ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2837/2008

Asupra recursului de față; Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 126 din 11 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 2155/96/2007, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. a) și 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.Z. la 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat. S-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata de 3 ani. S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării de la 22 septembrie 2006 până la 21 octombrie 2006. S-a făcut aplicarea art. 74, art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A fost obligat inculpatul să-i plătească părții civile G.E. suma de 5.000 lei, cu titlu de daune morale. Inculpatul a fost obligat și la 2.367,63 lei despăgubiri civile, reprezentând costul spitalizării părții vătămate în favoarea Spitalului județean Miercurea Ciuc. S-a făcut aplicarea art. 191 și art. 193 C. proc. pen. Pentru a hotărî în acest sens, instanța de fond a avut în vedere următoarele: Î n ziua de 21 septembrie 2006, în urma unei discuții pe care G.S. senior a avut-o cu cumnatul său T.A. la bufetul din comună, primul, însoțit de fiii săi, G.E., G.S. junior și de C.S., B.L. și U.L. a oprit la o oarecare distantă de locuința familiei T. Au coborât din autoturismul condus de U.L. iar G.S.

senior, însoțit de fiii săi, a intrat în curtea și apoi în casa familiei T. de unde s-a auzit scandal și zgomot de obiecte sparte. Instanța a reținut că participanții la altercație au avut poziții diferite, în funcție de grupul din care au făcut parte. în acest context, instanța a reținut poziția martorilor din grupul inculpatului care au fost consecvenți în declarațiile date în ceea ce privește agresarea lui B.R. de către familie G. S-a reținut că inculpatul a atacat și i-a aplicat lovituri cu coasa lui G.E. pentru a-l apăra pe B.R. Leziunile cauzate au necesitat pentru vindecare 50 - 55 zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei. S-a reținut că apărarea exercitată de inculpatul T. a fost disproporționată față de condițiile în care s-a produs atacul, în cauză fiind reținute prevederile art. 73 lit. a) C. pen.

Instanța a reținut că partea vătămată împreună cu ceilalți membrii ai familiei sale l-au agresat pe B.R. S-a mai reținut că partea vătămată nu avea asupra sa nici un obiect vulnerant, astfel că reacția inculpatului a fost disproporționată. Totodată, s-a reținut că apărarea inculpatului, în sensul că există legitimă apărare, nu poate fi luată în considerare deoarece din probele existente nu rezultă că partea vătămată și grupul familiei G. ar fi intenționat pătrunderea prin violență în locuința familiei T. Se reține, din declarațiile acestora din urmă, că ei ar fi cei care au provocat distrugerile imobilului, aruncând cu cărămizi în ferestre și uși.

Ținând seama de numărul și intensitatea loviturilor aplicate de inculpat părții vătămate, de zona vitală lezată și de obiectul folosit, respectiv o coasă aptă să producă drept rezultat moartea victimei, instanța a constatat că poziția subiectivă cu care a acționat inculpatul a fost cea a intenției directe, apreciind că sunt întrunite astfel elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor. La individualizarea pedepsei aplicate au fost avute în vedere prevederile art. 72 C. pen., dându-se totodată eficiență și circumstanțelor atenuante. B. Împotriva sentinței instanței de fond inculpatul a declarat apel, în termenul legal, solicitând, în principal, reținerea legitimei apărări iar, în subsidiar, reducerea mai substanțială a pedepsei și exonerarea de plata despăgubirilor civile.

Prin decizia penală nr. 49/A din 27 iunie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul T.Z., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare, reținându-se în esență că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. C. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul care a criticat-o pentru nelegalitate, reiterând susținerile din apel privind starea de legitimă apărare și cuantumul nejustificat al pedepsei. Examinând recursul inculpatului prin prisma cazurilor de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta nu este întemeiat.

1. Apărarea inculpatului în sensul că ar fi săvârșit fapta în stare de legitimă apărare, ca reacție la atitudinea agresivă a părții vătămate și a grupului în care se afla aceasta, nu poate fi primită, probele administrate în cauză neconducând la stabilirea unei situații de fapt care să justifice reținerea acestei cauze ce înlătură caracterul penal al faptei. Situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond și cea de apel printr-o interpretare corespunzătoare a probelor administrate pe parcursul urmăririi penale dar și a cercetării judecătorești, astfel că nu se poate vorbi de o gravă eroare de fapt. Astfel, între cele două grupuri s-a iscat un conflict spontan, care a degenerat, fiind aruncate și obiecte în locuința inculpatului iar în timpul altercației inculpatul a luat din curte o coasă cu care au fost lovite mai multe persoane.

Partea vătămată G.E. a fost lovită în abdomen de către inculpat, fiind transportată de urgență la Spitalul din Miercurea Ciuc, iar G.S. senior a suferit leziuni traumatice ce au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale, cauzate de B.R. și T.A. (această ultimă faptă, împreună cu cele de violare de domiciliu și distrugere făcând obiectul altui dosar, nr. 1862/P/2006 al Parchetului de pe lângă Miercurea Ciuc, finalizat prin aplicarea unor sancțiuni administrative pentru restul participanților la conflict). Totodată, în mod justificat s-a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 44 alin. (2) C. pen., nefiind îndeplinită condiția pericolului grav pentru persoana sau drepturile familiei inculpatului, în realitate fiind vorba de discuție mai aprinsă între două grupuri de romi, purtată pe marginea unei datorii bănești, care s-a amplificat prin strigăte și distrugerea unor bunuri din locuință.

în ceea ce privește dispozițiile art.44 alin. (2/1) și (3) C. pen., s-a constatat în mod corect că nici acestea nu sunt aplicabile în cauză deoarece nu s-a dovedit că fapta s-a comis pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane, respectiv a familiei G. în locuința inculpatului și nici faptul că inculpatul era într-o asemenea măsură tulburat sau speriat încât a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul. în raport de împrejurările de fapt expuse, s-a reținut însă în mod întemeiat că inculpatul a depășit limitele legitimei apărări, în condițiile art. 73 lit. a) C. pen.

2. În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, Înalta Curte apreciază că circumstanțele personale invocate de inculpat în prezenta cauză, lipsa antecedentelor penale, precum și atitudinea procesuală și vârsta inculpatului , au fost deja avute în vedere [alături de circumstanța atenuantă legală prev. de art. 73 lit. a) C. pen.] la stabilirea pedepsei sub cuantumul minim prevăzut de lege (5 ani) iar solicitarea subsidiară ce face obiectul prezentului recurs, respectiv de a se reduce și mai mult cuantumul pedepsei, nu se justifică, având în vedere atât împrejurările săvârșirii faptei, ce îi conferă acesteia un grad de pericol social ridicat, cât și prevederile art. 52 C. pen. privind natura și scopul pedepsei.

Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat, constatând că acesta a comis cu vinovăție fapta reținută în sarcina sa și că nu sunt motive care să justifice o reducere a pedepsei aplicate, ce este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) din același cod recurentul-inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.A.Z. , împotriva deciziei penale nr. 49/A din 27 iunie 2008 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului de limbă maghiară se va suporta din fondurile Î naltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2008.