ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3516/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3516/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Deliberând asupra recursurilor de față:
Prin
sentința penală nr. 358 din 31 martie 2009, Tribunalul București, secția a II-a
penală, în temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică
reținută prin actul de sesizare pentru ambii inculpați din infracțiunile prev. și
ped. de art. 215 alin. (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 83 alin.
(1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 cu modificările ulterioare cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. în
infracțiunile prev. și ped. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art.
41 alin. (2) C. pen. și art. 87 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 cu modificările
ulterioare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 33
lit. a) C. pen.
În temeiul dispozițiilor art. 215
alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul
T.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune
în convenții.
În
temeiul dispozițiilor art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea
nr. 84/1998 cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii de punere în circulație, fără drept, a unor produse purtând o marcă
identică cu marca înregistrată.
În
temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C.
pen., inculpatul T.l. va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Conform art. 86
1
C. pen., s-a
dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare
de 5 ani, stabilit în condițiile art. 86
2
C. pen.
Pe durata termenului de încercare, s-au
pus în vedere inculpatului obligațiile prev. de art. 86
3
C. pen.
Conform art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului
exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen., iar potrivit
art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii
s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
În
temeiul dispozițiilor art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția
inculpatului asupra dispozițiilor art. 86
4
C. pen., a căror nerespectare
are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul dispozițiilor art. 215
alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul
R.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune
în convenții.
În
temeiul dispozițiilor art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea
nr. 84/1998 cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii de punere în circulație, fără drept, a unor produse purtând o marcă
identică cu marca înregistrată.
În
temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C.
pen., inculpatul R.G. va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Conform art. 86
1
C. pen. s-a
dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare
de 5 ani, stabilit în condițiile art. 86
2
C. pen.
Pe durata termenului de încercare, s-au
pus în vedere inculpatului obligațiile prev. de art. 86
3
C. pen.
Conform art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului
exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen., iar potrivit
art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii
s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
În
temeiul dispozițiilor art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția
inculpatului asupra dispozițiilor art. 86
4
C. pen., a căror nerespectare
are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Au fost admise, în parte, acțiunile civile
exercitate de H.P. Company și, H.P.D. Lp, C.K.K., toate prin reprezentant Societatea
de avocatură T.&T. cu sediul în str. E., sector 5, București.
În
temeiul dispozițiilor art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346
alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 998-999 și art. 1000 alin. (3) și
art. 1003 C. civ., au fost obligați inculpații, în solidar și fiecare inculpat în
solidar cu partea responsabilă civilmente SC L.T. SRL cu sediul în București,
str. M., sector 6 București, la plata sumei de 15.000 euro în echivalentul în RON
la cursul Băncii a Naționale României de la data plății, reprezentând daune morale
către partea civilă H.P. Company și, H.P.D. Lp și la plata sumei de 10.000 euro
în echivalentul în RON la cursul Băncii Naționale a României de la data plății,
reprezentând daune morale către partea civilă C.K.K.
Au fost admise acțiunile civile exercitate
în cauză de Compania Națională Poșta Română SA cu sediul în București, Splaiul U.,
sector 4 și SC O.R. SA, cu sediul în București, B-dul L.C., sector 1.
În
temeiul dispozițiilor art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346
alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 998-999 și art. 1000 alin. (3) și
art. 1003 C. civ., au fost obligați inculpații, în solidar și fiecare inculpat în
solidar cu partea responsabilă civilmente SC L.T. SRL la plata sumei de 3868,55
dolari S.U.A., în echivalentul în RON la cursul Băncii Naționale a României de la
data plătii, reprezentând daune materiale către partea civilă SC O.R. SA și la plata
sumei de 8942,42 RON reprezentând daune materiale către partea civilă Compania Națională
Poșta Română SA.
S-a dispus confiscarea în vederea distrugerii
a cartușelor de imprimantă H. și C. indisponibilizate conform devizelor din 19
decembrie 2006 respectiv, 18 iulie 2006.
Conform art. 109 alin. (4) C. proc. pen.,
s-a dispus restituirea cartușelor originale către SC L.T. SRL, SC O.R. și Compania
Națională Poșta Română SA.
În
temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen.,
a fost obligat fiecare inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC
L.T. SRL la plata sumei de 2500 RON cheltuieli judiciare avansate de stat în cont
deschis la Trezoreria sector XX București, beneficiar Tribunalul București.
În
fapt, s-a reținut că inculpatul T.l., în calitate de administrator
al SC L.T. SRL și R.G., în calitate de director, au importat și furnizat cartușe
de imprimantă contrafăcute purtând mărcile H. și C., iar în cadrul caietelor de
sarcini utilizate la licitații de achiziții publice au prezentat autorizații emise
pentru alte societăți ori în alte contexte și care nu se refereau la loturile de
produse ce formau obiectul contractelor de furnizare încheiate în urma licitațiilor
pentru a crea aparența comercializării unor produse originale, cu consecința inducerii
în eroare cu prilejul încheierii contractelor.
Prin decizia penală nr. 70 din 30
martie 2010, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus admiterea apelurilor
declarate de inculpații T.l. și R.G. împotriva sentinței penale nr. 358 din 31
martie 2009 pronunțată de Tribunalul
București, secția a II-a penală,
a desființat parțial sentința și rejudecând, în fond, a dispus:
În
baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la prev.
art. 10 lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul T.I. pentru săvârșirea
infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin.
(2) C. pen. și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 83 alin. (1) lit.
b) din Legea nr. 84/1998 cu modificările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin.
(2) C. pen.
În
baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la prev.
art. 10 lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul R.G. pentru săvârșirea
infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin.
(2) C. pen. și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 83 alin. (1) lit.
b) din Legea nr. 84/1998 cu modificările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin.
(2) C. pen.
A respins, ca neîntemeiate, acțiunile civile
exercitate de partea civilă H.P. Company și H.P.D. Lp și C.K.K.
A respins, ca neîntemeiate, acțiunile civile
exercitate de Compania Națională Poșta Română SA și SC O.R. SA.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței,
relative la schimbarea încadrării juridice, la confiscarea cartușelor indisponibilizate
și la restituirea cartușelor originale în temeiul art. 109 alin. (4) C. proc. pen.
În
argumentarea acestei soluții, s-a motivat că prima instanță
reținuse corect situația de fapt, însă apreciase greșit vinovăția inculpaților în
comiterea infracțiunilor pentru care au fost condamnați.
Astfel, s-a arătat că inculpatul T.I. nu
se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de punere în circulație, fără drept,
de cartușe de imprimantă marca H. și C. contrafăcute, semnarea de către acesta a
documentelor de plată pentru produsele achiziționate de SC L.T. SRL, nerealizând
latura obiectivă a infracțiunii, întrucât inculpatul nu era responsabil de achiziționarea
și vânzarea produselor consumabile, aceste atribuțiuni revenind în exclusivitate
departamentului condus de coinculpatul R.G.
În
egală măsură, s-a apreciat că nici inculpatul R.G. nu se face
vinovat de săvârșirea respectivei infracțiuni, întrucât acesta nu avusese niciodată
reprezentarea că produsele achiziționate de la SC M.F.G. SUA puteau fi contrafăcute.
Totodată, s-a apreciat că nu sunt întrunite
nici elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, întrucât la momentul
încheierii contractului cu Compania Națională Poșta Română, SC L.T. SRL a fost de
bună credință, autorizația eliberată de SC A.C. SRL fiind valabilă în condițiile
în care fusese emisă pentru licitația de la CNPR, produsele livrate provenind de
la SC A.C. SRL. Livrarea de către inculpați a produselor achiziționate de la SC
M.F.G. SUA, despre care nu au cunoscut că puteau fi contrafăcute, s-a datorat lipsei
acestora din stocul dilerului autorizat SC A.C. SRL și necesității respectării graficului
de livrări convenit cu achizitorul.
Considerând astfel că nu sunt îndeplinite
elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care erau cercetați, instanța
de apel a dispus achitarea inculpaților.
În
latură civilă, aceeași instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite
elementele răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 - 999 C. civ., având
în vedere modul în care au acționat inculpați și modalitatea de dovedire a pretențiilor
civile.
Cu privire la daunele morale acordate în
primă instanță părților civile H.P. Company, H.P.D. Lp și C.K.K., s-a apreciat că
imaginea acestor societăți nu a fost afectata în niciun fel prin activitatea desfășurată
de inculpați, acțiunile acestora nefiind săvârșite cu intenție.
Mai mult, s-a constatat că produsele marca
C. importate de SC L.T. SRL nu au fost puse în circulație niciodată, acestea fiind
indisponibilizate de organele de urmărire penală, imediat după ce fuseseră importate.
Instanța de apel a respins, ca neîntemeiate,
și acțiunile civile formulate de SC O.R. și Compania Națională Poșta Română, constatând
că cele două companii nu au fost prejudiciate întrucât niciun echipament aparținând
companiei naționale, dintre cele care utilizaseră consumabile furnizate de SC L.T.
SRL, nu prezenta defecte datorate acestora, iar în ceea ce privește partea civilă
SC O.R., din probele administrate nu rezultă cu certitudine ca produsele găsite
la sediul său și considerate a fi contrafăcute să fi fost livrate de SC L.T. SRL.
Prin decizia penală nr. 1680 din 27
aprilie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursurile
declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de părțile civile
C.K.K., H.P. Company, H.P.D. Company, L.P. și Compania Națională „Poșta Română"
SA împotriva deciziei penale nr. 70 din 30 martie 2010 a Curții de Apel București,
secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 14477/3/2008 (929/2009), a casat hotărârea
sus-menționată și a dispus trimiterea cauzei la Curtea de Apel București în vederea
rejudecării apelurilor declarate de inculpații T.l. și R.G. împotriva sentinței
penale nr. 358 din 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a
II-a penală.
Au fost menținute actele îndeplinite în
fața instanței de apel până la termenul din 16 martie 2010.
Sumele de câte 75 RON, reprezentând onorariile
apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpații T.l. și R.G., până la prezentarea
apărătorului ales, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției. S-a reținut
că instanța de apel nu a folosit în motivație decât argumentele inculpaților.
Rejudecând după casare apelurile declarate
de inculpați, Curtea le-a apreciat nefondate. Motivele de apel formulate de inculpați
sunt descrise în partea introductivă a prezentei decizii, aceștia apreciind că sunt
nevinovați.
De asemenea, aceștia au depus concluzii
scrise.
Inculpații T.I. și R.G. au fost trimiși
în judecată și condamnați în primă instanță pentru săvârșirea infracțiunilor de
înșelăciune și punere în circulație, fără drept, a unor produse purtând o marcă
identică cu marca înregistrată, reținându-se următoarea situație de fapt:
SC L.T. SRL București, înregistrată la
O.R.C. sub nr. J/40/12374/1994, având ca administrator pe inculpatul T.I., are ca
obiect mai multe activități printre care activități de service în domeniul tehnicii
de calcul, activități de import-export și comercializare de bunuri en-gros și en-detail,
operațiuni de consultanță în domeniul calculatoarelor.
Această societate este structurată în mai
multe departamente, printre care și departamentul „Consumabile", condus din
februarie 2004 de către inculpatul R.G. Atribuțiile acestuia, conform declarațiilor
celor doi inculpați, constau în participarea la licitații directe, licitații în
sistem electronic, urmărirea derulării contractelor, marketing, coordonarea activității
de aprovizionare in surse externe și vânzarea de produse consumabile pentru imprimante,
faxuri, copiatoare.
Începând cu anul 2002, Inspectoratul General
pentru Comunicații și Tehnologia Informației a eliberat SC L.T. SRL București certificat
digital pentru participarea acesteia la sistemul de achiziții publice prin licitații
electronice, certificat reînnoit în 2003, 2004, 2005 și 2006.
În
decembrie 2004, Compania Națională Poșta Română SA a lansat
în sistemul de achiziții publice prin licitații electronice o comandă de achiziționare
de cartușe pentru imprimante, necesare unităților poștale din subordine pentru semestrul
I 2005.
La 30 decembrie 2004, prin sistem electronic
s-a comunicat Companiei Naționale Poșta Română SA, că licitațiile pentru cartușele
purtând marca H. comandate de companie au fost câștigate de SC L.T. SRL București.
Deși au existat unele suspiciuni cu privire
la actele de autorizare a câștigătorului licitației pentru vânzarea produselor H.P.,
diferența relativ mare (circa 20-30%) dintre prețul estimat pentru produsele necesare
și prețul oferit de câștigător, respectiv aspectul exterior al produselor oferite
ca mostre, datorită neconfirmării acestora la acel moment și prezentării unei alte
autorizații de vânzare emise de SC A.C. SRL Cluj Napoca, la data de 24 ianuarie
2005 se încheie contractul de vânzare - cumpărare dintre Compania Națională
Poșta Română SA și SC L.T. SRL București, având ca obiect cartușe pentru imprimante
marca „H.", în valoare de 160.793.194 ROL.
În
februarie 2005 produsele H. au început să fie livrate direct
la unitățile din subordinea Compania Națională Poșta Română SA. Potrivit contractului
menționat anterior - pct. 5 - alin. (7), recepția calitativă a produselor se făcea
la momentul dării în consum a acestora, respectiv desfacerea ambalajelor originale.
Direcția Servicii Financiare din cadrul
companiei a sesizat la 03 iunie 2005 Departamentul Aprovizionare referitor la constatarea
unor semne de contrafacere sau lipsa culorilor la lotul de cartușe tip H. furnizate
de SC L.T. SRL București.
La 14 iunie 2005 Direcția Dezvoltare Strategică
Departamentul Aprovizionare din cadrul Compania Națională Poșta Română SA, a emis
o adresă tuturor direcțiilor regionale de poștă și direcțiilor specializate, solicitându-le
stadiul recepției calitative a produselor furnizate de SC L.T. SRL București.
În
aceeași zi s-a transmis o adresă SC L.T. SRL București, în
atenția inculpatului T.l., prin care se solicita prezența unui expert care să constate
deficiențele calitative a 55 de cartușe H. livrate Direcției Servicii Financiare.
La 16 iunie 2005, s-a efectuat de către
inculpatul R.G. testarea unui nr. de 47 de cartușe de imprimantă cu cerneală H.,
constatându-se că 36 de bucăți sunt defecte, motiv pentru care au fost înlocuite.
La 01 iulie 2005 s-a transmis o nouă adresă
inculpatului T.l., prin care se semnalau deficiențe calitative pentru 8 dintre produsele
înlocuite de SC L.T. SRL București, respectiv lipsă culori și lipsă cap printare.
La această adresă, precum și la adresa din 12 august 2005 nu s-a mai primit nici
un fel de răspuns.
Întrucât
cartușele înlocuite au prezentat deficiențe
calitative, Direcția Dezvoltare Strategică - Departamentul Aprovizionare din cadrul
Companiei Naționale Poșta Română SA, a transmis la 08 iulie 2005, 3 rapoarte de
depistare a cartușelor de imprimare contrafăcute, pentru produsele H., constatându-se,
la 18 iulie 2005, că cele 3 tipuri de produse sunt cartușe cu cerneală, reumplute
în ambalaje H. contrafăcute.
Anterior, la 14 iulie 2005, s-a întocmit
un alt raport al aceluiași expert cu privire la un cartuș H., prezentat ca mostră
de către SC L.C. SRL București ca urmare a câștigării unei licitații organizate
de către UM AA în cursul lunii mai 2005. Este adevărat că în raportul de depistare
a cartușelor de imprimare contrafăcute H. transmis de către această unitate militară
nu apare SC L.T. SRL București ci SC L.C. SRL București dar, întrucât sediul indicat
este același cu cel al primei, apreciem că este vorba doar despre o simplă eroare
materială. Și în acest caz s-a constatat că tipul de produs H. este cartuș cu cerneală
reumplut în ambalaj H. contrafăcut.
Urmare acestui raport, la 29 august 2005,
Grupul de firme H.P. (H.P. Company și H.P.D.) a formulat plângere penală împotriva
SC L.T. SRL București pentru săvârșirea infracțiunii de comercializare, fără drept,
de cartușe de imprimantă purtând marca „H.", contrafăcute.
Prin procesul verbal din 20 martie 2006,
ofițeri din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția de Investigare
a Fraudelor s-au sesizat din
oficiu cu privire la săvârșirea
de către persoane din cadrul SC L.T. SRL a infracțiunii de punere în circulație,
fără drept, de produse purtând marca „C.", susceptibile a fi contrafăcute.
Cercetările efectuate de către organele
de poliție au dus la descoperirea la sediul SC L.T. SRL București a câtorva sute
de cartușe de imprimantă H. și C. contrafăcute, și ale altor cartușe de imprimantă
H. contrafăcute în depozitul SC O.R. SA, precum și la Compania Națională Poșta
Română SA.
La 08 iunie 2006 compania C.K.K. din Japonia,
prin avocat ales, a formulat plângere penală împotriva SC L.T. SRL, pentru săvârșirea
infracțiunii de punere în circulație, fără drept, de produse sub marca C., contrafăcute.
Această situație de fapt a fost dovedită
în totalitate cu probe legal administrate.
Astfel, marca H.I. este marcă națională
individuală combinată, înregistrată, având ca titular pe H.P. Company, cu sediul
în Palo Alto, California, 3000 H. Street, S.U.A. Această marcă beneficiază de protecție
pe teritoriul României pe o perioadă de 10 ani, începând cu data de 06 iunie 2000,
pentru clasa de produse și servicii 16 (capete de imprimare, cartușe cu cerneală),
conform adresei din 27 aprilie 2006 a Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci.
Marca H.I. este marcă națională individuală
combinată, înregistrată, având ca titular pe H.P. Company, cu sediul în Palo Alto,
California, 3000 H. Street S.U.A. Această marcă beneficiază, de protecție pe teritoriul
României pe o perioadă de 10 ani, începând cu data de 06 iunie 2000, pentru clasa
de produse și servicii 2 (cartușe toner, cartușe cu cerneală), conform aceleași
adrese.
Marca H. este marcă națională individuală
verbală, înregistrată, având ca titular pe H.P. Company, cu sediul în Palo Alto,
California, 3000 H. Street S.U.A. Această marcă beneficiază de protecție pe teritoriul
României pe o perioadă de 10 ani, începând cu data de 07 aprilie 2002, pentru clasa
de produse și servicii 9 (cartușe pentru toner, rezervoare și cartușe pentru rezervoare).
Toate cele trei mărci indicate anterior
au fost cesionate total în cursul anului 2003 de către H.P. Company către H.P.D.
Company Lp, cu sediul în Huston, Texas, S.U.A. Cesiunile totale ale celor trei mărci
indicate au fost constatate prin decizia din 19 ianuarie 2004 a OSIM, fiind înscrise
în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială publicat la 31 martie 2004.
Practic, începând cu data de 31 martie
2004, conform prevederilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 84/1998, cu modificările
ulterioare, titular al mărcilor H.I. înregistrate și mărcii H. înregistrată este
H.P.D. Company Lp cu sediul în Huston, Texas, S.U.A.
Grupul de firme H.P. (H.P. Company și H.P.D.
Company) a
dezvoltat în România un sistem de distribuție
neexclusivă a produselor din rețeaua oficială a acestuia.
Raporturile contractuale cu agenții economici
care își manifestă intenția de a deveni distribuitori H. pe teritoriul României
s-au stabilit cu compania H.P.E. BV, SC H.P.R. SRL, neavând competenta de a încheia
contracte cu agenții care își manifestă intenția în acest sens.
Sistemul de distribuție oficial al produselor
H. este format din:
Importatori (distribuitori) - societăți
care au contract cu societatea desemnată în acest sens de Grupul H. și care poate
comanda marfa în mod direct.
Subdistribuitori - entități care cumpără
de la importatori și revând la revânzători aflați pe canalul oficial de distribuție
H..
Revânzători - societăți care pot cumpăra
atât din România cât și din afara României, cu condiția ca achizițiile să fie raportate
de distribuitori sau subdistribuitori H.
Pentru a putea deveni partener oficial
H. și, în consecință, a intra în lanțul oficial de distribuție al produselor originale
ale acestui grup de firme, trebuie îndeplinite anumite premise standard, printre
care un volum anual de vânzări de consumabile în România de cel puțin 80.000
dolari S.U.A. și promovarea, respectiv vinderea către consumatorul final de produse
originale H.
Pe de altă parte, grupul de firme H. nu
restricționează distribuția produselor sale de aceste cerințe, însă, în ipoteza
în care o companie nu intră în rețeaua oficială de distribuție de produse H., nu
se poate garanta originalitatea produselor H. comercializate de acea companie.
Potrivit adresei din 09 octombrie 2006
a SC H.P.R. SRL, dintre companiile aflate în relații comerciale cu SC L.T. SRL în
perioada ianuarie 2005 - februarie 2006, următoarele societăți comerciale din România
sunt în relații contractuale cu Grupul H., aflându-se în canalul de distribuție
oficial al produselor originale H.: SC A.C. SRL Cluj Napoca (distribuitor autorizat
de consumabile H.), SC S. SRL București (subdistribuitor autorizat începând cu luna
februarie 2006) și SC P. SRL București (revânzător autorizat).
Din analiza actelor contabile existente
la dosarul cauzei a rezultat că nr. cartușelor de imprimantă purtând marca „H.P."
achiziționate de SC L.T. SRL București în perioada ianuarie 2005 - februarie 2006
de la societățile indicate în alineatul anterior este mult mai mic decât cele achiziționate
în aceeași perioadă de timp de la furnizorii externi M.F.G. Ing. din S.U.A., T.P.
Inc. din Panama și B.A. Ltd. din Insulele Virgine Britanice.
Relația comercială cu M.F.G. Ing. din S.U.A.
s-a derulat în perioada august 2004 - mai 2005, perioadă în care s-au importat un
nr. de 3160 cartușe de imprimantă H. Motivul încheierii acestei
relații
comerciale a fost „calitatea slabă a cartușelor, care se scurgeau", conform
declarației inculpatului T.l.
Relația comercială cu T.P. Inc. din Panama
s-a derulat în perioada aprilie 2005 - decembrie 2005, perioadă în care s-au importat
un nr. de 2203 cartușe de imprimantă H.
Relația comercială cu B.A. Ltd. din Insulele
Virgine Britanice s-a derulat în perioada ianuarie-februarie 2006, perioadă în care
s-au importat un nr. de 750 cartușe de imprimantă H.
Relațiile comerciale cu companiile din
Panama, respectiv Insulele Virgine Britanice s-a desfășurat prin intemiediul companiei
L.P. LLC din Rusia, companie cu care învinuiții au avut relații comerciale în perioada
martie
2005 - februarie 2006.
Atât SC L.T. SRL București cât și furnizorii
externi nu au fost și nu sunt parteneri oficiali H., nefiind incluși în lanțul oficial
de distribuție a produselor H.
Toate produsele H. s-au achiziționat în
perioada ianuarie 2005-februarie
2006 pe bază de simplă comandă
și facturare, atât de la furnizorii interni cât și de
la
furnizorii externi, neexistând la dosarul cauzei vreun contract de achiziție.
Raportat la ansamblul înscrisurilor existente
la dosar, intrarea în lanțul oficial de distribuție al produselor H. prin încheierea
unui contract de partener oficial H. creează o prezumție de originalitate pentru
produsele H. comercializate de acel distribuitor.
Pentru toate cartușele de imprimantă purtând
marca H. importate de la furnizorii externi (neautorizați H.), care au fost distribuite
pe piața din România de către SC L.T. SRL București în perioada ianuarie 2005-februarie
2006, nu operează această prezumție, neexistând nici un act care să garanteze originalitatea
lor, fiind contrafăcute.
Din analiza cartușelor de imprimantă marca
H. găsite în depozitul SC L.T. SRL, precum și a celor găsite la SC O.R. SA și la
Compania Națională Poșta Română SA, pe care le-au achiziționat de la SC L.T. SRL,
a rezultat că acestea erau contrafăcute. De asemenea, cartușele H. descoperite în
depozitul O.R. SA, dovedite a fi contrafăcute, au provenit din loturile de produse
achiziționate de companie în luna ianuarie 2006 de la SC L.T. SRL București (cealaltă
societate furnizoare, SC Q.N.I. SRL fiind autorizată).
Marca C. este marcă națională individuală
verbală, reînnoită, având ca titular pe C.K.K., cu sediul în Ohta-ku, Tokyo, Japonia.
Această marcă a beneficiat de protecție pe teritoriul României pe o perioadă de
10 ani, începând cu data de 19 august 1997, pentru clasa de produse și servicii
9 (aparate de copiat, aparate de multiplicat, piese și accesorii ale acestora).
Certificatul indicat a fost reînnoit la data de 19 august 2007, conform certificatului.
Potrivit adresei companiei C.C. Ghmb (reprezentantul
în Europa al companiei mamă) din 30 martie 2006 SC L.T. SRL București nu a fost
și nici nu este partener autorizat C. și nici nu a avut contracte sau relații comerciale
cu parteneri autorizați C. în perioada 2005-2006. Acest aspect rezultă și din actele
contabile existente în dosar.
Potrivit adresei din 19 decembrie 2006
a reprezentantului legal al companiei C.K.K., doar SC D.R. SRL se află pe lista
importatorilor autorizați ai produselor marca C. care au avut relații comerciale
cu SC L.T. SRL București pe parcursul anului 2004. De precizat că în lista produselor
achiziționate de la SC D.R. SRL în perioada 2004 -martie 2006 nu s-a aflat nici
un produs purtând marca C.
În
perioada ianuarie 2005 - februarie 2006 SC L.T. SRL București
a achiziționat un nr. de 1360 de cartușe de imprimantă purtând marca „C." numai
de la furnizorii externi M.F.G. Ing. din S.U.A., T.P. Inc. din Panama și B.A. Ltd.
din Insulele Virgine Britanice, care nu erau parteneri autorizați C. Legătura cu
ultimii doi furnizori externi s-a realizat prin intermediul aceleași companii L.P.
Limited din Rusia, cu care inculpatul R.G., intrase în contact din luna martie a
anului 2005.
De precizat că, raportat la ansamblul înscrisurilor
existente la dosar, intrarea în lanțul oficial de distribuție al produselor C. prin
încheierea unui contract de partener oficial C. creează o prezumție de originalitate
pentru produsele C. comercializate de acel distribuitor.
Pentru toate cartușele de imprimantă purtând
marca C. importate de la furnizorii externi care au fost distribuite pe piața din
România de către SC L.T. SRL București în perioada aprilie 2005 - februarie 2006,
nu operează această prezumție, neexistând nici un act care să garanteze originalitatea
lor, fiind contrafăcute. De altfel, din analiza cartușelor de imprimantă marca C.
găsite în depozitul SC L.T. SRL a rezultat că acestea erau contrafăcute.
Nu numai infracțiunea de punerea în circulație
de cartușe de imprimante contrafăcute este deci dovedită prin probe, ci și infracțiunea
de înșelăciune în convenții. Astfel, SC L.T. SRL București a participat în perioada
2002-2006 la sistemul de licitații pentru achiziții publice în sistem electronic.
Pe parcursul anului 2005, conform adresei din 15 noiembrie 2006 a Guvernului României
- Inspectoratul General Pentru Comunicații și Tehnologia Informațiilor și anexelor
acesteia existente, SC L.T. SRL București a formulat oferta cea mai bună de preț
și a fost desemnată câștigătoare, în urma descalificării de către autoritățile contractante
a ofertanților care au formulat oferte mai bune, în licitații electronice pentru
produse H. și C. organizate de mai multe instituții publice. Printre condițiile
solicitate de către autoritățile contractante pentru descrierea produselor (cartușe
de imprimantă H. și C.) ce au făcut obiectul acestor licitații electronice se aflau:
„Câștigătorul are obligația să prezinte
certificat de atestare pentru
desfacerea produselor H.", „Produsele vor fi originale. Nu se acceptă produse
reîncărcate și remanufacturate. Produsele trebuie să aibă ambalajul original, sigilat,
etichetat corespunzător (...)". Din analiza diferențelor prețului de pornire
și a prețului declarat câștigător pentru aceste produse H. și C., se poate observa
că acestea variau între 15 - 45%.
La 30 decembrie 2005 SC L.T. SRL București
a fost declarată câștigătoarea licitației electronice organizate de Compania
Națională Poșta Română SA pentru mai multe tipuri de cartușe de imprimantă H. Secțiunea
„Condiții suplimentare" privind detaliile acestei licitații conținea și trei
subsecțiuni:
„Origine: Nu se acceptă, produse compatibile.
Produsul trebuie să fie original, cu timbru aplicat pe cutie".
„Autorizare: Câștigătorul va prezenta obligatoriu
autorizare din partea reprezentantului oficial al producătorului privind comercializarea
produselor licitate".
„Prezentare autorizație: Autorizația de
comercializare va fi datată recent, având toate datele de identificare ale comerciantului
și va fi prezentată în original sau copie legalizată".
SC L.T. SRL București a prezentat, pentru
a dovedi îndeplinirea condițiilor suplimentare indicate, un Certificat de implementare
și menținere a sistemului de management al calității ISO 9001:2001, o autorizație,
în copie, nedatată, emisă de SC P. SRL București în favoarea sa pentru livrarea
de produse C. și H. și o autorizație, în copie, emisă de SC H.P.R. SRL București
în favoarea SC P. SRL București.
Potrivit prevederilor art. 38 alin.
(1) din O.G. nr. 20/2002 privind achizițiile publice prin licitații electronice
aprobată prin Legea nr. 468/2002, cu modificările ulterioare, Compania
Națională Poșta Română SA, în calitate de autoritate contractantă, era obligată
să încheie contractul de achiziție publică cu ofertantul a cărui ofertă a fost stabilită
ca fiind câștigătoare. Alin. (2) al aceluiași articol prevede obligația autorității
contractante de a verifica înainte de încheierea contractelor documentele de calificare
ale ofertantului declarat câștigător.
Din verificările efectuate a rezultat că
SC P. SRL București nu a emis vreo autorizație de participare la licitațiile organizate
de Compania Națională Poșta Română SA, că autorizația utilizată fusese emisă ca
urmare a unei colaborări avute în 2004 și că societatea nu-și asumă nici un fel
de obligație cu privire la originalitatea produselor ce urmează a fi livrate de
către SC L.T. SRL București către Compania Națională Poșta Română SA. Totodată,
autorizația emisă de H.P.R. SRL a fost dată SC P. SRL București în vederea participării
acesteia la licitații, astfel că acesteia nu îi sunt opozabile autorizațiile eliberate
de către SC P. SRL București altor companii.
Față de această situație, Compania
Națională Poșta Română SA a solicitat SC L.T. SRL București o nouă autorizație în
vederea încheierii contractului.
SC L. SRL București a prezentat o nouă
autorizație de livrare de consumabile originale H. emisă la 11 ianuarie 2005 de
către SC A.C. SRL Cluj Napoca, autorizație emisă exclusiv pentru produsele achiziționate
de la această societate de către SC L. SRL București la 13 ianuarie 2005, 13
ianuarie 2005 și 04 februarie 2005, care avut un rol determinant la încheierea contractului
de livrare din 24 ianuarie 2005.
Rolul determinant al acestor autorizații
rezultă și din faptul că nici unul din membrii comisiilor de evaluare nu erau specializați
în verificarea elementelor de siguranță ale cartușelor de imprimantă, astfel că
documentele de calificare solicitate prin caietul de sarcini erau cele mai relevante
pentru încheierea contractelor de furnizare.
Din compararea cantităților H. existente
pe facturile emise de SC A.C. SRL Cluj Napoca și cantitatea consumabilelor ce au
format obiectul contractului de livrare din 24 ianuarie 2005, încheiat între SC
L. SRL București și Compania Națională Poșta Română, rezultă o discrepanță vădită,
în sensul că nr. consumabilelor H. din acest din urmă contract este mult mai mare
decât nr. celor achiziționate de la SC A.C. SRL Cluj Napoca.
În legătură cu practica eliberării autorizațiilor
trebuie precizat că:
- acestea erau emise pentru agenții economici
care solicitau prețuri speciale în vederea participării ia procedurile de achiziții
publice;
- creau o prezumție de originalitate pentru
produsele comercializate de cei în favoarea cărora fuseseră acordate, prezumție
dată de cei care le emiteau -producători, importatori, revânzători autorizați de
produse originale;
- aveau o valabilitate limitată în timp,
respectiv 1-3 luni;
- trebuiau adresate autorităților contractante
care organizau licitații pentru achiziții publice;
- acopereau numai produsele achiziționate
de la emitenții autorizațiilor;
- prin eliberarea lor se permitea livrarea
de produse originale de către cel autorizat, garantându-se calitatea și performanțele
produselor oferite de acesta, fapt care permitea celui autorizat să emită certificate
de garanție pentru produsele livrate.
Unitatea Militară BB și CC București, SNTFM
„CFR Marfă" SA, autorități contractante în licitații electronice organizate
în vederea achiziționării de produse consumabile H. pe parcursul anului 2005, au
prezentat la dosar documente din care rezultă că inculpații s-au folosit de autorizări
emise pentru alte societăți ori în alte contexte și care nu se refereau la loturile
de produse pe care le-au achiziționat de la SC L.T. SRL București. Mai mult, în
oferta tehnică prezentată Unității Militare CC București de către inculpatul R.G.
se făcea afirmația că „produsele H. sunt originale", oferta fiind însoțită
de aceleași autorizări care fuseseră depuse și la celelalte autorități contractante.
Deși la momentul livrării efective către
subunitățile Companiei Naționale Poșta Română SA, SC L.T. SRL București a eliberat
certificate de calitate și garanție pentru produsele consumabile H., valabile pentru
o perioadă de 12 luni de la data facturării, aceasta nu și-a mai îndeplinit obligațiile
asumate, în sensul înlocuirii produselor cu deficiențe calitative conform adreselor
din 01 iulie 2005 și 12 august 2005.
Urmare a neexecutării contractului, respectiv
a obligațiilor asumate prin certificatele de calitate și garanție de către SC L.T.
SRL București, Compania Națională Poșta Română SA a suferit un prejudiciu în cuantum
de 8942,42 RON, conform adresei din 10 octombrie 2007.
Apărările inculpaților însușite de argumentația
hotărârii de apel casate, sunt însă nefondate sub aspectul dovedirii celor două
infracțiuni.
Astfel, referitor la infracțiunea prev.
de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, instanța de apel a dispus achitarea
ambilor inculpați, reținând că inculpatul T.I., în calitate de administrator al
SC L.T. SRL, nu a cunoscut că produsele achiziționate de societate și puse în circulație
ar fi contrafăcute, iar inculpatul R.G., șeful departamentului consumabile, nu a
avut reprezentarea că produsele achiziționate de la SC M.F.G. ar putea fi contrafăcute,
iar produsele achiziționate prin SC L.P. LLC din Rusia nu au fost puse în circulație.
Este adevărat că societatea comercială
administrată de către inculpatul T.I. avea un departament specializat în consumabile,
însă punerea în circulație a produselor H. și C. contrafăcute nu se putea realiza
fără contribuția acestui inculpat care a dispus plata produselor și introducerea
în circuitul civil național prin participarea la licitații.
În
declarațiile sale, inculpatul T.I. a arătat că avea o implicare
directă în achiziționarea produselor, iar dintr-un email, rezultă cu claritate că
discuțiile legate de achiziționarea produselor de la SC M.F.G. SUA au fost purtate
de către inculpatul T.I.
Din cuprinsul rapoartelor de inspecție
întocmite de către specialiștii H. reiese că ambalajele cartușelor contrafăcute
prezentau deosebiri semnificative față de ambalajele originale, deosebiri ușor sesizabile
pentru specialiștii în domeniu, cum sunt inculpații.
Prețul cartușelor de imprimantă achiziționate
de către inculpați de la furnizorii externi, sensibil mai mic decât al cartușelor
de imprimantă originale este un alt element care ar fi trebuit să fie avut în vedere
de către inculpați.
Din corespondența purtată în 2006 între
inculpatul R. și L.P. LLD rezultă că inculpații nu au solicitat, la momentul achiziționării
cartușelor
în 2005, vreun înscris care să ateste autenticitatea produselor și autorizarea titularilor
de marcă.
Mai mult, în ianuarie 2005, SC H.P.R. SRL
a transmis către SC L.T. SRL o informare în vederea combaterii contrafacerilor.
Trebuie precizat că Legea nr. 84/1994 atât
în forma în vigoare la data faptelor cât și în forma modificată prin Legea nr. 66/2010
incriminează punerea în circulație a unui produs purtând o marcă identică cu o marcă
înregistrată inclusiv în forma importului, astfel încât împrejurarea că produsele
achiziționate de la L.P. LLC au fost ridicate după ce s-a efectuat vama nu are relevanță
juridică.
În
ceea ce privește cartușele H. livrate SC O.R. SA, se poate
observa că SC Q.N.I. SRL (cealaltă societate care a livrat cartușe H. în aceeași
perioadă) este societate aflată în sistemul de distribuție oficial al produselor
H., beneficiind prin urmare de prezumția de autenticitate.
Referitor la infracțiunea de înșelăciune,
instanța de apel a dispus achitarea inculpaților, apreciind că la momentul încheierii
contractului din 24 ianuarie 2005 cu Compania Națională Poșta Română aceștia au
fost de bună-credință și nu a existat nicio acțiune de inducere în eroare a părții
vătămate.
Esențial pentru stabilirea intenției cu
care a fost încheiat contractul de către inculpați este analizarea celor două autorizații
emise de către SC P. SRL și respectiv SC A.C. SRL
Printre condițiile impuse de caietul de
sarcini se afla și aceea a existenței unei autorizații emise de către reprezentantul
oficial al producătorului privind comercializarea produselor licitate.
Pentru îndeplinirea acestei condiții, SC
L.T. SRL a prezentat o autorizație emisă de către SC P. SRL.
Întrucât
această autorizație nu era datată și nu
preciza societatea la care va
fi folosită reprezentanții
CNPR au fost solicitate relații SC P. SRL.
Adresa SC P. SRL este foarte clară: nu
a emis nicio autorizație, iar prețurile cu care au fost
câștigate
licitațiile fac imposibilă susținerea firmei ulterior închiderii licitațiilor.
Prin urmare o societate aflată în lanțul
de distribuție oficial al produselor H. precizează că prețul produselor licitate
este prea mic pentru ca produsele să fie originale.
În
aceste condiții CNPR a solicitat, pentru încheierea contractului,
o nouă autorizație, cu mențiunea ca aceasta să fie eliberată special pentru companie.
În
consecință, SC L.T. SRL a prezentat o autorizație emisă de
SC A.C. SRL, care era valabilă exclusiv pentru produsele achiziționate de la această
societate.
Comparând cantitățile de cartușe H. de
la această societate cu cele achiziționate de la furnizori externi, aflați în afara
lanțului oficial de distribuție se constată că SC L.T. SRL a achiziționat un număr
redus de produse de la SC A.C. SRL, din compararea facturilor rezultând o discrepanță
vădită.
Inculpații au arătat că SC A.C. SRL nu
mai avea produsele care făceau obiectul contractului încheiat cu CNPR pe stoc și
cum livrarea trebuia să se facă la termenele stabilite au fost nevoiți să apeleze
la furnizori externi, însă această apărare nu este confirmată de nici un mijloc
de probă.
Elementele de fapt expuse mai sus evidențiază
că la momentul încheierii contractului cu CNPR, inculpații au prezentat o autorizație
valabilă numai pentru produsele achiziționate de la SC A.C. SRL, determinantă pentru
încheierea convenției, însă nu aveau nicio intenție să livreze produse originale,
astfel încât elementele constitutive ale infracțiunii fiind întrunite, se impune
condamnarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune.
Instanța de apel a respins acțiunile civile
exercitate în cauză, motivat de nedovedirea prejudiciilor morale în cazul părților
civile H.P. și C.K.K., caracterul incert al prejudiciului în cazul Companiei Naționale
Poșta Română și existența incertă a unei acțiuni ilicite a inculpaților în cazul
SC O.R.
Mărcile H. și C. sunt cunoscute pe plan
mondial și reprezintă pe segmentul de piață relevantă o garanție a calității produselor
care poartă aceste mărci.
Prin punerea în circulație a unor produse
cu deficiențe calitative purtând o marcă identică cu marca protejată se aduce atingere
drepturilor titularilor de marcă, atingere care se constituie într-un prejudiciu
de imagine, susceptibil de a fi cuantificat.
Prejudiciul cauzat CNPR este cert, reprezentând
contravaloarea celor 96 cartușe H., din înscrisurile depuse de partea vătămată,
inclusiv în apel, rezultă că produsele achiziționate de la SC L.T. SRL nu au putut
fi utilizate de către partea vătămată, întrucât, pe de o parte, pentru expertiză
doar 5 cartușe erau originale, iar, pe de altă parte, reprezintă un mijloc de probă
în cauză.
În
ceea ce privește pretențiile SC O.R. SA este cert că produsele
contrafăcute purtând marca C. au fost achiziționate de la SC L.T. SRL.
Cererile probatorii făcute în apărare de
inculpați, înaintea dezbaterilor din apel, au fost temeinic respinse, ca nefondate,
atâta vreme cât s-a stabilit în mod cert că Poșta Română a predat spre expeditor
28 cartușe - imprimantă H., achiziționate în baza contractului din 24 ianuarie 2005,
din care s-a constatat că 19 erau contrafăcute. Prin urmare, cum s-a arătat și anterior,
prejudiciul în sarcina Poștei Române a constat în contravaloarea a 96 cartușe, din
care au fost scăzute 5 cartușe originale, rezultând temeinicia sentinței penale
recurate, care a stabilit un prejudiciu de 91 cartușe contrafăcute, respectiv contravaloarea
de 8942,42 RON (proces-verbal din 16 februarie 2006, adrese din 01 iulie 2005 și
12 august 2005).
În
motivele scrise de apel, inculpații afirmă că nu au știut
că produsele comercializate de ei sunt contrafăcute, inculpatul T.I. susținând că
nu a făcut decât să semneze documentele de plată ale produselor achiziționate prin
departamentul de specialitate al SC L.T. SRL.
Curtea a apreciat că inculpații, în calitate
de comercianți de profesie, cunoșteau în mod cert obligațiile ce le reveneau pentru
respectarea angajamentelor contractuale. Însă, aceștia au ocolit, în mod voit, furnizorii
oficiali, achiziționând cartușe fără garanția originalității, de la furnizori externi,
cunoscuți ca fiind neincluși în lanțul de distribuție al produselor H. și C. În
urma cercetărilor efectuate, la sediul SC L.T. SRL, precum și la SC O.R. SA și Compania
Națională Poșta Română, au fost identificate numeroase cartușe de imprimantă contrafăcute,
prin reumplere, ambalaje și etichete care exclud în mod evident, lipsa de cunoaștere
a inculpaților, aceștia acționând clar pentru înșelarea partenerilor comerciali.
Este lipsit de relevanță juridică faptul că SC A.C. SRL, autorizată pe piața internă
nu mai avea produse pe stoc, inculpații având obligația de a se aproviziona și de
pe piața externă, tot de la parteneri oficiali H. și C.
S-a mai susținut de către inculpați că
nu s-au folosit de mijloace frauduloase în încheierea și executarea contractului
cu Poșta Română.
Ori este cert că deși inculpații au prezentat
o autorizație emisă de SC A.C. SRL, ea nu a fost apoi respectată, voit, cum s-a
arătat mai sus, ascunzând astfel Poștei Române adevărații furnizori de produse,
dovedite ulterior contrafăcute.
Inculpații au mai susținut că prejudiciul
produs Poștei Române ar fi doar de 19 cartușe, însă nu au luat în calcul faptul
că spre expertizare s-a predat dosar un număr de 28 cartușe și nu toate cele 96
de cartușe (adresa din 19 octombrie 2009).
Pe latură civilă, s-a susținut că sunt
nejustificat daunele morale stabilite în sarcina inculpaților de către prima instanță.
Cutea a apreciat însă faptul că titularii de marcă au suferit prejudiciul moral
al diluării distinctivității mărcii în cazul unor importatori de produse contrafăcute,
ce au făcut obiectul unei puneri în circulație neautorizate de titularul de marcă.
Pentru aceste motive, în mod corect, prima instanță a stabilit daune morale, într-un
cuantum considerat de Curte, rezonabil.
Întrucât
SC Q.N.I. SRL a comercializat produse originale,
fiind autorizată în acest sens, în mod temeinic a reținut prima instanță a produsele
contrafăcute provin din livrările către SC O.R. S.A, de la firma în care își desfășoară
activitatea inculpații.
S-a mai susținut că suma la care au fost
obligați către SC O.R. SA, de 3868,55 dolari S.U.A. este nejustificată, întrucât
nu s-au produs distrugeri ale echipamentelor. Însă, deși nu s-au produs distrugeri
de echipamente, în mod temeinic s-au acordat despăgubiri reprezentând creșterea
costului întreținerii echipamentului pe 12 luni, în condițiile folosirii unor consumabile
contrafăcute, ce a necesitat întocmirea documentației de service, a cărei valoare
trebuie, în mod evident, suportată de inculpați.
Inculpatul R.G. a mai solicitat aplicarea
unei amenzi administrative pentru faptele reținute de prima instanță, avându-se
în vedere datele favorabile ce-l caracterizează.
Curtea a apreciat însă faptul că infracțiunile
comise de acesta prezintă un pericol social concret ridicat, așa cum a stabilit
și prima instanță de judecată, nefiind, în mod evident, lipsite de pericol social.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri
inculpații T.l. și R.G.
În
motivele de recurs depuse la dosar și susținute oral în ședința
publică din data de 17 octombrie 2012 s-au solicitat următoarele:
1) În temeiul art. 385
15
pct. 2 lit. d) rap. la art. 385
9
pct. 18 achitarea: a) inculpatului T.l.,
în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.
pen., pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 83 alin. (1) lit. b) din
Legea nr. 84/1998, modificată și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10
alin. (1) lit. d), pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 215 alin.
(1) și 3 C. pen.;
b) inculpatului R.G., în baza art. 11
pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea
prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. și, în baza art. 11
pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) sau b
1
) C. proc.
pen., pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 83 alin. (1) lit. b) din
Legea nr. 84/1998, modificată.
2) În baza art. 385
15
pct. 2
lit. c), rejudecarea de către instanța de apel întrucât față de adresa emisa de
Compania Națională Poșta Română la data de 16 octombrie 2012 se impune efectuarea
unei expertize financiar - contabile cu următoarele obiective:
- ce cantitate de produse, consumabile
H. au fost livrate de SC L.T. SRL către Compania Națională Poșta Română
- daca la data de 30 august 2005 mai existau
în stoc consumabile H. livrate de SC L.T. SRL în stare de funcționare sau defecte
- ce cantitate de consumabile au fost aprovizionate
de Compania Națională Poșta Română de la R.H. SA până la data de 16 februarie 2006
când a avut loc inspecția făcută la sediul Compania Națională Poșta Română.
- dacă din evidențele contabile rezultă
faptul ca la 16 februarie 2006 mai existau în stoc consumabile livrate de SC L.T.
SRL.
În susținerea acestor motive s-a arătat:
Din situația de fapt dedusă din probatoriul
administrat la urmărire penală și instanță rezultă clar că una din trăsăturile esențiale
ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului T.l., nu există, respectiv intenția.
Din nici o probă nu rezultă că acesta ar fi cunoscut că produsele achiziționate
de Departamentul de consumabile ar fi contrafăcute. Inculpatul T.l. nu avea cum
să prevadă că accepta plata unor produse contrafăcute.
Nu sunt de neglijat, în aprecierea faptului
dacă sunt îndeplinite trăsăturile esențiale ale infracțiunii, relațiile comerciale
pe care le-a avut și le are SC L.T. SRL prin Departamentul condus de inculpatul
R.G. cu Senatul României, Camera Deputaților, Ministerul Justiției, Ministerul Internelor
și Reformei Administrative, Guvernul României, etc.
În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998 de către inculpatul R.G., s-a
susținut că este relevant pentru dezlegarea cauzei de față, modul în care s-a ajuns
să se facă aprovizionarea cu produse H. de la SC M.F. - SUA și nu de la SC A.C.
SRL:
- SC. A.C. SRL nu mai avea produsele solicitate
pe stoc;
- Livrarea către Compania Națională
Poșta Română trebuia să se facă ritmic;
- În anul 2004, inc. R.G. a participat
la Târgul P.W. din Frankfurt, ocazie cu care a cunoscut mai mulți furnizori de produse
consumabile,
H. și C. Dintre aceștia R.G. a selecționat SC M.F.G. SUA și două firme din Rusia.
Criteriul de opțiune l-a constituit gama de produse H. și C. și confirmarea că acestea
sunt originale.
În
aceste condiții.