ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3104/2010

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 103 din 6 aprilie 2009, Tribunalul Suceava, secția penală, în baza art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. condamnă pe inculpatul Ș.A., la o pedeapsă de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație, fără drept, a unor produse purtând o marcă identică sau similară cu marca înregistrată.

În baza art. 834 alin. (1) raportat la art. 780 alin. (2) lit. a) și art. 700 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație de medicamente fără respectarea dispozițiilor Legii nr. 95/2006.

În baza art. 33 lit. b) C. pen. și art. 34 alin. (1) lit. a) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni, calculat conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

Conform art. 359 alin. (1) C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate și executarea pedepsei aplicate în regim de detenție în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza 26 C. pen. raportat la art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpata D.A., la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1500 de RON, pentru complicitate la infracțiunea de punere în circulație, fără drept, a unor produse purtând o marcă identică sau similară cu marca înregistrată.

În baza 26 C. pen. raportat la art. 834 alin. (1) și art. 780 alin. (2) lit. a), art. 700 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat aceeași inculpată la o pedeapsă de 3 luni închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de punere în circulație de medicamente fără respectarea dispozițiilor Legii nr. 95/2006.

În baza art. 33 lit. b) C. pen. și art. 34 alin. (1) lit. d) C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni, calculat conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

Conform art. 359 alin. (1) C. proc. pen. a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate și executarea pedepsei aplicate în regim de detenție în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 118 lit. f) C. pen., art. 84 alin. (1) din Legea nr. 84/1998, art. 11 alin. (1) lit. c), alin. (2) din O.U.G. nr. 100/2005 a confiscat de la inculpați și dispune distrugerea lor pe cheltuiala inculpaților a următoarelor produse medicamentoase și ambalajelor: 14 folii ce conțin 4 bucăți pastile marca V.100, 11 folii ce conțin câte 4 bucăți pastile marca V. și 26 de folii ce conțin câte 2 bucăți pastile marca C.

În baza art. 14, art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998, art. 999, art. 1003 C. civ., art. 14 alin. (1), (2) lit. a) din O.U.G. nr. 100/2005 a obligat inculpații în solidar la plata către partea civilă E.L.A.C. a sumei de 3000 euro reprezentând daune-interese.

În baza art. 14, art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998, art. 999, art. 1003 C. civ., art. 14 alin. (1), (2) lit. a) din O.U.G nr. 100/2005 a obligat inculpații în solidar la plata către partea civilă P.P.I. a sumei de 3000 euro reprezentând daune-interese.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a obligat inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1200 RON (câte 700 de RON fiecare), din care suma de 1000 RON, cheltuieli judiciare din cursul urmării penale, s-a avansat din fondurile Ministerului Public iar suma de 200 RON, cheltuieli judiciare din cursul judecății se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt.

În cursul lunii martie 2007 inculpatul Ș.A. a achiziționat de la două persoane fizice mai multe cutii de medicamente marca C., V.și V., respectiv 80 de pastile C. (20 de cutii) la prețul de 35 RON/cutie de la persoana fizică titulară a adresei de e-mail x și aproximativ 200 de pastile marca C., V. și V. de la numitul N.J. din Iași, pe care îl cunoscuse prin intermediul prietenei sale, inculpata D.A. Față de acesta din urmă au efectuat cercetări în Dosarul penal nr. 100/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru săvârșirea acelorași infracțiuni, acesta fiind condamnat de altfel în Dosarul nr. 5262/99/2008 al Tribunalului Iași (conform minutei depuse la dosar de părțile civile).

În aceeași lună inculpatul Ș.A. a postat pe internet pe site, uz personal-medicină, anunț cu trimitere la pagina y, un anunț privind vânzarea medicamentelor menționate el putând fi contactat prin telefon sau prin e-mail la adresa z. Potrivit martorilor C.O., B.I., M.V. și B.S.I. l-au contactat pe inculpat prin modalitățile arătate, comandând medicamente, expedierea făcându-se prin colet poștal sau prin firme de curierat. Conform adresei nr. 276/5168726 iunie 2008 a Direcției regionale de Poștă Iași - Oficiul Județean de Poștă Suceava în luna martie și aprilie 2007 inculpatul Ș.A. a depus la O.P. Suceava 6 mai multe colete prezentate în anexă iar un număr de 23 de mandate poștale au fost achitate post-restant inculpatului, în total 1902 RON.

După achiziționarea medicamentelor și pe tot parcursul comercializării lor, acestea au fost depozitate în locuința inculpatei D.A., chiar și după ce inculpatul Ș.A. nu a mai domiciliat împreună cu coinculpata, cu ocazia percheziției efectuate la data de 25 septembrie 2007 la adresa acesteia din municipiul Suceava, strada I.N., fiind găsite 14 folii conținând 4 bucăți pastile marca V. 100, 11 folii conținând câte 4 bucăți pastile marca V. și 26 de folii conținând câte 2 bucăți pastile marca C., o parte din medicamente fiind găsite în geanta acesteia. Cu privire la medicamentele găsite în geanta sa inculpata D.A. a declarat inițial că le uitase în geantă iar ulterior că le folosea împreună cu inculpatul Ș.A. Inculpata D.A. l-a ajutat pe Ș.A. să comercializeze medicamentele marca C., V. și V., fapt recunoscut de ambii inculpați, întâlnindu-se cu clienții, la rugămintea lui Ș.A., atunci când acesta nu putea, mergând la firme de curierat pentru expedierea coletelor. Ambii inculpați au susținut că la același domiciliu s-a mai efectuat o percheziție în luna mai 2007 de B.C.C.O. Suceava fiind găsite pastile marca C. care aparțineau inculpatului Ș.A., efectuată însă în alt dosar din moment ce în prezentul dosar nu se regăsește procesul-verbal de percheziție din luna mai 2007. Inculpatul Ș.A. a precizat în declarația sa că ulterior, deși a intenționat să nu se mai ocupe de comercializarea medicamentelor, a apelat de cinci ori la D.A. pentru a vinde 28 de pastile, fiind sunat de diverși clienți, el fiind plecat în București, iar din august 2007 nu a mai comercializat medicamente. Conform declarațiilor inculpaților cei doi s-au despărțit în luna iunie 2007, inculpatul Ș.A. plecând în municipiul București, lăsând la domiciliul lui D.A. pastilele găsite cu ocazia percheziției din luna septembrie 2007.

Comercializarea medicamentelor marca C. și V. de către inculpat este confirmată și de corespondența electronică purtată de acesta cu un reprezentant al părții civile E.L.A.C. care a comandat pastile marca C. de la inculpat.

Conform certificatului de înregistrare a mărcii din 23 noiembrie 2001 emis de O.S.I.M. titularul mărcii C. protejate pe teritoriul României este firma L.I.L. (care a cesionat drepturile sale părții civile E.L.A.C.). Echipa tehnică pentru Protecția Globală a Produselor din cadrul E.L.A.C. a întocmit un raport de cercetare științifică potrivit căruia medicamentele și ambalajele acestora marca C., obținute de la inculpat sunt contrafăcute.

Potrivit certificatelor de înregistrare emise de O.S.I.M. nr. 30535/1996 și 57805/2003 compania P.P.I., cu sediul în E.P.R., G., S.U.A., este titulară a drepturilor exclusive de proprietate intelectuală asupra mărcii V., precum și asupra mărcii tridimensionale reprezentând pilula V. La dosar a fost depusă o declarație dată de un laborant analist și evaluator în domeniul de asigurare a calității din cadrul companiei P., care a analizat medicamentele marca V. trimise de organele de poliție din Suceava, confiscate de la inculpat, care a concluzionat că produsele sunt contrafăcute, nefiind fabricate sau autorizate de P.

Din adresa din 15 noiembrie 2007 a Agenției Naționale a Medicamentului rezultă că produsele C. și V. sunt medicamente de uz uman și deținătorii autorizațiilor de punere în piață în România sunt E.L.A.C. și P.P.I., sunt medicamente autorizate prin procedura centralizată și au autorizație de punere în piață în toate țările europene și se eliberează numai în farmacii. Prin adresa din 22 mai 2008 Agenția Națională a Medicamentului a comunicat că produsul V. nu este un medicament autorizat de punere în piață și nu beneficiază nici de autorizația Comisiei Europene iar prin adresa din 7 decembrie 2007 O.S.I.M. a precizat că pe teritoriul României marca V. nu este înregistrată pentru produse farmaceutice.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal inculpații Ș.A. și D.A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în esență achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și înlăturarea obligației la plata despăgubirilor civile a ambilor inculpați.

În motivare, inculpata D.A. a arătat că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa și obligarea în solidar cu celălalt inculpat la plata despăgubirilor civile, în condițiile în care faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, anume vinovăția, invocând în acest sens, relațiile anterioare dintre cei doi apelanți, ajutorul acordat inculpatului Ș.A., la rugămintea acestuia, faptul că nu a cunoscut dacă acele medicamente erau bune sau nu.

În ceea ce-l privește pe inculpatul Ș.A., s-a arătat că acesta s-a aprovizionat de la N.J. din Iași, persoană condamnată și obligată la plata unor daune materiale și morale către cele două părți civile, prin Sentința penală nr. 173 din 3 martie 2003 a Tribunalului Iași, context în care obligarea inculpaților în prezenta cauză la plata despăgubirilor civile ar însemna o dublă despăgubire.

Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia nr. 65 din 14 decembrie 2009, a respins, ca nefondate apelurile declarate de inculpații Ș.A. și D.A. împotriva Sentinței penale nr. 103 din 6 aprilie 2009 a Tribunalului Suceava.

A obligat pe fiecare inculpat apelant să plătească statului câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că activitățile ilicite desfășurate de inculpat, întrunesc în drept, elementele constitutive - atât sub aspectul laturii obiective, cât și al celei subiective - ale infracțiunilor de punere în circulație, fără drept, a unor produse purtând o marcă identică sau similară cu marca înregistrată, prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, cât și ale infracțiunii prevăzute de art. 834 alin. (1) raportat la art. 780 alin. (2) lit. a) și art. 700 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptele fiind comise la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleași rezoluții infracționale, utilizându-se același mod de operare.

Infracțiunile au fost săvârșite de inculpat cu intenție indirectă, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, și deși nu l-a urmărit, l-a acceptat. Deși acesta a susținut că nu a cunoscut faptul că medicamentele sunt contrafăcute și că aveau un regim special de comercializare, simplu fapt că avea cunoștință că prețul acestora era mai mic decât în farmacii, că unele din ele nu aveau prospecte sau au fost vândute fără ambalaje îl puteau duce la concluzia că nu sunt originale, fiind de notorietate că medicamentele sunt produse cu un regim special de comercializare, că ele sunt vândute doar în farmacii, marea majoritate doar pe bază de prescripție medicală. De altfel, inculpatul a recunoscut că a avut îndoieli la un moment dat privind originalitatea medicamentelor cu toate acestea a continuat să le vândă.

Din același material probator rezultă că în perioada menționată inculpata D.A., l-a ajutat, cu intenție, pe inculpatul Ș.A. să desfășoare activitățile infracționale descrise anterior, faptele fiind comise la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleași rezoluții infracționale, utilizându-se același mod de operare, fiind întrunite în drept elementele constitutive - atât sub aspectul laturii obiective, cât și al celei subiective - ale complicității la infracțiunea de punere în circulație, fără drept, a unor produse purtând o marcă identică sau similară cu marca înregistrată, prevăzută de art. 26 raportat la art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 și ale complicității la infracțiunea de punere în circulație de medicamente fără respectarea dispozițiilor Legii nr. 95/2006, prevăzute de 26 C. pen. raportat la art. 834 alin. (1) raportat la art. 780 alin. (2) lit. a) și art. 700 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Deși inculpata a susținut în calea de atac exercitată, că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina sa, și anume intenția, este de remarcat că cea în cauză avea cunoștință de modalitatea în care se preluau comenzile și se expediau sau se predau produsele, urmare a anunțului dat în ziar de fostul său prieten, a recunoscut că la cererea coinculpatului l-a ajutat pe acesta să comercializeze medicamentele, chiar și după separarea părților din iunie 2007, cunoscând faptul că Ș.A. nu avea acest drept, acest lucru realizându-l după ce la domiciliul său avusese loc o primă percheziție (mai 2007), aspect ce rezultă din coroborarea declarațiilor acestora. Cu toate că probele administrate nu au demonstrat dacă inculpata a beneficiat de pe urma ajutorului acordat, respectiv dacă a primit o parte din banii obținuți din vânzarea medicamentelor, acest lucru nu are relevanță pentru reținerea complicității, care nu este condiționată de un scop anume.

Această situație de fapt a fost dovedită cu mijloacele de probă prezentate detaliat în actul de sesizare și cele administrate în faza cercetării judecătorești de către prima instanță.

Raportat la situația de fapt reținută, s-a stabilit încadrarea juridică legală a infracțiunilor comise de inculpați, iar sancțiunile penale stabilite au fost judicios individualizate în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen., s-au aplicat regulile de la concursul ideal de infracțiuni, și dându-se eficiență prevederilor art. 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit pedeapsa finală de executat, apreciindu-se însă că sunt întrunite condițiile obiective (relativ la condamnare) și subiective (privind persoana inculpatului) prev. de art. 81 C. pen., cât și faptul că acestea sunt în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art. 52 C. pen.

Sub aspectul laturii civile s-a arătat că sumele acordate de prima instanță fiecărei părți civile, cu titlu de daune interese, sunt pe deplin justificate.

Deși s-a susținut că în raport de dispozitivul Sentinței penale nr. 173 din 02 martie 2003 a Tribunalului Iași, obligarea inculpaților din prezenta cauză la plata despăgubirilor civile ar însemna o dublă despăgubire, un atare punct de vedere nu poate fi însușit de către instanța de apel, întrucât pe de o parte, din considerentele hotărârii menționate rezultă că în sarcina inculpatului N.J. sunt reținute acte proprii de punere în circulație a unei cantități foarte mari de medicamente contrafăcute, în calitate de furnizor, în perioada cuprinsă între toamna anului 2005 - februarie 2007, prin intermediul unor site-uri de pe internet, anunțuri în presă, mandat poștal, curierat, în timp ce inculpații, la rândul lor, în perioada martie - august 2007 au comercializat în maniera descrisă anterior produse medicamentoase contrafăcute purtând fără drept semnele mărcilor C. și V., iar pe de altă parte, achiziționarea unei părți din cantitate de produse puse în circulație de către apelanți provine de la o persoană din Arad, conform depoziției inculpatului Ș.A. Nu în ultimul rând trebuie precizat că sentința la care s-a făcut referire nu este definitivă, cauza aflându-se pe rolul Curții de Apel Iași, ca urmare a apelului declarat de cetățeanul sirian, aspect ce rezultă din adresa din 12 noiembrie 2009.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații Ș.A. și D.A.

Apărătorul inculpatei D.A., a pus concluzii de admitere a recursului, solicitând casarea hotărârilor pronunțate în cauză, invocând cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 6, 9, 10, 14 și 17 C. proc. pen.

În temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În susținerea motivelor de recurs apărătorul a arătat că inculpatei i-a fost încălcat dreptul la apărare în faza de urmărire penală, declarația de învinuit din data de 18 iulie 2008, fiind dată în lipsa unui apărător, motiv pentru care a apreciat că sunt incidente disp. art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Față de această împrejurare, apărătorul a solicitat casarea sentinței pronunțată de instanța de fond în baza prevederilor art. 385

9

alin. (1) pct. 6 C. proc. pen.

Un alt motiv de recurs a fost acela că instanța de fond și instanța de apel, nu a respectat prevederile art. 33 și art. 34 C. proc. pen., respectiv la judecarea inculpatei D.A. nu s-a ținut cont de faptul că pentru aceeași infracțiune cel care a furnizat produsele prietenului ei Ș.A. rugându-l să le vândă și asigurându-l pe acesta că sunt originale, respectiv J.N. era judecat în Dosarul nr. 5262/99/2008.

S-a arătat că, potrivit disp. art. 34 C. proc. pen., există conexitate între cele două dosare aflate pe rolul celor două instanțe, respectiv Dosar nr. 5674/86/2008 și Dosar nr. 5262/99/2008, conform lit. c) când între două sau mai multe infracțiuni există legătură și reunirea cauzelor se impune pentru o bună înfăptuire a justiției.

Apărătorul a apreciat că există indivizibilitate în cazul participanților din cele două dosare, Dosar nr. 5674/86/2008 (în care inculpați sunt Ș.A. și D.A.) și Dosar nr. 5262/99/2008 (în care inculpat este J.N.), aceștia au săvârșit o singură infracțiune, părțile vătămate - civile fiind aceleași, motiv pentru care a solicitat conexarea celor două dosare.

Pentru acest motiv a solicitat casarea celor două hotărâri în baza prevederilor art. 385

9

alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. pen.

Un alt motiv invocat a fost acela că decizia pronunțată de Curtea de Apel Suceava nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

A solicitat instanței să constate că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra faptului că inculpata D.A. nu a avut niciodată cunoștință de faptul că medicamentele pe care le-a adus prietenul ei Ș.A. în locuința lor comună sunt contrafăcute, deoarece știa de la acesta că le achiziționează de la un farmacist, astfel că inculpata D.A. nu a comis vreo faptă de contrafacere a mărcii înregistrate, iar intenția precum și vinovăția sa în comiterea vreunei fapte de natură penală nu există.

Pentru acest motiv a solicitat casarea celor două hotărâri invocând cazul de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatei a arătat că este exagerat de mare, întrucât aceasta nu a săvârșit vreo faptă cu caracter penal.

S-a mai arătat că inculpata D.A. a fost condamnată la o pedeapsă de 3 luni închisoare în baza a unui articol de lege care a fost abrogat odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, astfel că s-a comis o eroare gravă, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, deoarece inculpata a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În final a solicitat instanței casarea ambelor hotărâri, invocând cazurile de casarea prev. de art. 385

9

pct. 13, 14, 15, 17 și 18 C. proc. pen.

Cu privire la latura civilă apărătorul a solicitat instanței să constate că părțile civile se află în situația unei îmbogățiri fără justă cauză față de împrejurarea că și inculpatul J.N. a fost obligat la plata de daune interese către aceleași părți civile.

S-a mai solicitat să fie avută în vedere și împrejurarea că părțile civile nu au probat în nici un fel sumele pe care le solicită cu titlu de daune interese, apărătorul apreciind, că de fapt nu le-a fost cauzat nici un prejudiciu.

Pentru acest motiv a solicitat casarea deciziei instanței de apel în baza art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.

În final, apărătorul a solicitat casarea deciziei atacate, iar în rejudecare să fie avute în vedere împrejurările concrete de săvârșire a faptei, circumstanțele personale ale inculpatei, urmând a se dispune achitarea acesteia, conform art. 11 C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b), b

1

), d) și f) C. proc. pen., ținând cont și de prevederile art. 72 alin. (1) și (2) C. pen. și de principiul "in dubio pro reo".

Același apărător, susținând motivele de recurs cu privire la inculpatul Ș.A., le-a reiterat pe cele susținute pentru inculpata a D.A., făcând precizarea că instanța de apel nu s-a pronunțat pe motivul de apel, referitor la faptul că Ș.A. nu a avut vreodată cunoștință de faptul că J.N. (acesta l-a ținut tot timpul în eroare pe Ș.A. cu privire la faptul că medicamentele sunt din farmacia lui și că are dreptul să le distribuie și că medicamentele sunt originale), îi dă medicamente contrafăcute, astfel că inculpatul Ș.A. nu a comis cu vinovăție fapta pentru care a fost trimis în judecată, deoarece nu știa că produsele nu sunt cele originale) nu au marca contrafăcută.

Pentru acest motiv, în baza art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, întrucât hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Suceava nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

Referitor la pedepsele aplicate inculpatului Ș.A., apărătorul a precizat că acestea sunt exagerat de mari în raport de gradul de pericol social al faptei (fapta nu a fost săvârșită cu vinovăție - Ș.A. neștiind că medicamentele furnizate de J.N. au o marcă neautorizată), având în vedere că pedepsele pentru această faptă sunt alternative, fiind prevăzută și amenda, apărătorul a apreciat că instanța trebuia să facă aplicarea art. 72 alin. (1) și (2) C. pen.

Apărătorul intimatelor părți civile a pus concluzii de respingere, ca nefondate a recursurilor declarate de inculpați, solicitând menținerea ca legală și temeinică a deciziei penale pronunțate de instanța de apel.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursurile declarate în cauză nu sunt fondate, urmând a fi respinse, ca atare, pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică legală dată faptelor este corectă și corespunde situației de fapt reținute, în mod corect stabilind instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpaților sub aspectul infracțiunilor reținute în sarcina acestora.

- adresa Agenției Naționale a Medicamentului;

- plângerile SC E.L. & C. și P.P.I.;

- corespondența electronică cu inculpații Ș.A. și D.A.;

- facturile și documentele bancare de expediție a banilor;

- buletinele de expediție completate de inculpați;

- mandatele poștale;

- certificatele de înregistrare a mărcilor "C." și "V.";

- declarațiile martorilor;

- proces-verbal de efectuare a percheziției.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpații D.A. și Ș.A. și martorii din lucrări C.O. și B.I. A mai fost audiat și martorul M.M.M., propus în circumstanțiere de inculpați.

Potrivit certificatelor de înregistrare emise de O.S.I.M. nr. 30535/1996 și 57805/2003, compania P.P.I. este titulară a drepturilor exclusive de proprietate intelectuală asupra mărcii V., precum și asupra mărcii tridimensionale reprezentând pilula V.

Din declarația dată în dosar de către un laborant analist și evaluator în domeniul de asigurare a calității din cadrul companiei P., care a analizat medicamentele marca V. trimise de organele de poliție din Suceava, confiscate de la inculpat, rezultă că produsele sunt contrafăcute, nefiind fabricate sau autorizate de P.

Din adresa din 15 noiembrie 2007 a Agenției Naționale a Medicamentului rezultă că produsele C. și V. sunt medicamente de uz uman și deținătorii autorizațiilor de punere în piață în România sunt E.L.A.C. și P.P.I., sunt medicamente autorizate prin procedura centralizată și au autorizație de punere în piață în toate țările europene și se eliberează numai în farmacii.

Prin adresa din 22 mai 2008, Agenția Națională a Medicamentului a comunicat că produsul V. nu este un medicament autorizat de punere în piață și nu beneficiază nici de Autorizația Comisiei Europene, iar prin adresa din 7 decembrie 2007, O.S.I.M. a precizat că pe teritoriul României marca V. nu este înregistrată pentru produse farmaceutice.

În drept, faptele inculpatului Ș.A., care în perioada martie - august 2007 a pus în circulație, fără drept, medicamente purtând o marcă similară cu medicamentele marca V. și C., prejudiciind pe titularii mărcilor înregistrate E.L.A.C. și P.P.I., întrunesc elementele constitutive atât sub aspectul laturii obiective, cât și al celei subiective, ale infracțiunii de punere în circulație, fără drept, a unor produse purtând o marcă identică sau similară cu marca înregistrată, prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998.

Infracțiunea a fost săvârșită de inculpat cu intenție indirectă întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, și deși nu l-a urmărit, l-a acceptat. Deși acesta a susținut că nu a cunoscut faptul că medicamentele sunt contrafăcute, prețul mai mic al acestora decât în farmacii (fapt pe care îl cunoștea astfel cum a declarat), faptul că unele din ele nu aveau prospecte sau au fost vândute fără ambalaje îl puteau duce la concluzia că nu sunt originale. Inculpatul a recunoscut că a avut îndoieli la un moment dat privind originalitatea medicamentelor cu toate acestea a continuat să le vândă.

Faptele fiind comise de inculpat la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleași rezoluții infracționale, utilizând același mod de operare, sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. privind infracțiunea continuată.

În drept, faptele inculpatului Ș.A., care în perioada martie - august 2007 a pus în circulație, medicamentele contrafăcute V. și C. și produsele medicamentoase denumite V., fără respectarea dispozițiilor Legii nr. 95/2006, mai precis fără deținerea unei autorizații de punere în piață emisă de către Agenția Națională a Medicamentului și în alte locuri decât în farmacie, în cazul medicamentelor C. și V., întrunesc elementele constitutive atât sub aspectul laturii obiective, cât și al celei subiective, ale infracțiunii prevăzute de art. 834 alin. (1) raportat la art. 780 alin. (2) lit. a) și art. 700 alin. (2) din Legea nr. 95/2006.

Infracțiunea a fost săvârșită de inculpat cu intenție indirectă întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, și deși nu l-a urmărit, l-a acceptat. Inculpatul a susținut că nu a cunoscut faptul că medicamentele aveau un regim special de comercializare, însă eroarea de drept nu constituie o cauză care înlătură caracterul penal al faptei. Pe de altă parte este de notorietate faptul că medicamentele sunt produse cu un regim special de comercializare, că ele sunt vândute doar în farmacii, marea majoritate doar pe bază de prescripție medicală.

Faptele fiind comise de inculpat la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleași rezoluții infracționale, utilizând același mod de operare, sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. privind infracțiunea continuată. Vânzarea de medicamente la diferite intervale de timp, prin nerespectarea unor prevederi diferite ale Legii nr. 95/2006, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale intră în conținutul constitutiv al infracțiunii unice, continuate, prevăzută de art. 834 alin. (1) din același act normativ.

În drept, faptele inculpatei D.A., de a-l ajuta, cu intenție, pe inculpatul Ș.A. în perioada menționată să pună în circulație, fără drept, medicamente purtând o marcă similară cu medicamentele marca V. și C., prejudiciind pe titularii mărcilor înregistrate E.L.A.C. și P.P.I., întrunesc elementele constitutive atât sub aspectul laturii obiective, cât și al celei subiective, ale complicității la infracțiunea de punere în circulație, fără drept, a unor produse purtând o marcă identică sau similară cu marca înregistrată, prevăzută de art. 26 raportat la art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998.

În drept, faptele inculpatei D.A., de a-l ajuta, cu intenție, în perioada menționată, pe inculpatul Ș.A. să pună în circulație, medicamentele contrafăcute V. și C. și produsele medicamentoase denumite V., fără respectarea dispozițiilor Legii nr. 95/2006, mai precis fără deținerea unei autorizații de punere în piață emisă de către Agenția Națională a Medicamentului și în alte locuri decât în farmacie, în cazul medicamentelor C. și V., întrunesc elementele constitutive atât sub aspectul laturii obiective, cât și al celei subiective, a complicității la infracțiunea de punere în circulație de medicamente fără respectarea dispozițiilor Legii nr. 95/2006, prevăzute de 26 C. pen. raportat la art. 834 alin. (1) raportat la art. 780 alin. (2) lit. a) și art. 700 alin. (2) din Legea nr. 95/2006.

În cazul ambelor infracțiuni, faptele fiind comise de inculpată la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleași rezoluții infracționale, utilizând același mod de operare, sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. privind infracțiunea continuată.

Inculpata a recunoscut că l-a ajutat pe coinculpat să comercializeze medicamentele, cunoscând că acesta nu avea dreptul de a le comercializa, la cererea coinculpatului, acest lucru realizându-l chiar după ce a susținut că la domiciliul său a avut loc o primă percheziție, fapt ce rezultă din coroborarea declarațiilor inculpaților. În cauză prin probele administrate nu s-a demonstrat dacă inculpata a beneficiat de pe urma ajutorului dat, deci dacă a primit o parte din banii obținuți din vânzarea medicamentelor, însă acest lucru nu are relevanță pentru reținerea complicității, care nu este condiționată de un scop anume.

Activitățile ilicite desfășurate de cei doi inculpați, întrunind în drept elementele constitutive - atât sub aspectul laturii obiective cât și al celei subiective ale infracțiunilor reținute în sarcina acestora, solicitările de achitare nu pot fi primite, instanța de fond, în baza probelor administrate, reținând corect vinovăția inculpaților, pentru săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor.

Nu se poate reține în apărarea inculpaților că aceștia s-ar fi aflat în eroare de fapt și le sunt aplicabile dispozițiile art. 51 C. pen. raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., ei având obligația să verifice dacă activitatea pe care o desfășoară este în conformitate cu dispozițiile legale, știut fiind că nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii.

Potrivit prevederilor art. 18

1

alin. (2) C. pen., la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracțiuni se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, de persoana și conduita făptuitorului.

Sub aspectul gradului de pericol social, faptele săvârșite de inculpați prezintă o gravitate deosebită, deoarece pot avea consecințe negative asupra sănătății persoanelor care consumă aceste produse, nefiind autorizate de Agenția Națională a Medicamentului pentru a fi puse pe piață.

Având în vedere valoarea socială ocrotită, respectiv sănătatea umană, faptele care sunt de natură a o pune în pericol prezintă un pericol social ridicat.

Se constată, de asemenea, că inculpaților nu le-a fost încălcat dreptul la apărare pe parcursul desfășurării procesului penal, apărarea acestora nefiind obligatorie în faza urmăririi penale și așa fiind, nu este incident nici un caz de nulitate a hotărârilor pronunțate în cauză.

Nici critica referitoare la nemotivarea deciziei atacate nu este întemeiată, aceasta fiind corect motivată atât în fapt cât și în drept.

Astfel, prima instanță de control judiciar a analizat în mod real criticile și apărările formulate de inculpați, prin prisma probelor administrate, iar în considerentele deciziei penale au fost redate argumentele care au condus la pronunțarea acesteia, fiind respectate cerințele dispozițiilor art. 354 - 358 C. proc. pen.

Pedepsele aplicate inculpaților au fost corect individualizate atât sub aspectul cuantumului și a modalității de executare, instanța de fond, având în vedere la individualizarea pedepselor toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de disp. art. 72 C. pen. și anume gradul de pericol social concret al faptelor comise, limitele speciale ale pedepselor, modalitatea și împrejurărilor comiterii faptelor.

Se constată, de asemenea că în mod corect s-au aplicat regulile de la concursul ideal de infracțiuni și dându-se eficiență prevederilor art. 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit pedeapsa finală de executat, apreciindu-se însă că sunt întrunite condițiile obiective (relativ la condamnare) și subiective (privind persoana inculpaților) prev. de art. 81 C. pen., cât și faptul că acestea sunt în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art. 52 C. pen.

Sub aspectul laturii civile se constată că aceasta a fost soluționată corespunzător atât din punct de vedere legal, cât și sub aspectul temeiniciei, sumele acordate de prima instanță fiecărei părți civile cu titlu de daune interese sunt pe deplin justificate fiind de natură a repara atât prejudiciul material suferit de cele două societăți, cât și cel moral, prin atingerea adusă imaginii mărcilor înregistrate în discuție și implicit imaginii companiilor pe piața de profil.

Este cert că drepturile titularilor de mărci înregistrate trebuie să fie respectate și în ce privește repararea daunelor și această reparație trebuie să fie efectivă, proporțională cu drepturile încălcate, descurajatoare și să fie aplicate astfel încât, să se evite crearea de obstacole în calea comerțului legitim și totodată, să ofere protecție împotriva folosirii abuzive a acestor drepturi.

Deși s-a susținut că în raport de dispozitivul Sentinței penale nr. 173 din 02 martie 2003 a Tribunalului Iași, obligarea inculpaților din prezenta cauză la plata despăgubirilor civile ar însemna o dublă despăgubire, un atare punct de vedere nu poate fi însușit de către instanța de recurs, întrucât pe de o parte, din considerentele hotărârii menționate rezultă că în sarcina inculpatului N.J. sunt reținute acte proprii de punere în circulație a unei cantități foarte mari de medicamente contrafăcute, în calitate de furnizor, în perioada cuprinsă între toamna anului 2005 - februarie 2007, prin intermediul unor site-uri de pe internet, anunțuri în presă, mandat poștal, curierat, în timp ce inculpații, la rândul lor, în perioada martie - august 2007 au comercializat în maniera descrisă anterior produse medicamentoase contrafăcute purtând fără drept semnele mărcilor C. și V., iar pe de altă parte, achiziționarea unei părți din cantitatea de produse puse în circulație de către apelanți provine de la o persoană din Arad, conform depoziției inculpatului Ș.A.

În cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile reținerii răspunderii civile pentru fapta proprie (fapta ilicită, vinovăția inculpaților și existența legăturii de cauzalitate între acestea - art. 998 - 999 C. civ.), cuantumul daunelor interese stabilite de instanța de fond constituind o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul produs firmelor E.L.A.C. și P.P.I.

Nefiind incidente în cauză niciunul din cazurile de casare invocate de inculpați prin apărătorul acestora și neexistând alte împrejurări care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursurile declarate în cauză, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații Ș.A. și D.A. împotriva Deciziei penale nr. 65 din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 septembrie 2010.