ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2301/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2301/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 51 din 4 februarie 2008 a Tribunalului Galați a fost condamnată inculpata M.E. la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest și, conform art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă perioada de arest preventiv începând cu data de 28 mai 2007 la zi, respectiv 04 februarie 2008. A fost obligată inculpata la cheltuieli de spitalizare 920,18 lei către Spitalul "Sf.
Apostol Andrei" Galați. A constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a se fi pronunțat astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Inculpata M.E. și partea vătămată M.M. au fost căsătoriți până in luna februarie 2007. În vara anului 2006, datorită numeroaselor neînțelegeri dintre cei doi și a faptului că inculpata nu avea grijă de copil și de gospodărie, partea vătămată a introdus acțiune de divorț. De altfel, de-a lungul căsătoriei, între cei doi au avut loc mai multe conflicte, finalizate cu acte de violență exercitate de inculpată asupra părții vătămate. Uneori, inculpata părăsea pentru o perioadă de timp domiciliul conjugal.
În seara zilei de 03 septembrie 2006, partea vătămată M.M. și copilul lor, se aflau la domiciliu, inculpata fiind plecată din jurul orelor 19.00. După câteva ore, timp in care partea vătămată nu a cunoscut locul unde se afla soția sa, aceasta a revenit la domiciliu. Deranjat de atitudinea inculpatei, partea vătămată nu a vrut să-i mai deschidă ușa și să-i permită accesul in locuință. Inculpata a reușit însă să pătrundă in imobil și a început să se certe cu partea vătămată și să o lovească cu pumnii. Partea vătămată M.M. s-a retras spre interiorul garsonierei, încercând să se apere, dar inculpata M.E., aflată în stare de ebrietate, a luat de pe masa din încăpere un cuțit de bucătărie și a aplicat părții vătămate, de sus in jos, o lovitură puternică cu acesta in zona toracelui, partea stângă.
În consecință, partea vătămată a început să sângereze in zona unde a fost lovită și a plecat imediat la spital, lăsându-i in casă pe inculpată și fiul lor, in vârstă de 5 ani. Conflictul petrecut in locuința familiei M. a fost auzit și de vecinii de palier printre care și martorul M.I. care, a doua zi, a sunat-o pe mătușa părții vătămate, martora B.V., și i-a povestit cele întâmplate. Cu ocazia cercetării la fața locului, a fost identificat și ridicat cuțitul folosit de inculpată la comiterea faptei. Din certificatul medico-legal rezultă că partea vătămată M.M. prezintă: leziune de violență ce a putut fi produsă prin lovire cu corp înțepătortăietor, posibil cuțit, leziunea poate data din 03 septembrie 2006, necesită 22-23 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, leziunea nu a pus in primejdie viata victimei (certificat fila 14-15).
Din raportul de expertiză medico-legală întocmit cu prilejul reexaminării părții vătămate M.M. a rezultat următoarele: - partea vătămată a prezentat in luna septembrie 2006 un traumatism toracic anterior deschis cu plagă înțepat tăiată penetrantă toracică stângă, cu pneumotorax stâng total și hemotorax minim bazai stâng; - traumatismul toracic a putut fi produs prin lovire activă cu corp înțepător-tăietor; - regiunea in care a fost lovită victima conține organe de importanță vitală, in funcție de dimensiunile și direcția armei albe, putând interesa plămânul stâng, cordul sau vasele mari; - traumatismul toracic cu pneumotorax total și insuficiență respiratorie acută ce a impus pleurotomie, a pus in primejdie viața părții vătămate și a necesitat pentru vindecare 22-23 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare dacă nu survin complicații (raport fila 16,17).
Concluziile raportului de expertiză medico-legală au fost avizate favorabil de Institutul de Medicină Legală lași, Comisa de Avizare și Control (fila 20). Situația de fapt și vinovăția inculpatei au fost dovedite cu probele administrate în cauză. La dozarea și individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., persoana inculpatei și lipsa antecedentelor penale. Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de lege, a declarat apel inculpata M.E. Prin motivele de apel inculpata susține că a comis fapta în stare de provocare și că trebuiau reținute dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. cu consecințe directe și favorabile asupra cuantumului pedepsei. Se mai susține că între ea și victimă existau dese conflicte generând o stare tensionată.
S-a solicitat ca în rejudecare să se rețină scuza provocării și să se reducă pedeapsa. Prin decizia penală nr. 74/A din 25 aprilie 2008 a Curții de Apel Galați, secția penală, a fost respins ca nefondat apelul inculpatei. S-a dedus prevenția la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatei. A fost obligată apelanta inculpată la 150 de lei cheltuieli judiciare către stat. Din verificarea sentinței apelate și analiza ansamblului probator, Curtea de Apel a constatat că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală. Situația de fapt ca și încadrarea juridică a faptelor au fost corect reținute. Modul în care s-a consumat infracțiunea, potrivit probelor existente la dosar, nu conduce la concluzia că inculpata a săvârșit fapta aflându-se într-o puternică tulburare și pe care nu ar fi putut să o evite așa încât i se rețină circumstanțele prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.
Certurile dintre părți erau mai vechi și frecvente și constituie o stare de obicei. Inculpata era aceea care, dată fiind această stare de lucruri, putea lua o hotărâre privind conviețuirea cu soțul său (victima) până a ajunge la starea de insuportabilitate care, de altfel, a determinat comiterea infracțiunii. Pe de altă parte, se constată că instanța de fond a evaluat corect criteriile de individualizare ținând cont de toate aspectele și împrejurările, aplicând o sancțiune către minimul prevăzut de lege. Pedeapsa aplicată reprezintă echivalentul gradului de pericol social în împrejurările și modalitatea în care a fost comisă fapta. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata M.E., invocând cazul de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 14 C. proc.
pen. și solicitând să i se reducă pedeapsa aplicată , dându-se eficiență maximă circumstanțelor atenuate judiciare de care beneficiază inculpata și reținându-se ca și circumstanță atenuantă, starea de provocare în care s-a aflat aceasta. în dezvoltarea cazului de casare invocat, a arătat că între cei doi soți exista o stare conflictuală permanentă, partea vătămată a vând un comportament extrem de violent. Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate și a cazului de casare invocat, Curtea constată că recursul este nefondat. Inculpata M.E. a fost trimisă în judecată în stare de arest pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat în forma tentativei, prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. c) C. pen.
,constând în aceea că la data de 3 septembrie 2006,în timp ce se afla la domiciliu, pe fondul unui conflict spontan, a aplicat soțului său-victima M.M. o lovitură cu un cuțit cu lama de 18 cm lungime, în zona toracică, cauzându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața. Această situație de fapt rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză și nu a fost contestată de către inculpată, care însă a susținut că a comis infracțiunea pentru care este cercetată în stare de provocare în condițiile în care a mai avut anterior conflicte cu partea vătămată, aceasta din urmă având un comportament violent pe fondul consumului de alcool și a geloziei, inclusiv la data când a avut loc incidentul dedus judecății.
Așa cum corect au reținut instanțele de fond și apel, susținerile inculpatei nu își găsesc suport în materialul probator administrat în cauză. Dimpotrivă, acesta demonstrează că inculpata a fost cea care a avut anterior o conduită necorespunzătoare în raport cu partea vătămată, concretizată inclusiv în violențe exercitate împotriva acesteia, în acest sens fiind declarațiile martorilor M.I. și M.N., vecini cu părțile, din care rezultă faptul că inculpata a mai lovit victima și în alte ocazii, inclusiv cu cuțitul. Pe de altă parte, conflictele dintre părți sunt probate și de sancțiunile contravenționale aplicate acestora în anul 2006 (fil.35 d.u.p.),majoritatea vizând-o pe inculpată.
În ce privește conduita victimei în seara conflictului, susținerile inculpatei în sensul că ea ar fi ripostat la violențele soțului său, nu sunt confirmate de nici un mijloc de probă, testimonial sau științific, cu atât mai mult cu cât, potrivit celor expuse anterior, inculpata era cea care obișnuia să aibă un comportament violent față de victimă, fapt care a și determinat-o pe aceasta din urmă să introducă acțiune de divorț și să obțină încredințarea copilului lor minor. Prin urmare în cauză nu poate fi reținută circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C. pen., nefiind probată existența faptei provocatoare a victimei, care ar fi servit drept cauză a comiterii infracțiunii de către inculpată.
În acest context, Curtea reține că pedeapsa aplicată de către instanța de fond, orientată către minimul special, este rezultatul evaluării corespunzătoare a criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., fiind avute în vedere atât gradul de pericol social concret al faptei comise, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, dar și circumstanțele personale ale inculpatei, constând în lipsa antecedentelor penale și în atitudinea pe care a adoptat-o pe parcursul procesului penal. În consecință, pedeapsa aplicată inculpatei este just individualizată, neexistând motive care să justifice coborârea ei sub limita stabilită de instanța de fond. Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpată, deducând prevenția la zi și obligând-o la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc.
pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpata M.E. împotriva deciziei penale nr. 74/A din 25 aprilie 2008 a Curții de Apel Galați, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 28 mai 2007 la 24 iunie 2008. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2008.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.