ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5138/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

reclamantul A.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale, anularea Ordinului nr. 461 emis de pârât la data de 24

aprilie 2010 și repunerea în funcția deținută anterior emiterii acestui ordin,

aceea de director executiv al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală

Prahova.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că, deși numirea sa în funcția de director executiv a avut

loc în urma organizării unui concurs, schimbarea din funcție s-a făcut exclusiv

din considerente politice. Astfel, nu au fost respectate dispozițiile legale privind

stabilirea raporturilor de serviciu ale funcționarului public cu instituția,

fiind încălcate prevederile care stipulează că numirea se face pe bază de

examen și de competență profesională.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâtul a invocat inadmisibilității acțiunii pentru lipsa

plângerii prealabile, excepția lipsei de obiect, întrucât funcția deținută de

reclamant a fost desființată prin ordonanță de urgență și nu din inițiativa angajatorului.

Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

instanțe

Curtea de Apel

Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

nr. 17 din 25 ianuarie 2010, a admis acțiunea formulată de reclamantul A.A. în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a

anulat Ordinul nr. 461 emis de pârât la data de 24 aprilie 2009, dispunând

repunerea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii ordinului anulat,

aceea de director executiv al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală

Prahova.

și de drept care au format convingerea primei instanțe

Cu privire la

excepțiile invocate de pârât, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Referitor la excepția

inadmisibilității acțiunii, a reținut că reclamantul a făcut dovada

îndeplinirii procedurii prealabile, depunând atât cererea adresată autorității

pârâte la data de 24 iunie 2009, cât și răspunsul primit la această cerere,

astfel că excepția nu este întemeiată.

În ceea ce privește

excepția lipsei de obiect a cererii, întrucât actul administrativ și-a produs

efectele, pentru că pe postul deținut anterior de către reclamant a fost

desemnată o altă persoană, de asemenea, nu poate fi primită, întrucât este de

esența actului administrativ ca, în cazul anulării sale, să opereze repunerea

părților în situația anterioară, emitentul actului neputând invoca în favoarea

sa epuizarea actului anterior anulării sale, pentru motive imputabile chiar

acestuia.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut că prin Ordinul nr. 461 emis de pârât la data de 24

aprilie 2009 s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția de director

executiv al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Prahova și

încetarea raportului de serviciu la data expirării termenului de preaviz, respectiv

la 23 mai 2009.

Prima instanță a

reținut că ordinul atacat a fost emis în aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr.

37/2009, ordonanță declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 07

octombrie 2009 a Curții Constituționale, în care s-a stabilit caracterul

neconstituțional al legii pentru aprobarea respectivei ordonanțe.

Totodată, a reținut

că actul atacat nu este motivat, în conținutul său arătându-se doar că funcția

avută în vedere se desființează conform O.U.G. nr. 37/2009, fără a se indica

motivele acestei măsuri, or, motivarea constituie una din condițiile de

legalitate și validitate a actului administrativ și reprezintă o garanție

împotriva arbitrariului și excesului de putere al autorităților administrației

publice, fiind impusă mai ales în cazul actelor prin care se suprimă drepturi

sau situații juridice individuale.

de pârâtă

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o nelegală și netemeinică, pârâtul Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale a declarat recurs, invocând motivul prevăzut

de art. 304 punctul 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurentul-pârât a reiterat excepția lipsei de obiect, invocată la

instanța de fond, motivat de faptul că actul atacat și-a produs efectele, iar

repunerea reclamantului în funcția deținută ar echivala cu o întoarcere a

executării unui act epuizat deja.

Cu privire la fondul

cauzei, recurentul-pârât a criticat soluția primei instanțe ca fiind

netemeinică și nelegală, întrucât ordinul de eliberare din funcție a

reclamantului a fost adoptat în aplicarea prevederilor art. III alin. (1) din

O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității

administrației publice, iar conform acestor dispoziții legale, funcțiile

publice de director executiv al serviciilor deconcentrate au fost eliminate din

categoria funcțiilor publice reglementate de Legea nr. 188/1999, desființarea

funcției producându-se ope legis, astfel că actul atacat a fost emis în mod

legal în raport de legislația în vigoare în momentul emiterii acestuia, fiind

reținută eronat nelegalitatea actului atacat ca urmare a constatării

neconstituționalității actului normativ în temeiul căruia a fost emis.

Recurentul-pârât a

mai susținut că între timp, în perioada de la momentul eliberării reclamantului

din funcția deținută și până la pronunțarea instanței, au fost organizate

evaluări pentru ocuparea funcțiilor de director coordonator, evaluări

finalizate cu emiterea unui act administrativ de numire în funcție.

Prin notele scrise

depuse la dosar la termenul de judecată din 8 octombrie 2010, recurentul-pârât

a arătat că prin Ordinul nr. 983 din 2 iulie 2010, atașat în fotocopie,

intimatul-reclamant a fost reintegrat în funcția deținută anterior emiterii

ordinului atacat în cauză, astfel că cererea dedusă judecății a rămas fără

obiect.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

, constată că recursul nu este fondat.

corespunzătoare motivelor de recurs invocate

Actul administrativ

supus controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ este

Ordinul nr. 461 din 24 aprilie 2009 emis de pârâtul Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale, prin care s-a dispus desființarea funcției publice de

conducere de director executiv, în temeiul art. III alin. (1) din O.U.G. nr.

37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației

publice.

Intimatului-reclamant,

ocupant al funcției publice de conducere desființate, i-a fost acordat un

preaviz de 30 de zile calendaristice, când raportul de serviciu urma să

înceteze prin eliberarea din funcție, în temeiul Legii nr. 188/1999.

Referitor la excepția

lipsei de obiect, instanța de control judiciar constată că în raport de

prevederile Legii nr. 554/2004, potrivit cărora orice act administrativ

considerat nelegal și care a produs o vătămare poate fi atacat în instanță,

fără a se face vreo distincție cu privire la modalitatea de executare a

acestuia, respectiv act administrativ cu executare succesivă sau dintr-o dată,

recurentul-pârât a apreciat în mod nejustificat că un act administrativ emis și

executat, cum este revocarea din funcție a reclamantului, ar fi exceptat de la

controlul de legalitate, ca fiind lipsit de obiect.

Cât privește critica

formulată pe fondul cauzei, în sensul că instanța trebuia să constate incidența

dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2009, chiar dacă se constatase

neconstituționalitatea lor, întrucât la data emiterii actului administrativ

individual acestea erau în vigoare, așa cum susține recurenta, o astfel de

abordare este vădit nefondată.

Acceptarea tezei

susținute de recurentă, în sensul că ordinul își păstrează validitatea pentru

că O.U.G. nr. 37/2000, era în vigoare la data emiterii lui, ar lipsi de

finalitate controlul constituționalității legii, care nu se limitează la

asanarea sistemului legislativ, ci include protecția efectivă a drepturilor și

libertăților fundamentale ale destinatarilor normei declarate

neconstituționale.

Astfel, se constată

că desființarea funcției publice deținută de reclamant prin cele două ordonanțe

(O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009) este lipsită de efecte juridice din

moment ce aceste reglementări au fost declarate neconstituționale, revenindu-se

astfel la forma și structura reglementată de Legea nr. 188/2999, care este lege

organică și ale cărei dispoziții sunt de natură să asigure stabilitatea

funcției publice, ca element al securității sociale, fiind de necontestat faptul

că aceste dispoziții au fost încălcate în cauză.

În fine, pârâtul

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a emis, după pronunțarea

instanței de fond, Ordinul nr. 983 din 2 iulie 2010, prin care reclamantul a

fost reintegrat în funcția de conducere din care fusese eliberat prin actul

administrativ a cărui anulare a solicitat-o în prezenta cauză.

în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței,

potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 pct. 9 sau art.

304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva Sentinței

nr. 17 din 25 ianuarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2010.