ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2952/2011

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 384/F din 26 mai 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, - s-a dispus, în baza art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului M.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat.

I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 și art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.932,806 RON către S.C.U. "S.P." cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit cu lama de 15 cm.

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Părțile au calitatea de soți, iar în data de 23 septembrie 2009, în prima parte a zilei, partea vătămată a mers la piață, în timp ce inculpatul a rămas la domiciliu unde a consumat băuturi alcoolice.

La întoarcere, cei doi soți s-au certat, inculpatul susținând că partea vătămată l-a lovit cu palmele și pumnul în zona feței. În acest context, inculpatul a lovit partea vătămată o singură dată, cu cuțitul pe care-l folosise până atunci în activitățile gospodărești, în zona abdominală.

Din raportul medico-legal rezultă că victima a prezentat o plagă produsă prin înjunghiere flanc abdominal stâng, hemoperiton prin plăgi multiple de mezenter.

Leziunile traumatice s-au putut produce prin acțiunea unui corp tăietor-înțepător (posibil cuțit), pot data din 23 septembrie 2009 și au necesitat pentru vindecare 14 - 16 zile îngrijiri medicale, fiindu-i pusă în primejdie viața.

În raport de starea de fapt reținută și cu probele administrate, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului M.V. realizează elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. și art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul M.V.

Prin Decizia penală nr. 29 din 26 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, - s-a dispus admiterea apelurilor declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul M.V. împotriva Sentinței penale nr. 384 din data de 26 mai 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.

S-a desființat, în parte, Sentința nr. 384 din data de 26 mai 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală și, în fond:

În baza art. 81 - art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința apelată, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 113 alin. (1) și 3 C. pen., s-a luat față de inculpat măsura de siguranță a obligării la tratament medical, sens în care l-a obligat pe acesta să se prezinte regulat la tratament medical până la însănătoșirea de intoxicație cu alcool.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 și la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul-apelant, către partea civilă S.C.U. "S.P." și la plata dobânzilor legale aferente sumei de 2.32,806 RON reprezentând despăgubiri civile, până la data de achitării integrale a acestui debit.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 429 C. proc. pen., s-a dispus comunicarea către D.S. a Municipiului București a unei copii a hotărârii în vederea luării măsurilor legale corespunzătoare.

În esență, instanța de apel a reținut că, în raport de actele medicale care confirmă dependența inculpatului de etanol, se impune luarea, față de inculpat, a măsurii de siguranță a obligării la tratament medical prevăzută de art. 113 alin. (1) și (3) C. pen. și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

De asemenea, sub aspectul laturii civile, se impune reformarea hotărârii în sensul acoperirii integrale a pagubei prin obligarea inculpatului și la plata dobânzilor legale aferente sumei de 2.932,806 RON.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În susținerea acestuia, procurorul a limitat motivele scrise de recurs, în sensul că solicită doar schimbarea modalității de executare a pedepsei, cu păstrarea cuantumului stabilit de prima instanță.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Starea de fapt reținută în cauză nu a fost contestată de părți, din probele administrate rezultând că în data de 23 septembrie 2009 inculpatul M.V. a lovit partea vătămată M.M. - soția sa - cu un cuțit în zona abdominală, cauzându-i leziuni vindecabile în 14 - 16 zile îngrijiri medicale. Leziunea traumatică i-a pus viața în primejdie.

De asemenea, nici încadrarea juridică nu a fost contestată, fapta inculpatului realizând elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei (sub aspectul modalității de executare), Înalta Curte constată că instanța de apel a apreciat judicios atât cuantumul, cât și modalitatea de executare a pedepsei.

Executarea unei pedepse în regim preventiv de libertate se dispune doar atunci când reeducarea și reinserția socială a inculpatului nu pot fi atinse prin modalități neprivative de libertate.

Datele ce rezultă din dosarul cauzei conduc la concluzia că regimul detenției este mult prea sever.

Astfel, părțile implicate în conflict au calitatea de soți, conviețuind împreună și după săvârșirea faptei de către inculpat. Conflictul a fost unul spontan, generat de atitudinea victimei care, la rândul său, l-a agresat pe inculpat. Inculpatul este dependent de consumul de etanol, impunându-se obligarea sa la tratament medical, măsura de siguranță fiind dispusă, în mod corect, de instanța de apel.

Nu poate rămâne fără consecințe, atitudinea constantă a victimei, care a solicitat doar aplicarea unei măsuri de siguranță, afirmând că este persoana care-l îngrijește pe inculpat, deoarece este bolnav.

În fine, se constată că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, acesta fiind un element suplimentar în sensul că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 29 din 26 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Văzând și dispozițiile art. 189 - art. 192 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 29 din 26 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe intimatul inculpat M.V.

Onorariul parțial apărătorului desemnat din oficiu intimatului inculpat M.V. până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 100 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 07 septembrie 2011.