ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1284/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 276 din 15 decembrie 2010,

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.N., în contradictoriu cu

pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici, și a dispus suspendarea

măsurii scoaterii la examen a postului de Șef Serviciu inspecții, implementare

politici și statistici agricole din cadrul Direcției Agricole Prahova, până la

pronunțarea instanței de fond. Prin aceeași sentință au fost respinse

excepțiile neîndeplinirii procedurii plângerii prealabile și a

inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâtă prin întâmpinare.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la

excepțiile invocate de pârâtă.

Din dispozițiile art.

7 din Legea nr. 554/2004 rezultă că procedura plângerii prealabile trebuie

îndeplinită în cazul actelor pe care autoritatea publică emitentă le poate

revoca în tot sau în parte, procedura administrativă prealabilă reprezentând o

condiție de exercitare a dreptului la acțiune.

Or, arată prima

instanță, în prezenta cauză se constată că reclamantul s-a adresat pârâtei Agenția

Națională a Funcționarilor Publici la data de 16 noiembrie 2010 și a învederat

faptul că postul scos la concurs nu este vacant, cu adresa din 29 noiembrie 2010,

pârâta răspunzând reclamatului în sensul că va face demersuri pentru a se

verifica dacă funcția publică este vacantă sau ocupată.

Și în ce privește excepția

inadmisibilității acțiunii, în sensul că anunțul postat pe site-ul instituției nu

este act administrativ, prima instanță a reținut că nu este întemeiată, măsura scoaterii

la concurs a unui post de funcționar public reprezentând un act administrativ cu

caracter individual emis de o autoritate publică, în regim de putere publica, în

vederea executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi

juridice, conform art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cererii de suspendare,

prin sentința atacată s-a reținut că cererea formulată de reclamant întrunește condițiile

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, se arată în considerentele

hotărârii, cazul este bine justificat, având în vedere că, potrivit adreselor depuse

la dosar și care emană de la diferite instituții publice cu atribuții în domeniu,

în cauză există o altă situație de fapt ce nu ar fi justificat scoaterea postului

la concurs, iar prejudiciul creat reclamantului rezultă din pierderea evidentă a

funcției deținute prin scoaterea la concurs a postului.

De asemenea, reține prima

instanță, posibilitatea suspendării actelor administrative este consacrată și în

documentele emise de organismele internaționale în condiții similare cu reglementarea

cuprinsă în Legea nr. 554/2004, Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a

Comitetului de Miniștri privitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie

administrativă, care prevede ca principiu tocmai posibilitatea conferită celui ce

se consideră vătămat de a solicita suspendarea executării unui act administrativ,

suspendare pe care instanța o va acorda atunci când, în raport de ansamblul circumstanțelor

și intereselor, se apreciază că executarea actului administrativ ar fi de natură

a crea pagube semnificative, dificil de reparat și când există și argumente juridice

valabile față de regularitatea actului emis.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs Agenția Națională a Funcționarilor

Publici, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Prin cerea de recurs se

aduc, în esență, următoarele critici sentinței atacate:

- instanța de fond a acordat

ceea ce nu s-a cerut întrucât a dispus suspendarea măsurii scoaterii la examen a

postului de Șef Serviciu inspecții, implementare politici și statistici agricole

din cadrul Direcției Agricole Prahova, până la pronunțarea instanței de fond, fără

a ține seama de faptul că în cadrul acțiunii privind anularea parțială a anunțului

din 12 noiembrie 2010 postat de către Agenția Națională a Funcționarilor

Publici pentru ocuparea postului menționat, nu s-a solicitat suspendarea măsurii

scoaterii la concurs a funcției publice;

- acțiunea intimatului-reclamant

este lipsită de interes, având în vedere că în situația în care acesta va obține

o hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă privind reintegrarea în funcția

publică scoasă la concurs, instituția publică va fi obligată să pună în executare

hotărârea judecătorească;

- în mod greșit instanța

de fond a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii deoarece anunțul a cărui

anulare parțială o solicită intimatul-reclamant nu întrunește trăsăturile actului

administrativ;

- în mod eronat, prima

instanță a admis cererea intimatului-reclamant deși, în cauză, nu a fost făcută

dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

cu modificările și completările ulterioare, referitoare la cazul bine justificat

și prevenirea unei pagube iminente.

Se menționează că în condițiile

în care intimatul-reclamant nu se află în posesia unui titlu executoriu de reintegrare

în funcția publică scoasă la concurs, este în imposibilitate de a dovedi existența

cazului bine justificat, respectiv îndoiala asupra legalității actului administrativ

prin care s-a dispus organizarea concursului.

Înalta Curte, analizând

recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul

cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru

considerentele ce urmează a fi expuse.

Motivul prevăzut de

art. 304 pct. 6 C. proc. civ. potrivit căruia instanța a acordat mai mult decât

s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, nu poate fi reținut ca fiind incident în cauză.

După cum se constată,

intimatul-reclamant a investit instanța de fond cu o cerere privind suspendarea

măsurii scoaterii la examen a postului de șef-serviciu inspecții, implementare politici

și statistici agricole din cadrul Direcției Agricole Prahova, până la soluționarea

de către instanță a cererii privind anularea parțială a anunțului în care s-a publicat

această măsură.

Instanța de fond, prin

sentința nr. 276/2010, recurată, a dispus suspendarea executării măsurii scoaterii

la examen a postului de Șef Serviciu inspecții, implementare politici și statistici

agricole din cadrul Direcției Agricole Prahova, până la pronunțarea instanței de

fond.

În consecință, prima instanță

s-a pronunțat numai asupra obiectului cererii deduse judecății.

Critica referitoare la

faptul că în cadrul acțiunii în anulare, intimatul-reclamant nu a solicitat și suspendarea

executării măsurii scoaterii la examen a funcției publice menționate anterior este

nefondată întrucât, atât în condițiile art. 14 alin. (1), cât și art. 15 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se poate solicita

prin acțiune distinctă suspendarea executării actului administrativ.

Argumentele expuse în

ceea ce privește excepția lipsei de interes a intimatului-reclamant nu pot fi reținute

întrucât accesul la justiție cu o cerere de suspendare a executării actului administrativ,

prevăzută de dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, nu poate fi îngrădit

din perspectiva unei posibile soluționări favorabile a unei alte cereri ce constituie

obiectul unei alte judecăți.

Criticile care vizează

greșita soluționare a excepției inadmisibilității acțiunii nu sunt fondate. Măsura

scoaterii la concurs (examen) a postului de Șef Serviciu inspecții, implementare

politici și statistici agricole din cadrul Direcției Agricole Prahova este evident

că s-a materializat într-un act administrativ care dă naștere, modifică sau stinge

raporturi juridice, inclusiv în ceea ce-l privește pe intimatul-reclamant, fiind

un act administrativ, astfel cum această noțiune a fost definită în art. 2

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Criticile care privesc

soluțiile instanței pe fondul cauzei sunt, de asemenea, nefondate.

Potrivit art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea

unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice

care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate

să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ

unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Pentru a admite o cerere

de suspendare a executării unui act administrativ, care este, ca regulă generală,

executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să constate și să motiveze îndeplinirea

cumulativă a celor două condiții cerute de art. 14 alin. (1) menționat.

Cazul bine justificat

este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare

legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra

legalității actului administrativ.

După cum se constată,

prima instanță, soluționând cererea de suspendare a apreciat că această condiție

este îndeplinită întrucât „în cauză există o altă situație de fapt care nu ar fi

justificat scoaterea postului la concurs”.

Prin decizia nr. 124 din

24 septembrie 2010 a Direcției pentru Agricultură Prahova, intimatul-reclamant începând

cu data de 25 septembrie 2010 a fost eliberat din funcția publică de conducere,

de director executiv adjunct din cadrul Direcției Agricole Prahova și, începând

cu aceeași dată, a fost numit în funcția de Șef Serviciu inspecții, implementare

politici și statistici agricole în cadrul aceleiași autorități, pe care o ocupă

și în prezent, ori anunțul de organizare a concursului vizează și funcția în care

a fost numit intimatul-reclamant prin decizia menționată.

În acest context, este

evident că instanța de fond a făcut o corectă apreciere asupra situației de fapt,

statuând în mod corect că în cauză este îndeplinită condiția referitoare la cazul

bine justificat.

În altă ordine, este evident

că organizarea concursului pentru funcția publică de Șef Serviciu inspecții, implementare

politici și statistici agricole din cadrul Direcției pentru Agricultură Prahova

și ulterior, numirea în această funcție a persoanei câștigătoare a concursului conduce

la pierderea funcției în care a fost numit intimatul-reclamant și, implicit, la

crearea unei pagube iminente, astfel cum această noțiune a fost definită în

art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare.

Susținerile recurentei

în sensul că în condițiile în care intimatul-reclamant nu se află în posesia unui

titlu executoriu de reintegrare în funcția publică scoasă la concurs, conduce la

imposibilitatea dovedirii existenței cazului nejustificat, respectiv îndoiala asupra

nelegalității actului administrativ prin care s-a dispus organizarea concursului,

nu pot fi reținute ca fiind fondate întrucât, scopul suspendării executării actului

administrativ este tocmai prevenirea unei pagube iminente, ținând seama mai ales

de situația de fapt conform căreia funcția scoasă la concurs este ocupată de reclamant

ale cărui raporturi de serviciu nu au încetat în vreun fel.

Prin urmare, în mod corect

instanța de fond a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile referitoare la „cazul

bine justificat” și „prevenirea unei pagube iminente”, astfel cum prevăd dispozițiile

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, în raport

de cele reținute mai sus, soluția instanței de fond este legală și temeinică, astfel

că nu va fi reținută situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Având în vedere toate

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici împotriva sentinței nr. 276

din 15 decembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 martie 2011.