M.M.
au fost căsătoriți până in luna februarie 2007. În
vara anului 2006, datorită numeroaselor neînțelegeri dintre cei doi și a
faptului
că inculpata nu avea grijă de copil și de gospodărie, partea
vătămată a introdus acțiune de divorț. De altfel, de-a lungul
căsătoriei, între cei doi au avut loc mai multe
conflicte, finalizate cu
acte de violență exercitate de inculpată asupra
părții vătămate. Uneori, inculpata părăsea pentru o perioadă de timp domiciliul
conjugal.
În seara zilei de 03 septembrie 2006,
partea vătămată M.M. și copilul lor, se aflau la domiciliu, inculpata fiind
plecată din jurul orelor 19.00. După câteva ore, timp in care partea vătămată
nu a cunoscut locul unde se afla soția sa, aceasta a revenit la domiciliu.
Deranjat de atitudinea inculpatei, partea vătămată nu a vrut să-i mai deschidă
ușa și să-i permită accesul in locuință. Inculpata a reușit însă să pătrundă in
imobil și a început să se certe cu partea vătămată și să o lovească cu pumnii.
Partea vătămată M.M. s-a retras spre interiorul garsonierei, încercând să se
apere, dar inculpata M.E., aflată în stare de ebrietate, a luat de pe masa din
încăpere un cuțit de bucătărie și a aplicat părții vătămate, de sus in jos, o
lovitură
puternică cu acesta in zona
toracelui, partea stângă.
În consecință, partea vătămată a început
să sângereze in zona unde a fost lovită și a plecat imediat la spital,
lăsându-i in casă pe inculpată și fiul lor, in vârstă de 5 ani.
Conflictul
petrecut in locuința familiei M. a fost auzit și
de vecinii de palier printre care și martorul M.I.
care, a doua
zi, a sunat-o pe mătușa părții vătămate, martora
B.V., și i-a povestit cele întâmplate.
Cu ocazia
cercetării la fața locului, a fost identificat și ridicat
cuțitul
folosit de inculpată la comiterea faptei.
Din certificatul medico-legal rezultă
că partea vătămată M.M. prezintă: leziune de violență ce a putut fi produsă
prin lovire cu corp înțepătortăietor, posibil cuțit, leziunea poate data din 03
septembrie 2006, necesită 22-23 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare,
leziunea nu a pus in primejdie viata victimei (certificat fila 14-15).
Din raportul de expertiză medico-legală
întocmit cu prilejul
reexaminării părții vătămate M.M. a rezultat
următoarele:
-
partea vătămată a prezentat in luna
septembrie 2006 un traumatism toracic anterior deschis cu plagă înțepat tăiată
penetrantă toracică stângă, cu pneumotorax stâng total și hemotorax minim bazai
stâng;
- traumatismul
toracic a putut fi produs prin lovire activă cu
corp
înțepător-tăietor;
-
regiunea in care a fost lovită
victima conține organe de importanță vitală, in funcție de dimensiunile și
direcția armei albe,
putând interesa
plămânul stâng, cordul sau vasele mari;
-
traumatismul toracic cu pneumotorax
total și insuficiență
respiratorie acută ce
a impus pleurotomie, a pus in primejdie viața părții vătămate și a necesitat
pentru vindecare 22-23 zile de îngrijiri
medicale pentru vindecare dacă
nu survin complicații (raport fila 16,17).
Concluziile raportului de expertiză
medico-legală au fost
avizate favorabil de
Institutul de Medicină Legală lași, Comisa de
Avizare și Control (fila
20).
Situația de fapt și vinovăția
inculpatei au fost dovedite cu probele administrate în cauză.
La dozarea și individualizarea pedepsei
au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., persoana inculpatei
și lipsa antecedentelor penale.
Împotriva acestei sentințe, în termenul
prevăzut de lege, a declarat apel inculpata M.E.
Prin motivele de apel inculpata susține
că a comis fapta în stare de provocare și că trebuiau reținute dispozițiile
art. 73 lit. b)
C. pen. cu consecințe
directe și favorabile asupra cuantumului
pedepsei.
Se mai susține că între ea și victimă
existau dese conflicte generând o stare tensionată.
S-a solicitat ca în rejudecare să se
rețină scuza provocării și să se reducă pedeapsa.
Prin decizia penală nr. 74/A din 25
aprilie 2008 a Curții de Apel Galați, secția penală, a fost respins ca nefondat
apelul inculpatei.
S-a dedus prevenția la zi și s-a
menținut starea de arest a inculpatei.
A fost obligată apelanta inculpată la
150 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Din verificarea sentinței apelate și
analiza ansamblului
probator, Curtea de Apel
a constatat că hotărârea instanței de fond
este temeinică și legală.
Situația de fapt ca și încadrarea
juridică a faptelor au fost corect reținute.
Modul în care s-a consumat
infracțiunea, potrivit probelor
existente la
dosar, nu conduce la concluzia că inculpata a săvârșit
fapta aflându-se
într-o puternică tulburare și pe care nu ar fi putut să o evite așa încât i se
rețină circumstanțele prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.
Certurile dintre părți erau mai vechi
și frecvente și constituie o stare de obicei. Inculpata era aceea care, dată
fiind această stare de lucruri, putea lua o hotărâre privind conviețuirea cu
soțul
său (victima) până a ajunge la starea
de insuportabilitate care, de
altfel, a determinat comiterea
infracțiunii.
Pe de altă parte, se constată că
instanța de fond a evaluat
corect
criteriile de individualizare ținând cont de toate aspectele și
împrejurările, aplicând o sancțiune către minimul
prevăzut de lege.
Pedeapsa
aplicată reprezintă echivalentul gradului de pericol
social
în împrejurările și modalitatea în care a fost comisă fapta.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs inculpata
M.E., invocând cazul de
casare prevăzute de art. 385/9
pct. 14 C. proc. pen. și solicitând să i
se reducă pedeapsa aplicată , dându-se eficiență maximă circumstanțelor
atenuate judiciare de care beneficiază inculpata și reținându-se ca și
circumstanță atenuantă, starea de provocare în care s-a aflat
aceasta. în dezvoltarea cazului de casare
invocat, a arătat că între
cei doi soți exista o stare conflictuală
permanentă, partea vătămată a vând un comportament extrem de violent.
Examinând hotărârea recurată prin
prisma criticilor formulate și a cazului de casare invocat, Curtea constată că recursul
este nefondat.
Inculpata M.E. a fost trimisă în
judecată în stare de arest pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat în
forma tentativei,
prev. de
art. 20 rap. la art. 174,
art. 175 lit. c) C. pen. ,constând în aceea că la data de 3 septembrie 2006,în
timp ce se afla la domiciliu, pe
fondul
unui conflict spontan, a aplicat soțului său-victima M.M.
o lovitură cu
un cuțit cu lama de 18 cm lungime, în zona toracică, cauzându-i leziuni care
i-au pus în primejdie viața.
Această situație de fapt rezultă din
coroborarea probelor administrate în cauză și nu a fost contestată de către
inculpată, care însă a susținut că a comis infracțiunea pentru care este
cercetată în stare de provocare în condițiile în care a mai avut anterior
conflicte cu partea vătămată, aceasta din urmă având un comportament violent pe
fondul consumului de alcool și a geloziei, inclusiv la data când a avut loc
incidentul dedus judecății.
Așa cum corect au reținut instanțele de
fond și apel, susținerile inculpatei nu își găsesc suport în materialul
probator administrat în cauză. Dimpotrivă, acesta
demonstrează că
inculpata a fost cea care a avut anterior o conduită
necorespunzătoare în raport cu partea vătămată, concretizată
inclusiv în violențe exercitate împotriva
acesteia, în acest sens fiind
declarațiile martorilor M.I. și M.N., vecini
cu părțile, din care rezultă faptul că inculpata a mai lovit victima și în
alte ocazii, inclusiv cu cuțitul. Pe de altă
parte, conflictele dintre părți
sunt
probate și de sancțiunile contravenționale aplicate acestora în
anul
2006 (fil.35 d.u.p.),majoritatea vizând-o pe inculpată.
În ce privește conduita victimei în
seara conflictului, susținerile inculpatei în sensul că ea ar fi ripostat la
violențele soțului său, nu sunt confirmate de nici un mijloc de
probă, testimonial sau științific, cu atât mai
mult cu cât, potrivit celor
expuse anterior, inculpata era cea care
obișnuia să aibă un
comportament violent
față de victimă, fapt care a și determinat-o pe
aceasta din urmă să
introducă acțiune de divorț și să obțină încredințarea copilului lor minor.
Prin urmare în cauză nu poate fi
reținută circumstanța
atenuantă
prev. de
art. 73 lit. b) C. pen., nefiind probată existența
faptei
provocatoare a victimei, care ar fi servit drept
cauză a comiterii infracțiunii de către inculpată.
În acest
context, Curtea reține că pedeapsa aplicată de către
instanța
de fond, orientată către minimul special, este rezultatul evaluării
corespunzătoare a criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., fiind
avute în vedere atât gradul de pericol social concret al faptei comise, împrejurările
în care aceasta a fost săvârșită, dar și circumstanțele personale ale inculpatei,
constând în lipsa antecedentelor penale și în atitudinea pe care a adoptat-o pe
parcursul procesului penal.
În consecință, pedeapsa aplicată
inculpatei este just
individualizată, neexistând
motive care să justifice coborârea ei sub
limita stabilită de instanța
de fond.
Pentru toate aceste considerente, Curtea
va respinge ca
nefondat recursul declarat
de inculpată, deducând prevenția la zi și obligând-o la plata cheltuielilor
judiciare către stat conform art. 192
alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat
de inculpata M.E. împotriva deciziei penale nr. 74/A din 25 aprilie 2008 a
Curții de Apel Galați, secția penală.
Deduce din pedeapsa aplicată durata
reținerii și arestării preventive de la 28 mai 2007 la 24 iunie 2008.
Obligă recurenta inculpată la plata
sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa
din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 24 iunie 2008.