ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1681/2010

Asupra recursului penal de față, constată: Prin Sentința penală nr. 1137 din 16 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost respinsă cererea apărării privind schimbarea de încadrare juridică dată faptei prin rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. a) și c) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. c) C. pen. și, în baza art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. a) și c) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului M.A.A. la pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat.

Ca pedeapsă accesorie, a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și d) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului și dedusă prevenția de la 29 mai 2009 la zi. A fost obligat inculpatul către partea civilă M.E. la plata sumei de 100.000 RON daune morale. A fost respinsă cererea părții civile privind acordarea cheltuielilor judiciare. A fost obligat inculpat la 8.000 RON cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Între inculpatul M.A.A. și partea vătămată M.E. exista o stare conflictuală generată de neînțelegerile ivite în timpul derulării raporturilor de căsătorie; între părți exista pe rol acțiunea de divorț, inculpatul și partea vătămată fiind încă căsătorite la data evenimentelor.

Partea vătămată părăsise domiciliul conjugal și locuia cu minora M.A.D., în vârstă de 6 ani, într-o garsonieră închiriată, situată în București. După despărțirea în fapt, relațiile dintre părți au continuat, inculpatul venind în domiciliul părții vătămate pentru a-și vizita fetița. În contextul acestor raporturi, în seara zilei de 19 ianuarie 2009, inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate pentru a-i aduce acesteia un act medical necesar la înscrierea la grădiniță a minorei. Inculpatul a venit la locuința părții vătămate având asupra sa o geantă cu scule, în care se găsea și un termometru cu mercur. În cursul serii, inculpatul a servit masa cu partea vătămată și fiica sa, după care partea vătămată a mers la culcare, iar inculpatul a mai rămas în compania minorei.

Deși stabilise de comun acord cu partea vătămată că nu va rămâne în locuință peste noapte, inculpatul nu a mai plecat spre casă, dormind în aceeași încăpere cu minora și partea vătămată. Peste noapte, partea vătămată a observat prezența inculpatului în cameră însă nu i-a cerut să plece pentru a nu deranja somnul fiicei sale. În dimineața zilei de 20 ianuarie 2009, în jurul orelor 6,00, inculpatul și partea vătămată au părăsit împreună locuința, deplasându-se spre serviciu cu același mijloc de transport în comun până la stația M. de pe B-dul. I.M., unde partea vătămată a coborât din tramvai. Fără știrea părții vătămate, inculpatul s-a reîntors la locuința acesteia și, folosind sculele pe care le avea în geantă, a pătruns în locuință.

După ce a intrat în casă, inculpatul i-a dat minorei o cană cu lapte și a condus-o în cameră, el intrând în bucătărie. Aici, inculpatul a scos din pachetul de țigări al părții vătămate două țigări, în care a introdus mercur din termometrul pe care îl avea în geantă. În acest scop, inculpatul a utilizat o scobitoare din lemn pentru a extrage tutunul din țigări, după care a introdus mercurul în canalul astfel creat, a reintrodus tutunul, iar apoi l-a tasat prin bătăi succesive. Întregul procedeu utilizat a fost observat de minoră prin ușa întredeschisă a bucătăriei. Cele două țigarete cu mercur au fost reintroduse în pachetul original, pachet ce a rămas pe masa din bucătărie, unde fusese lăsat de partea vătămată.

La scurt timp după finalizarea acestei activități, în locuința părții vătămate a intrat și martora T.M. care fusese rugată de partea vătămată să ducă minora la grădiniță. Inculpatul a plecat din locuință în același timp cu martora și fetița sa, însoțindu-le la grădiniță. În jurul orelor 22,00, partea vătămată a revenit la domiciliu; intenționând să fumeze, partea vătămata a mers la bucătărie și a luat o țigară din pachetul pe care îl avea pe masă, observând că respectiva țigaretă era neobișnuit de grea și prezenta pete albicioase. Imediat, partea vătămată a chemat-o pe vecina sa, martora T.M., care a observat și ea țigara în cauză, constatând că și o altă țigară din pachet se prezenta în mod similar.

Partea vătămată a ambalat pachetul și cele două țigări și le-a dat spre păstrare martorei, bănuind că inculpatul introdusese droguri în respectivele țigări. A doua zi, partea vătămată a observat pe masa de bucătărie și câteva fragmente de mercur, pe care le-a adunat într-o cutie și le-a depozitat într-un loc ferit. Aceste fragmente de mercur, precum și pachetul și cele două țigări au fost predate organelor de poliție odată cu formularea plângerii penale. Prin raportul de constatare tehnico-științifică din 17 aprilie 2009 întocmit de I.G.P.R. - Institutul de Criminalistică, s-a stabilit că în interiorul celor două țigarete se găsea cantitatea de 5,4 grame mercur, substanță care, prin inhalare sub formă de vapori, cauzează decesul, doza letală fiind de aproximativ 2,5 grame mercur evaporat.

Pe baza acestor elemente și a situației de fapt reținute, prima instanță a constatat că acțiunea inculpatului avea în mod obiectiv aptitudinea de a provoca decesul victimei și că în scopul obținerii acestui rezultat, inculpatul acționase cu intenție directă. În drept, activitatea infracțională desfășurată de inculpat a fost încadrată în dispozițiile art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. a) și c) C. pen., forma agravată de infracțiune fiind atrasă de comiterea faptei cu premeditare și asupra unei rude apropiate. Sub acest aspect, au fost înlăturate susținerile formulate în apărare de către inculpat, care a arătat că nu a intenționat decât să o sperie pe partea vătămată și că, în scopul împiedicării producerii rezultatului periculos pentru viață, ar fi avertizat partea vătămată să nu fumeze respectivele țigări.

S-a reținut de către instanță că maniera elaborată în care a fost pregătită săvârșirea faptei excludea posibilitatea ca inculpatul să nu fi acționat cu intenție, în scopul uciderii părții vătămate, conduita avută și ulterior executării activității infracționale demonstrând că nu a luat nicio măsură în vederea evitării producerii rezultatului. De asemenea, s-a reținut că inculpatul a executat și acte materiale de pregătire a activității infracționale, procurând mai întâi mercurul pe care apoi l-a folosit pentru pregătirea țigărilor ce urmau a fi fumate de partea vătămată, rezoluție infracțională ce a fost menținută pe tot parcursul desfășurării acțiunii ilicite, rezultând astfel premeditarea în conceperea faptei.

Sub aspectul individualizării pedepsei, aceasta s-a făcut cu observarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se seama de modul și mijloacele de comitere a faptei, de circumstanțele personale ale inculpatului, precum și de împrejurările concrete în care inculpatul a acționat. În acest sens, a fost subliniată împrejurarea că actele materiale de executare s-au efectuat în prezența minorei și că substanța folosită cu intenția de a obține moartea victimei era aptă să cauzeze suferințe înainte de survenirea decesului. Ca urmare, s-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea orientată spre maximul prevăzut de lege, cu executare în regim de detenție. Ca pedeapsă accesorie și complementară au fost interzise inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., reținându-se că raportat la gravitatea faptei și la împrejurările în care s-a acționat, inculpatul era nedemn de exercitarea acestor drepturi.

Hotărârea pronunțată în cauză a fost atacată cu apel de inculpatul M.A.A., criticându-se în principal, în soluția de condamnare și, în subsidiar, încadrarea juridică a faptei prin reținerea agravanței prevăzute de art. 175 lit. a) C. pen. și individualizarea pedepsei. Prin Decizia penală nr. 37/A din 11 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins apelul inculpatului, ca nefondat. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că elementele de fapt cu relevanță asupra existenței faptei și a vinovăției inculpatului au fost corect reținute de prima instanță, pe baza unei analize complete și coroborate a probelor administrate în cauză.

De asemenea, s-a constatat că activitatea infracțională desfășurată de inculpat a fost corespunzător încadrată juridic, fiind îndeplinite elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat în circumstanțele prevăzute de art. 175 lit. a) și c) C. pen. În considerentele deciziei pronunțate în apel, au fost examinate criticile inculpatului invocate în susținerea cererii de achitare formulată pe temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen. și, în subsidiar, ale dispozițiilor art. 10 lit. d) din același cod. S-a arătat de către instanța de prim control judiciar că vinovăția inculpatului rezulta din ansamblul probelor administrate în cauză, cu referire specială la declarațiile părții vătămate și ale martorei T.M.

și la concluziile rapoartelor științifice efectuate. S-a reținut că substanța introdusă în țigările expertizate era aptă să producă decesul, iar cantitatea de mercur conținută de o singură țigară era suficientă să asigure producerea rezultatului. În aceste condiții, s-a arătat că nu era esențial aspectul privitor la stabilirea dozei ce ar fi putut fi inhalată și severitatea intoxicației ulterioare, câtă vreme inhalarea de vapori de mercur ce ar fi rezultat din cantitatea de substanță conținută de o singură țigară conducea la moartea sigură a persoanei, conform concluziilor clar și precis exprimate de Institutul de Criminalistică din cadrul I.G.P.R. De asemenea, s-a constatat că mijloacele de probă administrate în cauză au fost obținute cu respectarea dispozițiilor legale, înlăturându-se susținerile apărării privind imposibilitatea de folosire în proces a țigărilor prezentate organelor de urmărire penală de către partea vătămată.

Sub acest aspect, s-a reținut că țigările expertizate au fost predate în vederea efectuării constatărilor științifice după ambalare, sigilare, ștampilare de către organele de urmărire penală. Au fost înlăturate și celelalte critici ale inculpatului vizând greșita condamnare, reținându-se că din declarațiile părții vătămate și ale martorei T.M., precum și din transcrierea convorbirilor telefonice înregistrate nu rezulta ca inculpatul să fi întreprins vreo acțiune de împiedicare a producerii rezultatului înainte de descoperirea faptei, pentru a putea fi incidentă cauza de nepedepsire prevăzută de art. 22 C. pen. În plus, s-a arătat că activitatea desfășurată de inculpat fusese concepută și executată de o asemenea manieră încât să determine decesul părții vătămate și numai din cauze străine de voința sa a putut fi evitat producerea rezultatului urmărit.

Ca urmare, s-a constatat că fapta nu a fost absurd concepută, constituind o tentativă pedepsibilă. În ceea ce privește elementul circumstanțial al premeditării, instanța de apel a apreciat că natura substanței folosite și modul de introducere a acesteia în țigări demonstra că anterior trecerii la acțiune inculpatul chibzuise asupra modalității și a mijloacelor de realizare. S-a constatat că activitatea propriu-zisă a fost precedată de acte de pregătire privind identificarea și procurarea substanței toxice și crearea oportunităților de a avea acces în locuință și la obiectele părții vătămate.

Referitor la individualizarea pedepsei inculpatului, instanța de apel a constatat că aceasta a fost stabilită cu observarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., dându-se eficiența cuvenită circumstanțelor personale ale inculpatului și gravității deosebite a faptei săvârșite, determinată prin raportare la modul și mijloacele folosite și urmarea ce s-ar fi putut produce, precum și celelalte împrejurări legate de faptul că inculpatul acționase în domiciliul părții vătămate și în prezența fiicei lor minore.

Natura faptei săvârșite și modul de operare, alături de celelalte criterii reținute de prima instanță, au impus concluzia că și pedeapsa complementară și accesorie aplicate inculpatului au fost corespunzător stabilite în conținut, fiind justificată concluzia că inculpatul era nedemn să exercite drepturile părintești și cel de a fi tutore sau curator, în condițiile în care acceptase ideea de a lipsi minora de suportul matern și de a-i produce astfel puternice suferințe psihice. Și împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.A.A., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18, pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen.

Prin motivele de recurs scrise și în cadrul dezbaterilor orale au fost reiterate criticile privitoare la greșita condamnare a inculpatului și greșita încadrare juridică, cererile formulate în sensul achitării inculpatului și pentru înlăturarea circumstanței agravante a premeditării din încadrarea de omor calificat, fiind susținute cu aceleași argumente prezentate și în fața instanței de apel. S-a susținut de către apărare că probatoriul cauzei nu demonstra neechivoc că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat ori că activitatea materială concret desfășurată de acesta realizează în drept elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat.

S-a arătat în acest sens că plângerea părții vătămate fusese formulată după aproape două luni de la data consumării faptei, iar în tot acest interval de timp, pachetul de țigări ce constituia principalul mijloc de probă se aflase în posesia martorei T.M. și a numitului V., lucrător de poliție ce nu a fost ulterior identificat. Respectivul lucrător de poliție nu ar fi încheiat un proces-verbal care să constate faptul primirii țigărilor de la partea vătămată și elementele de identificare ale acestora, pentru a exista garanția că pachetul de țigări ce a predat ulterior organelor de poliție și expertizat în cursul cercetărilor era unul și același cu cel asupra căruia acționase inculpatul în locuința părții vătămate.

În aceste condiții, reținând că din declarațiile părții vătămate rezulta că respectivul lucrător de poliție o informase cu privire la existența mercurului din țigări anterior sesizării organelor de cercetare penală, iar o asemenea constatare nu se putea efectua decât prin scoaterea tutunului și reintroducerea lui în țigări, apărarea a solicitat ca acest mijloc de probă să fie înlăturat din examinare, ca fiind obținut în mod ilegal. Pe cale de consecință, s-a invocat inexistența faptei în materialitatea ei, menționându-se că lipsea orice dovadă în sensul că pachetul de țigări expertizat era cel din locuința părții vătămate ori că persoanele care l-au avut în păstrare sau spre verificare nu i-au schimbat conținutul în totalitate cu unul asemănător.

De asemenea, s-a arătat că nici raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză nu constituia o probă suficientă în stabilirea vinovăției inculpatului, având în vedere că respectiva lucrare nu furniza informații complete cu privire la toate aspectele pe care le ridica problematica cauzei. În acest sens, s-a menționat că raportul de constatare nu preciza dacă țigările expertizate proveneau sau nu din același pachet, care era cantitatea exactă de mercur conținută de o singură țigară și puritatea substanței, cantitatea de mercur ce se poate volatiliza în timpul arderii unei țigări și dacă prin filtrul acesteia putea trece întreaga cantitate de mercur. Totodată, a fost invocat caracterul pur teoretic al concluziilor formulate în legătură cu cantitatea de mercur apreciată a constitui doză letală, subliniindu-se omisiunea expertului de a analiza impactul ce s-ar fi produs asupra sănătății părții vătămate prin raportare la constituția fizică a acesteia.

Cu această argumentare, s-a solicitat instanței înlăturarea din examinare a respectivei constatări tehnico-științifice, precum și a concluziilor experimentului judiciar și testul poligraf privind detectarea comportamentului simulat, aceste din urmă probatorii apreciate ca nefiind relevante cauzei. Pentru toate aceste motive, apărarea a solicitat achitarea inculpatului pe temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar, în subsidiar, achitarea conform art. 10 lit. d) C. proc. pen., susținându-se că inculpatul nu a acționat cu intenția de a ucide. În cadrul criticii formulate în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., s-a solicitat înlăturarea din încadrarea juridică a circumstanței săvârșirii faptei cu premeditare, susținându-se că în speță nu erau îndeplinite condițiile de existență ale agravanței prevăzute de art. 175 lit. a) C. pen.

S-a arătat că în cauză nu există elemente care să concretizeze desfășurarea unor activități de pregătire a infracțiunii, inculpatul acționând fără o prealabilă chibzuire și reflectare asupra consecințelor faptei sale. În subsidiar, apărarea a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia, inclusiv prin reținerea de circumstanțe atenuate judiciare, pe baza bunei conduite avute înainte și după comiterea faptei, menționându-se în acest sens și scopul în vederea căruia s-a acționat și încercările repetate ale inculpatului de a împiedica producerea rezultatului. De asemenea, s-a solicitat modificarea conținutului pedepsei accesorii și complementare prin înlăturarea interdicției privind exercitarea drepturilor părintești, invocându-se în acest sens atașamentul inculpatului față de minora rezultată din căsătorie și modalitatea adecvată în care și-a îndeplinit îndatoririle părintești.

Examinând cauza în raport de criticile formulate și cazurile de casare invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul inculpatului nu este fondat, pentru considerentele ce urmează: Din situația de fapt corect stabilită de instanțele anterioare, pe baza unei analize atente și coroborate a probelor administrate, se reține că acuzațiile aduse inculpatului constau în fapta de a fi introdus mercur în cantitate aproximativă de 5,4 grame în țigările ce urmau a fi fumate de partea vătămată M.E., vaporii toxici emiși la temperatura de ardere, prin inhalare, fiind de natură a determina afectarea severă și structurală a organelor interne, cu provocarea decesului persoanei.

Prin declarațiile date în cursul procesului proces penal, inculpatul nu a contestat faptul că a introdus mercur în țigările părții vătămate, ci doar împrejurările și scopul în vederea căruia a desfășurat respectiva activitate, susținând că a acționat fără premeditare și cu intenția de a induce părții vătămate o stare de temere. De asemenea, s-a susținut că activitatea desfășurată nu era proprie producerii rezultatului morții, invocându-se în acest sens insuficiența și lipsa de precizie a concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză de Institutul de Criminalistică din cadrul I.G.P.R. Cu privire la susținerile și apărările formulate, Înalta Curte constată că probele științifice administrate în cauză coroborate cu declarațiile părții vătămate și ale martorei T.M.

și conținutul convorbirilor telefonice purtate între inculpat și partea vătămată ulterior evenimentelor din 20 ianuarie 2009, confirmă pe deplin concluzia instanțelor în sensul existenței faptei și a vinovăției inculpatului. Astfel, se reține că prin constatarea tehnico-științifică criminalistică a fost determinată cantitatea exactă de mercur existentă în țigările expertizate, rezultând că din interiorul celor 3 țigări cu greutate sporită și de pe folia în care erau ambalate separat 2 din cele 3 țigări a fost extrasă cantitatea totală de 5,4 grame mercur. De asemenea, a fost determinată și greutatea exactă a cantității de mercur conținută de fiecare țigară în parte, procedându-se în acest scop la măsurarea tuturor țigărilor din pachet.

Cu excepția țigărilor cu greutate sporită și care înregistrau valori diferite între ele, toate celelalte țigări aveau o greutate cuprinsă între 0,0771 - 0,824 grame. Cele 3 țigări în discuție cântăreau fiecare în parte 1,139 grame, 3,022 grame și, respectiv, 3,657 grame. Din verificarea directă a conținutul celor 3 țigări a rezultat că diferența de greutate dintre acestea și oricare altă țigară din pachet o constituia mercurul descoperit în interior. Raportând greutatea acestor 3 țigări la valoarea maximă pe care o înregistra oricare altă țigară din pachet, rezultă o diferență de mercur de 0,315 grame pentru țigara care cântărea de 1,139 grame, 2,198 grame pentru țigara de 3,022 grame și 2,833 grame pentru țigara de 3,657 grame.

Potrivit aceluiași raport de constatare tehnico-științifică criminalistică, cantitatea de 2,5 grame mercur, prin inhalare sub formă de vapori, era suficientă pentru a produce decesul persoanei. Prin urmare, se constată că cel puțin una dintre cele 3 țigări din pachetul părții vătămate conținea cantitatea de mercur indicată de specialiști ca fiind periculoasă pentru viață. De asemenea, experimentul judiciar efectuat în cauză a stabilit că temperatura de ardere a unei țigări asigura vaporizarea mercurului. În raport de toate aceste elemente, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță, cât și instanța de prim control judiciar au apreciat că fapta inculpatului constituie o tentativă pedepsibilă la infracțiunea de omor calificat, modul cum a fost concepută și executată activitatea infracțională fiind proprie producerii rezultatului morții, rezultat ce a fost evitat din cauze străine de voința inculpatului.

Din același motiv, nu poate fi primită nici susținerea inculpatului în sensul că prezența mercurului în țigări putea fi ușor sesizată de partea vătămată cu ocazia aprinderii unei țigări câtă vreme cauza de neproducere a rezultatului în ipoteza menționată este total independentă de conceperea și executarea activității infracționale. Tentativa absolut improprie care, conform art. 20 alin. (3) C. pen., nu cade sub incidența legii penale, există atunci când mijloacele utilizate, prin natura lor, în orice condiții și de oricine ar fi folosite, nu ar putea duce, în nicio împrejurare, la producerea rezultatului dorit (Decizia nr. 2340/1980 a fostului Tribunal Suprem). Or, în speță, așa cum bine a subliniat instanța de prim control judiciar, substanța utilizată de inculpat era aptă și suficientă să provoace decesul persoanei și numai diligența părții vătămate a făcut posibilă evitarea rezultatului urmărit.

De asemenea, se constată că inculpatul a acționat cu vinovăție, sub forma intenției directe, și după o prealabilă chibzuință asupra acțiunii pe care urma să o comită. Și în aprecierea Înaltei Curți, natura substanței folosite și modalitatea de utilizare a acesteia demonstrează existența unei rezoluții infracționale anterioare desfășurării actelor de executare propriu-zisă, hotărâre ce a fost exteriorizată prin activități materiale de pregătire a infracțiunii. Se reține în acest sens că inculpatul s-a informat cu privire la efectele produse de intoxicația cu mercur, a procurat substanța și a folosit-o într-o cantitate ce asigura decesul persoanei căreia îi era destinată, toate acestea în așteptarea ocaziei de a avea acces în locuință și la obiectele părții vătămate.

Introducerea mercurului în țigări nu a fost facil de realizat, implicând mai multe operațiuni succesive și folosirea unui instrument ajutător, ceea ce demonstrează că fapta fusese plănuită anterior, concluzie desprinsă și din împrejurarea că inculpatul nu a ezitat să săvârșească actele de executare, deși în locuința părții vătămate se afla și fiica sa minoră. Acest fapt confirmă o anume determinare în săvârșirea faptei și o reflecție suficient de îndelungată asupra hotărârii de a ucide partea vătămată. Ca urmare, nu se poate vorbi de o intenție spontană în comiterea faptei, inculpatul acționând cu premeditare și în scopul de a suprima viața părții vătămate cu care era încă căsătorit.

De asemenea, se reține că nici după consumarea evenimentelor, inculpatul nu a încercat înlăturarea consecințelor faptei sale, din discuțiile telefonice purtate de inculpat cu partea vătămată și atașate dosarului cauzei, rezultând că acesta a lăsat la alegerea părții vătămate dacă să fumeze sau nu respectivele țigări. În consecință, vor fi înlăturate criticile formulate împotriva soluției de condamnare, precum și cererea privind schimbarea de încadrare juridică. Totodată, se constată că nici susținerea privitoare la pretinsa alterare a conținutului țigărilor expertizate înainte de predare acestora către organele de cercetare penală nu este întemeiată. Apărarea a susținut că numai prin verificarea nemijlocită a țigărilor corp delict se putea stabili felul substanței din interior, rezultând astfel că persoana care informase partea vătămată despre existența mercurului din țigări putea modifica ea însăși cantitatea de mercur găsită în interior.

Înalta Curte arată însă că în condițiile în care s-a stabilit că inculpatul a acționat cu premeditare, obținând și procurând mercurul care asigura punerea în executare a rezoluției infracționale, nu există motive rezonabile care să facă credibilă susținerea că o terță persoană neimplicată în evenimente avea interesul de a modifica conținutul cantitativ al mercurului din țigări. Dimpotrivă, inculpatul a știut ce anume cantitate de mercur era periculoasă pentru viață, precum și condițiile în care respectiva substanță devenea toxică și asigura decesul persoanei. Aceste informații au fost dinainte obținute de către inculpat și folosite în vederea realizării scopului în vederea căruia a acționat.

Ca atare, nu poate fi primită susținerea inculpatului că o altă persoană ar fi modificat conținutul inițial de mercur introdus în țigările ce urmau a fi fumate de partea vătămată, inculpatul fiind cel care a procurat și introdus în țigări cantitatea de mercur suficientă pentru realizarea scopului propus. Cu aceste precizări rămân valabile toate celelalte observații formulate de instanța de apel privind legalitatea și utilitatea probatoriilor din proces, probele științifice administrate în cauză furnizând informații complete în ceea ce privește starea de fapt și vinovăția inculpatului. De asemenea, se constată că adresa de răspuns emisă de I.N.M.L. M.M.

privind imposibilitatea stabilirii gradului de intoxicație ce ar fi rezultat din fumarea unei țigări și a efectelor concrete produse asupra sănătății părții vătămate nu influențează cu nimic existența faptei ca atare, vinovăția inculpatului rezultând din modul cum a fost concepută și executată activitatea infracțională și care era aptă să conducă la decesul părții vătămate. În ceea ce privește individualizarea pedepselor, Înalta Curte constată că în cauză nu există temeiuri de aplicare a unui regim sancționator mai blând și nici împrejurări care să justifice reținerea de circumstanțe atenuante judiciare, având în vedere contextul de săvârșire a faptei și modul în care inculpatul a acționat în vederea realizării scopului propus.

Se reține în acest sens că inculpatul a manifestat o determinare neobișnuită în executarea hotărârii infracționale, realizând operațiunile minuțioase de introducere a mercurului în țigări în domiciliul și în prezența fiicei sale minore, iar ulterior, nu a luat nicio măsură pentru a împiedica rezultatul ce s-ar fi putut produce, deși a avut o asemenea posibilitate. Acest comportament demonstrează o periculozitate socială deosebită a inculpatului și imprimă un plus de gravitate faptei săvârșite. Înalta Curte constată că toate aceste elemente, precum și cele evidențiate de instanțele anterioare, justifică pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului și conținutul pedepsei accesorii și complementare, modalitatea concretă de comitere a faptei și circumstanțele în care inculpatul a acționat, demonstrând că este nedemn de a exercita drepturile părintești.

În raport de cele arătate, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului M.A.A. va fi respins ca nefondat și obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va fi dedusă din pedeapsă durata prevenției la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat M.A.A. împotriva Deciziei penale nr. 37/A din 11 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate recurentului-inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 29 mai 2009 la 29 aprilie 2010. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 600 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie 2010.