ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1787/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 379 din 24 noiembrie 2008 Tribunalul Harghita, secția penală, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) și (2), art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.I., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativa la omor calificat și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii de la 14 mai 2008 la 15 mai 2008. În baza art. 71 C. pen. a interzis pe durata executării pedepsei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. combinat cu art. 998 și urm. C. civ., a obligat pe inculpat să plătească părții civile Spitalul Municipal Toplița suma de 4346,068 lei cu dobânzile legale aferente, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate S.I. junior. A admis pretențiile părții civile S.I. junior și în consecință a obligat pe inculpat să plătească acestuia suma de 350 lei, reprezentând diferența de venituri nerealizate în perioada spitalizării 13 mai 2008 - 30 mai 2008. Instanța a reținut în fapt că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita nr. 267/P/2008 inculpatul S.I. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) și (2) și art. 175 lit. c) C. pen.

S-a reținut că în seara zilei de 13 mai 2008, partea vătămată s-a întors acasă în stare de ebrietate, în jurul orei 20,30, reproșându-i inculpatului că în noaptea zilei precedente a găzduit în locuință o persoană străină, păstorul cirezii localnicilor din zonă. Discuțiile contradictorii au degenerat în acte de violență, loviri reciproce, inculpatul încercând să-1 scoată cu forța pe partea vătămată din încăpere. Au intervenit și ceilalți membrii ai familiei pentru a determina partea vătămată să înceteze cu actele de violență fizică și verbală. Inculpatul a luat un cuțit de bucătărie și în momentul în care partea vătămată s-a apropiat de el, i 1-a înfipt în regiunea abdominală. Partea vătămată a suferit leziuni traumatice, pentru vindecarea cărora a necesitat un timp de 30-35 zile de îngrijiri medicale, leziunile suferite punând viața victimei în primejdie.

Instanța de fond la individualizarea juridică a pedepsei a avut în vedere faptul că inculpatul a avut un comportament social bun înainte de săvârșirea faptei, neavând antecedente penale, atitudinea sinceră a acestuia atât în fața organelor de urmărire penală cât și în fața instanței, regretând fapta care s-a datorat consumului de alcool, și având în vedere și vârsta acestuia, instanța a considerat că sunt aplicabile prevederile art. 74 lit. a) și c) C. proc. pen. Împotriva aceste hotărâri, inculpatul S.I. a declarat apel și a solicitat reținerea scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și reducerea pedepsei cu aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, iar în subsidiar a solicitat aplicarea art. 86/ 1 C. pen.

Prin decizia penală nr. 13/A din 30 ianuarie 2009 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul S.I. împotriva sentinței penale nr. 379 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita constatând că starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpat este corect stabilită, iar individualizarea pedepsei s-a făcut potrivit dispozițiilor art. 72 C. pen., relativ la gradul de pericol social al faptei comise, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, persoana inculpatului si urmările produse. Decizia penală sus menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat și a solicitat în temeiul art. 385/9 pct. 14 C. proc.

pen. reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., reducerea pedepsei și aplicarea art. 81 sau art. 86/1 C. pen. Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul declarat de inculpat în temeiul art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. este fondat. Din fișa de cazier a inculpatului aflată la fila 78 din dosarul de urmărire penală rezultă că acesta nu a săvârșit alte fapte penale. Din probele administrate rezultă că fapta a fost săvârșită pe fondul consumului de alcool de către inculpat si de către partea vătămată.

în declarația inculpatului aflată la fila 61 dosarul de urmărire penală acesta a arătat „am încercat si eu să-l împing până în antreu dar acolo acesta a intrat din nou în cameră și a luat un taburet de la masă s-a întors către mine și a vrut să mă lovească, însă eu am reușit să mă feresc și tot atunci am vrut să intru în cămară de frica acestuia, și văzând că acesta vine spre mine am luat un cuțit ce era pe dulap și l-am înțepat în burtă" în aceiași declarație a mai arătat inculpatul „am mai avut anterior acestei întâmplări, în decursul timpului conflicte ocazionale, cele mai multe fiind generate de consumul de alcool al fiului meu și al meu, uneori am fost bruscat de acesta însă nu am reclamat." Referatul de evaluare întocmit în cauză concluzionează că fapta inculpatului este una reprobabilă, considerând că, există sprijin intern (scara de valori și normele sociale îmbrățișate de către inculpat, abilitățile de care dispune) și sprijin extern (tot ce inculpatul a construit în viață, soția și ceilalți copii, care sunt scopul în viață și motivația pentru schimbare), pârghii de reintegrare în comunitate deja identificate, care facilitează derularea acestui proces.

De asemenea, atitudinea procesuală a inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei, atât la urmărirea penală cât și în fața instanței de judecată, este în măsură să constituie un element care să fie avut în vedere la individualizarea pedepsei în favoarea acestuia. Astfel, Înalta Curte constată față de cele menționate că sunt incidente dispozițiile art. 74 lit. a) și c) C. pen. privind conduita bună înainte de săvârșirea infracțiunii și atitudinea acestuia după săvârșirea infracțiunii. Susținerea inculpatului privind reținerea scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nu poate fi primită întrucât nu s-a făcut dovada că inculpatul s-ar fi aflat într-o stare de puternică tulburare sau emoție care să-1 determine să săvârșească fapta.

Concluziile referatului de evaluare fila 36-39 dosarul de fond, atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei, calitatea de rudenie între inculpat și victima (aceasta fiind fiul inculpatului), atitudinea în fața organelor judiciare de recunoaștere și regretare a faptei, lipsa antecedentelor penale, justifică concluzia că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni, fiind astfel incidente dispozițiile art. 86/ 1 C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Înalta Curte în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul S.I., va casa, în parte, decizia atacată și sentința penală, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei principale și conținutul pedepsei complementare și accesorii, și rejudecând, în baza art. 86 1 C. pen.

va suspendă sub supraveghere pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului. Pe durata termenului de încercare de 9 ani condamnatul se va supune măsurilor de supraveghere conform art. 86 3 alin. (1) C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen. va atrage atenția inculpatului cu privire la cazurile de revocare a suspendării executării sub supraveghere prevăzute de art. 86 4 C. pen., va face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., va înlătură interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen. din pedeapsa complementară și accesorie și va menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului rămân în sarcina statului, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Cu majoritate, Admite recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 13/A din 30 ianuarie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează, în parte, decizia atacată și sentința penală nr. 379 din 24 noiembrie 2008 a Tribunalului Harghita, secția penală, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei principale și conținutul pedepsei complementare și accesorii. Rejudecând, în baza art. 86 1 C. pen. suspendă sub supraveghere pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului.

Pe durata termenului de încercare de 9 ani condamnatul se supune următoarelor măsuri de supraveghere conform art. 86 3 alin. (19 C. pen.: a) să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Harghita; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenția inculpatului cu privire la cazurile de revocare a suspendării executării sub supraveghere prevăzute de art. 86 4 C. pen.

Face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. Înlătură interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen. din pedeapsa complementară și accesorie. Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2009.

OPINIE SEPARATĂ

la decizia penală nr. 1787 din 14 mai 2009 Opinia separată se referă numai la aplicarea dispozițiilor art. 86/1 C. pen. pentru pedeapsa de 4 ani aplicată inculpatului, pentru celelalte aspecte de fapt și de drept opinia fiind în același sens cu cea majoritară [nereținerea art. 73 lit. b) C. pen. și nereducerea cuantumului pedepsei]. Critica inculpatului cu privire la individualizarea modalității de executare este neîntemeiată pentru următoarele motive: - în conformitate cu dispozițiile art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Potrivit art. 72 C. pen., care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală; - infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat (tentativă de omor calificat) este sancționată cu o pedeapsă de la 7 ani și 6 luni închisoare la 12 ani și 6 luni închisoare: - în favoarea inculpatului au fost reținute circumstanțe atenuante [art. 74 lit. a) și c) C. pen.] care au avut drept consecință juridică reducerea pedepsei sub limita minimă de 7 ani și 6 luni închisoare; - pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante, este situată la circa jumătate din limita minimă a pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare; - conform probatoriului administrat, necontestat de inculpat și a modului de săvârșire a faptelor, rezultă că acesta a acționat cu intenție directă de omor (folosirea unui cuțit cu lama de 17 cm, fil.

6, fil. 15 și fil. 42 d.u.p., lovirea unei zone anatomice importante, regiunea abdominală, aplicarea unei lovituri puternice cu lezionarea importantă a organelor cavitare abdominale și vasculare arteriale și venoase, raport de constatare medico-legală fil. 58-59 d.u.p.); se reține, sub aspectul intenției de omor, din declarația numitei S.E. (soția inculpatului): „... l-am întrebat pe soțul meu „de ce l-ai împuns mă, ești criminal", la care soțul meu S.I. mi-a răspuns că data viitoare „Bag și furca în el" - fil. 85 verso d.u.p.); - victima a prezentat un șoc hemoragie prin hemoragie intraabdominală intensă (aproximativ 2000 ml sânge - fil.

58 d.u.p.), salvarea vieții acesteia fiind numai consecința intervenției medicale de urgență; - victima este chiar fiul inculpatului (fiind o infracțiune de violență săvârșită în familie), martorii audiați (membrii familiei) arătând că între inculpat și victimă au mai fost probleme de familie, însă folosirea cuțitului nu era necesară (martor S.E. - fil. 27 dosar fond); Toate aceste aspecte au fost corect examinate și evaluate de către ambele instanțe care au apreciat că nu se justifică suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Că această evaluare de speță a ambelor instanțe este corectă rezultă și din observarea dispozițiilor art. 86/1 alin. (1) lit. c) C. pen.

cu următorul conținut: „se apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni". Ambele instanțe au apreciat corect în raport cu toate datele speței, astfel cum au fost deja menționate, și, mai ales, cu gradul de pericol social concret al infracțiunii (dedus din intenția de omor a fiului său, infracțiune rămasă în forma tentativei doar ca urmare a intervenției medicale de urgență), că scopul pedepsei, astfel cum este definit de art. 52 C. pen., nu poate fi realizat printr-un „avertisment" în sensul celui prevăzut de dispozițiile art. 86/1 alin. (1) lit. c) C. pen.

De altfel, în doctrină și jurisprudență se acceptă că în operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei (cuantum și modalitate de executare) se recurge la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., criterii la care face trimitere și cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. Or, în enumerarea acestor criterii, „gradul de pericol social al faptei săvârșite" este unul prioritar, enumerat înaintea celui referitor la „persoana infractorului". Dintre valorile sociale ocrotite de legea penală, viața persoanei este valoarea socială care deschide titlul II al Părții speciale a Codului penal.

Toate împrejurările comiterii infracțiunii (mediul familial, conflictul spontan între inculpat și victimă, stări conflictuale anterioare, recunoașterea și regretarea faptei de către inculpat, starea de ebrietate, vârsta acestuia etc.) au fost reținute de către instanțe ca circumstanțe atenuante sau utilizate drept criterii de individualizare în sensul celor prevăzute de art. 72 C. pen. (pag. 4 sentință). În final, ambele instanțe au concluzionat corect că doar prin executarea pedepsei aplicate inculpatul poate să înțeleagă pe deplin gravitatea și consecințele faptei săvârșite (pag. 4 sentință, pag. 6 decizie).

Nu sunt întemeiate nici celelalte argumente referitoare la vârsta inculpatului și, respectiv, la ipoteza unui conflict familial care s-ar menține prin condamnarea sa deoarece: - aspectele referitoare la vârsta inculpatului atrag incidența unor dispoziții în faza execuțională a pedepsei: în raport cu vârsta inculpatului la data rămânerii definitive a hotărârii (având vârsta peste 60 de ani), ar fi fost liberat condiționat, conform art. 60 alin. (2) C. pen., după executarea unei treimi din pedeapsa aplicată (în speță, după executarea a 1 an și 4 luni închisoare); - ipoteza unui conflict familial care s-ar menține prin condamnarea inculpatului, cu executarea pedepsei, poate fi înlocuită de o altă ipoteză: a unui conflict familial generat prin săvârșirea unei fapte grave sancționată cu o condamnare care constituie „un avertisment", în sensul art. 86/1 alin. (1) lit. c) C. pen.