ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2837/2008

Asupra recursului de față;

Î

n baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

A. Prin

sentința penală nr. 126 din 11 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita

în dosarul nr. 2155/96/2007, în baza art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit.

a) și 76 lit. b)

C. pen., a fost condamnat inculpatul T.Z. la 4 ani

închisoare

pentru comiterea infracțiunii de

tentativă la omor calificat.

S-a

aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata de 3 ani.

S-a

dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării de la 22 septembrie

2006 până la 21 octombrie 2006.

S-a făcut aplicarea art. 74, art. 64 lit. a) și

b) C. pen.

A fost

obligat inculpatul să-i plătească părții civile G.E. suma de 5.000 lei, cu

titlu de daune morale.

Inculpatul

a fost obligat și la 2.367,63 lei despăgubiri civile, reprezentând costul

spitalizării părții vătămate în favoarea Spitalului județean Miercurea Ciuc.

S-a făcut aplicarea art. 191 și art. 193 C. proc.

pen.

Pentru a hotărî în acest sens, instanța

de fond a avut în vedere următoarele:

Î

n ziua

de 21 septembrie 2006, în urma unei discuții pe care G.S. senior a avut-o cu

cumnatul său T.A. la bufetul din comună, primul, însoțit de fiii săi, G.E., G.S.

junior și de C.S., B.L. și U.L. a oprit la o oarecare

distantă de locuința familiei T. Au coborât din autoturismul condus de

U.L.

iar G.S. senior, însoțit de fiii săi, a intrat în curtea și apoi în casa

familiei T. de unde s-a auzit scandal și zgomot de obiecte sparte.

Instanța

a reținut că participanții la altercație au avut poziții diferite, în funcție

de grupul din care au făcut parte. în acest context, instanța a reținut poziția

martorilor din grupul inculpatului care au fost consecvenți în declarațiile

date în ceea ce privește agresarea lui B.R. de către familie G. S-a reținut că

inculpatul a atacat și i-a aplicat lovituri cu coasa lui G.E. pentru a-l apăra

pe B.R. Leziunile cauzate au necesitat pentru vindecare 50 - 55 zile de

îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei. S-a reținut că

apărarea exercitată de inculpatul T. a fost disproporționată față de condițiile

în care s-a produs atacul, în cauză fiind reținute prevederile art. 73 lit. a) C.

pen.

Instanța a reținut că partea vătămată împreună cu

ceilalți membrii ai

familiei sale l-au agresat pe B.R. S-a

mai reținut că partea vătămată nu avea asupra sa nici un obiect vulnerant,

astfel că reacția inculpatului a fost disproporționată.

Totodată,

s-a reținut că apărarea inculpatului, în sensul că există legitimă apărare, nu

poate fi luată în considerare deoarece din probele existente nu rezultă că

partea vătămată și grupul familiei G. ar fi intenționat pătrunderea prin

violență în locuința familiei T. Se reține, din declarațiile acestora din urmă,

că ei ar fi cei care au provocat distrugerile imobilului, aruncând cu cărămizi

în ferestre și uși.

Ținând

seama de numărul și intensitatea loviturilor aplicate de inculpat părții

vătămate, de zona vitală lezată și de obiectul folosit,

respectiv o coasă aptă să producă drept rezultat moartea victimei,

instanța

a constatat că poziția subiectivă cu care a acționat inculpatul

a fost cea a intenției directe, apreciind că sunt întrunite astfel elementele

constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor.

La

individualizarea pedepsei aplicate au fost avute în vedere prevederile art. 72 C.

pen., dându-se totodată eficiență și circumstanțelor atenuante.

B. Împotriva

sentinței instanței de fond inculpatul a declarat apel, în termenul legal,

solicitând, în principal, reținerea legitimei apărări iar, în subsidiar,

reducerea mai substanțială a pedepsei și exonerarea de plata despăgubirilor

civile.

Prin decizia penală nr. 49/A din 27 iunie 2008 a

Curții de Apel Târgu

Mureș, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie, s-a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul T.Z.,

cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare, reținându-se în esență

că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

C. Împotriva acestei decizii a declarat recurs

inculpatul care a criticat-o pentru nelegalitate, reiterând susținerile din

apel privind starea de legitimă apărare și cuantumul nejustificat al pedepsei.

Examinând recursul inculpatului prin prisma

cazurilor de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 și 14 C. proc. pen., Înalta

Curte apreciază că acesta nu este întemeiat.

săvârșit fapta în stare de legitimă apărare, ca reacție la atitudinea agresivă

a părții vătămate și a grupului în care se afla aceasta, nu poate fi primită,

probele administrate în cauză neconducând la stabilirea unei situații de fapt

care să justifice reținerea acestei cauze ce înlătură caracterul penal al

faptei.

Situația de fapt a fost corect reținută de

instanța de fond și cea de apel printr-o interpretare corespunzătoare a

probelor administrate pe parcursul urmăririi penale dar și a cercetării

judecătorești, astfel că nu se poate vorbi de o gravă eroare de fapt. Astfel,

între cele două grupuri s-a iscat un conflict spontan, care a degenerat, fiind

aruncate și obiecte în locuința inculpatului iar în timpul altercației

inculpatul a luat din curte o coasă cu care au fost lovite mai multe persoane.

Partea vătămată G.E. a fost lovită în abdomen de către inculpat, fiind

transportată de urgență la Spitalul din Miercurea Ciuc, iar G.S. senior a

suferit leziuni traumatice ce au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale,

cauzate

de B.R. și T.A. (această ultimă

faptă, împreună cu cele

de violare de domiciliu și distrugere făcând

obiectul altui dosar, nr. 1862/P/2006 al Parchetului de pe lângă Miercurea

Ciuc, finalizat prin aplicarea unor sancțiuni administrative pentru restul

participanților la conflict).

Totodată, în mod

justificat s-a reținut că nu sunt incidente dispozițiile

art.

44 alin. (2) C. pen., nefiind îndeplinită condiția pericolului grav pentru

persoana sau drepturile familiei inculpatului, în realitate fiind vorba de

discuție mai aprinsă între două grupuri de romi, purtată pe marginea unei

datorii bănești, care s-a amplificat prin strigăte și distrugerea unor bunuri

din locuință. în ceea ce privește dispozițiile art.44 alin. (2/1) și (3) C.

pen., s-a constatat în mod corect că nici acestea nu sunt aplicabile în cauză

deoarece nu s-a dovedit că fapta s-a comis pentru

a respinge pătrunderea

fără drept a unei persoane, respectiv a familiei G.

în locuința

inculpatului și nici faptul că

inculpatul era într-o asemenea măsură tulburat

sau speriat încât a

depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu

împrejurările în care s-a produs atacul. în raport de împrejurările de fapt

expuse, s-a reținut însă în mod întemeiat că inculpatul a depășit limitele

legitimei apărări, în condițiile art. 73 lit. a) C. pen.

inculpatului, Înalta Curte apreciază că circumstanțele personale invocate de

inculpat în prezenta cauză, lipsa antecedentelor penale, precum și atitudinea

procesuală și vârsta inculpatului , au fost deja avute în vedere [alături de

circumstanța atenuantă legală prev. de art. 73 lit. a) C. pen.] la stabilirea

pedepsei sub cuantumul minim prevăzut de lege (5 ani) iar solicitarea

subsidiară ce face obiectul prezentului recurs, respectiv de a se reduce și mai

mult cuantumul pedepsei, nu se justifică, având în vedere atât împrejurările

săvârșirii faptei, ce îi conferă acesteia un grad de pericol social ridicat,

cât și prevederile art. 52 C. pen. privind natura și scopul pedepsei.

Pentru aceste considerente, având în vedere și

faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din

oficiu, conform dispozițiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte,

în baza

art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge recursul formulat

de inculpat ca nefondat, constatând

că acesta a comis cu vinovăție fapta reținută în sarcina sa și că nu sunt

motive care să justifice o reducere a pedepsei aplicate, ce este aptă să

asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar

și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) din

același cod recurentul-inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul T.A.Z.

, împotriva deciziei

penale nr. 49/A din 27 iunie 2008 a Curții de Apel

Târgu-Mureș, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Onorariul

interpretului de limbă maghiară se va suporta din fondurile Î

naltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17

septembrie 2008.