ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2965/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 324 din 20 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția civilă, a fost admisă contestația formulată de reclamanții G.A.E. și C.M.C. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Buzău prin Primar și în consecință: a modificat dispoziția din 27 noiembrie 2008 emisă de pârâtul Primarul Municipiului Buzău, în sensul că, a dispus restituirea în natură a terenului liber de construcții în suprafață de 1276,75 m.p., identificat în expertiza tehnică extrajudiciară; a menținut restul dispoziției.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Buzău criticând-o sub următoarele aspecte: Respingerea cererii de restituire în natură a terenului în litigiu formată din suprafața construită de 448,88 m.p., și terenul aferent acesteia de 1799,88 m.p., situat în Municipiul Buzău strada P., fostă A.F., a fost motivată de faptul că, parte din imobil a fost înstrăinată foștilor chiriași în baza Legii nr. 112/1995, iar contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu aceștia nu au fost anulate. Terenul liber de construcții, reprezentând curtea imobilului este închiriat celor trei familii menționate și nu poate fi restituit în natură întrucât este ocupat de rețele tehnico-edilitare subterane și aeriene strict necesare bunei utilizări a locuințelor situate în Municipiul Buzău, strada P.Ș., în acest sens fiind și răspunsurile avizatorilor cu privire la existența/inexistența rețelelor în zona de interes, depuse la dosar.

Că, în mod greșit instanța de fond a reținut că nu s-a dovedit existența unor astfel de rețele, atât timp cât, în virtutea rolului activ, nu s-a dispus efectuarea unei expertize care să reflecte situația actuală a imobilului, rezumându-se la o expertiză efectuată în anul 2000. Printr-un alt motiv de apel, pârâtul a criticat sentința ca nelegală și pentru că, prima instanță a ignorat prevederile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 republicată, potrivit cărora măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent atunci când imobilul a fost înstrăinat cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995. O altă critică adusă sentinței apelate se referă la greșita menținere a prevederilor art. 2 a dispoziției din 27 noiembrie, prin care s-a acordat despăgubiri prin echivalent pentru suprafața restituită în natură, dând astfel o dublă restituire, în natură și prin echivalent.

La termenul de judecată din data de 10 noiembrie 2009 pârâtul apelant a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la terenul deținut de Consiliul Județean Buzău și pentru cel înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995. În aceeași ședință, instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize topografice având ca obiective: poziționarea pe schița de plan a terenului în suprafață de 1276,75 m.p., dacă acesta este ocupat de construcții, afectat de servituți legale sau amenajări de utilitate publică, rețele tehnico-edilitare și în ce măsură poate fi restituit în natură.

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 95 din 6 mai 2010 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantului-pârât invocată de acesta și în consecință: a admis apelul declarat de pârâtul Municipiul Buzău prin Primar împotriva sentinței civile nr. 324 din 20 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că, a dispus restituirea în natură doar a terenului liber de construcții în suprafață de 763 m.p., situat în Buzău, strada P.Ș. (fostă A.F.) așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică întocmit de expert V.T. Pentru a decide astfel, Curtea de Apel, a reținut, în esență, următoarele: Raportat la obiectul judecății, apelantul-pârât are calitate procesuală pasivă în cauză și pentru terenul deținut de Consiliul Județean Buzău ca și pentru terenul ce a fost înstrăinat potrivit Legii nr. 112/1995 familiilor M.R.N.

și E.R., B.M. și I., Z.I. și C. Referitor la suprafața de teren ce poate fi restituită în natură potrivit expertizei topografice efectuată în apel, Curtea a reținut că, în discuție rămâne un teren în suprafață de 763 m.p., pe care se află construcții neautorizate din care au rămas doar zidurile, o parte fiind demolată, o magazie din cărămidă cu beci subteran, un garaj din plăci de beton, un garaj din scânduri, construcții menționate cu indicativele C3, C4, C5, C6 și C7. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs Primarul Municipiului Buzău invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a susținut următoarele critici de nelegalitate. Prin expertiza efectuată în apel de expert tehnic ing.

V.T. s-a constatat că întregul teren (construit și neconstruit) situat în Municipiul Buzău, strada P.Ș. în suprafață de 1.270 m.p., include atât terenul deținut de Consiliul Județean Buzău cât și terenurile înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995 aflate în prezent în proprietatea familiilor M.R.N. și M.E.R., B.M. și B.I., Z.I. și Z.C. Pentru partea de teren aflată în proprietatea Județului Buzău (construcție 169,32 m.p. și teren 253 m.p.), recurentul a susținut că nu are calitate procesuală pasivă și în mod greșit, Curtea de Apel, a respins această excepție, calitate pe care nu o are nici în raport cu suprafețele înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995. O altă critică vizează faptul că, instanțele nu au avut în vedere partea de teren afectată de necesitatea folosirii corespunzătoare a construcțiilor și terenurilor proprietate personală a familiilor M., B. și Z. dar și de faptul că terenul este afectat și de rețele tehnico-edilitare subterane și aeriene.

Recurentul-pârât, a criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală și pentru că, deși a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 1276,75 m.p., a menținut restul prevederilor din dispoziția din data de 27 noiembrie 2008 prin care s-a dispus acordarea de despăgubiri în echivalent, existând astfel o dublă restituire. În raport de cele expuse a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și menținerea dispoziției din 27 noiembrie 2008 emisă de pârât. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Prin dispoziția din 27 noiembrie 2008 emisă de recurentul-pârât Primarul Municipiului Buzău, a fost respinsă cererea de restituire în natură a părții din imobilul format din construcții în suprafață construită de 448,88 m.p. și terenul aferent acestora în suprafață de 1799,88 m.p., situat în Municipiul Buzău, str. P.Ș., fostă str. A.F., imobil naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950 (art. 1). Prin art. 2 din aceeași dispoziție se propune acordarea de despăgubiri în condițiile prevăzute de legea specială pentru construcțiile în suprafață de 279,56 m.p., și terenul aferent acestora în suprafață de 1556,31 m.p. Or, în aceste condiții critica privind lipsa calității procesuale pasive este nefondată.

În ceea ce privește critica referitoare la greșita restituire în natură a suprafeței de 763 m.p., teren considerat liber de construcții. Expertiza dispusă în apel a reținut că, terenul în litigiu ori suprafață de 1.270 m.p., teren pe care se află construcții vechi C1, în suprafață totală de 139,83 m.p., C2 în suprafață de 113,95 m.p., C3- uzată 100%. Pe același teren au apărut și alte construcții neautorizate, respectiv: o magazie din cărămidă cu beci în suprafață de 11,14 m.p. (C4), un garaj în suprafață de 12,78 m.p. (C5), un coteț în suprafață de 21,89 m.p. (C6) și un garaj din scândură în suprafață de 17,65 m.p. (C7). În raport de aceste construcții și cu terenul aflat în administrarea domeniului pentru protecția copilului a rezultat o suprafață de 763 m.p., pentru care s-a dispus restituirea în natură.

Așadar, critica recurentului că aceste construcții aparțin familiilor B., M. și Z. cărora le-a fost închiriat terenul aferent conform Legii nr. 112/1995 și că aceste suprafețe nu pot fi restituite persoanelor îndreptățite potrivit legii speciale este de asemenea nefondată. Art. 10.4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, instituie obligativitatea restituirii în natură a terenurilor, în ipoteza în care pe acestea se află edificate ilegal fie construcții, indiferent de destinația acestora, fie construcții ușoare sau demontabile. Este nefondată și critica că reclamanții ar beneficia de o dublă restituire întrucât a fost menținut art. 2 din dispoziția din data de 27 noiembrie 2008 emisă de pârâtul-recurent.

Din dispozitivul sentinței civile nr. 324 din 20 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău rezultă că, a fost modificată dispoziția din 27 noiembrie 2008 a Primarului Municipiului Buzău, în sensul că s-a dispus restituirea în natură a terenului liber de construcții în suprafață de 1.276,75 m.p. A menținut restul dispoziției, ceea ce înseamnă că, pentru suprafețele de teren ocupate cu construcțiile înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995 (139,48 m.p. + 113,95 m.p. = 153,78 m.), se acordă reclamanților despăgubiri în echivalent. În raport cu cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul Buzău, prin Primar împotriva deciziei civile nr. 95 din 6 mai 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2011.