ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1284/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1284/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 276 din 15 decembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.N., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici, și a dispus suspendarea măsurii scoaterii la examen a postului de Șef Serviciu inspecții, implementare politici și statistici agricole din cadrul Direcției Agricole Prahova, până la pronunțarea instanței de fond. Prin aceeași sentință au fost respinse excepțiile neîndeplinirii procedurii plângerii prealabile și a inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâtă prin întâmpinare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Cu privire la excepțiile invocate de pârâtă. Din dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 rezultă că procedura plângerii prealabile trebuie îndeplinită în cazul actelor pe care autoritatea publică emitentă le poate revoca în tot sau în parte, procedura administrativă prealabilă reprezentând o condiție de exercitare a dreptului la acțiune. Or, arată prima instanță, în prezenta cauză se constată că reclamantul s-a adresat pârâtei Agenția Națională a Funcționarilor Publici la data de 16 noiembrie 2010 și a învederat faptul că postul scos la concurs nu este vacant, cu adresa din 29 noiembrie 2010, pârâta răspunzând reclamatului în sensul că va face demersuri pentru a se verifica dacă funcția publică este vacantă sau ocupată.
Și în ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, în sensul că anunțul postat pe site-ul instituției nu este act administrativ, prima instanță a reținut că nu este întemeiată, măsura scoaterii la concurs a unui post de funcționar public reprezentând un act administrativ cu caracter individual emis de o autoritate publică, în regim de putere publica, în vederea executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, conform art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004. Pe fondul cererii de suspendare, prin sentința atacată s-a reținut că cererea formulată de reclamant întrunește condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, se arată în considerentele hotărârii, cazul este bine justificat, având în vedere că, potrivit adreselor depuse la dosar și care emană de la diferite instituții publice cu atribuții în domeniu, în cauză există o altă situație de fapt ce nu ar fi justificat scoaterea postului la concurs, iar prejudiciul creat reclamantului rezultă din pierderea evidentă a funcției deținute prin scoaterea la concurs a postului.
De asemenea, reține prima instanță, posibilitatea suspendării actelor administrative este consacrată și în documentele emise de organismele internaționale în condiții similare cu reglementarea cuprinsă în Legea nr. 554/2004, Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri privitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, care prevede ca principiu tocmai posibilitatea conferită celui ce se consideră vătămat de a solicita suspendarea executării unui act administrativ, suspendare pe care instanța o va acorda atunci când, în raport de ansamblul circumstanțelor și intereselor, se apreciază că executarea actului administrativ ar fi de natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat și când există și argumente juridice valabile față de regularitatea actului emis.
Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs Agenția Națională a Funcționarilor Publici, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ.
Prin cerea de recurs se aduc, în esență, următoarele critici sentinței atacate: - instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut întrucât a dispus suspendarea măsurii scoaterii la examen a postului de Șef Serviciu inspecții, implementare politici și statistici agricole din cadrul Direcției Agricole Prahova, până la pronunțarea instanței de fond, fără a ține seama de faptul că în cadrul acțiunii privind anularea parțială a anunțului din 12 noiembrie 2010 postat de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici pentru ocuparea postului menționat, nu s-a solicitat suspendarea măsurii scoaterii la concurs a funcției publice; - acțiunea intimatului-reclamant este lipsită de interes, având în vedere că în situația în care acesta va obține o hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă privind reintegrarea în funcția publică scoasă la concurs, instituția publică va fi obligată să pună în executare hotărârea judecătorească; - în mod greșit instanța de fond a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii deoarece anunțul a cărui anulare parțială o solicită intimatul-reclamant nu întrunește trăsăturile actului administrativ; - în mod eronat, prima instanță a admis cererea intimatului-reclamant deși, în cauză, nu a fost făcută dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare,
referitoare la cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Se menționează că în condițiile în care intimatul-reclamant nu se află în posesia unui titlu executoriu de reintegrare în funcția publică scoasă la concurs, este în imposibilitate de a dovedi existența cazului bine justificat, respectiv îndoiala asupra legalității actului administrativ prin care s-a dispus organizarea concursului. Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. potrivit căruia instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, nu poate fi reținut ca fiind incident în cauză.
După cum se constată, intimatul-reclamant a investit instanța de fond cu o cerere privind suspendarea măsurii scoaterii la examen a postului de șef-serviciu inspecții, implementare politici și statistici agricole din cadrul Direcției Agricole Prahova, până la soluționarea de către instanță a cererii privind anularea parțială a anunțului în care s-a publicat această măsură. Instanța de fond, prin sentința nr. 276/2010, recurată, a dispus suspendarea executării măsurii scoaterii la examen a postului de Șef Serviciu inspecții, implementare politici și statistici agricole din cadrul Direcției Agricole Prahova, până la pronunțarea instanței de fond. În consecință, prima instanță s-a pronunțat numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Critica referitoare la faptul că în cadrul acțiunii în anulare, intimatul-reclamant nu a solicitat și suspendarea executării măsurii scoaterii la examen a funcției publice menționate anterior este nefondată întrucât, atât în condițiile art. 14 alin. (1), cât și art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se poate solicita prin acțiune distinctă suspendarea executării actului administrativ. Argumentele expuse în ceea ce privește excepția lipsei de interes a intimatului-reclamant nu pot fi reținute întrucât accesul la justiție cu o cerere de suspendare a executării actului administrativ, prevăzută de dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, nu poate fi îngrădit din perspectiva unei posibile soluționări favorabile a unei alte cereri ce constituie obiectul unei alte judecăți.
Criticile care vizează greșita soluționare a excepției inadmisibilității acțiunii nu sunt fondate. Măsura scoaterii la concurs (examen) a postului de Șef Serviciu inspecții, implementare politici și statistici agricole din cadrul Direcției Agricole Prahova este evident că s-a materializat într-un act administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, inclusiv în ceea ce-l privește pe intimatul-reclamant, fiind un act administrativ, astfel cum această noțiune a fost definită în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Criticile care privesc soluțiile instanței pe fondul cauzei sunt, de asemenea, nefondate.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”. Pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ, care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să constate și să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de art. 14 alin. (1) menționat. Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.
După cum se constată, prima instanță, soluționând cererea de suspendare a apreciat că această condiție este îndeplinită întrucât „în cauză există o altă situație de fapt care nu ar fi justificat scoaterea postului la concurs”. Prin decizia nr. 124 din 24 septembrie 2010 a Direcției pentru Agricultură Prahova, intimatul-reclamant începând cu data de 25 septembrie 2010 a fost eliberat din funcția publică de conducere, de director executiv adjunct din cadrul Direcției Agricole Prahova și, începând cu aceeași dată, a fost numit în funcția de Șef Serviciu inspecții, implementare politici și statistici agricole în cadrul aceleiași autorități, pe care o ocupă și în prezent, ori anunțul de organizare a concursului vizează și funcția în care a fost numit intimatul-reclamant prin decizia menționată.
În acest context, este evident că instanța de fond a făcut o corectă apreciere asupra situației de fapt, statuând în mod corect că în cauză este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat. În altă ordine, este evident că organizarea concursului pentru funcția publică de Șef Serviciu inspecții, implementare politici și statistici agricole din cadrul Direcției pentru Agricultură Prahova și ulterior, numirea în această funcție a persoanei câștigătoare a concursului conduce la pierderea funcției în care a fost numit intimatul-reclamant și, implicit, la crearea unei pagube iminente, astfel cum această noțiune a fost definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Susținerile recurentei în sensul că în condițiile în care intimatul-reclamant nu se află în posesia unui titlu executoriu de reintegrare în funcția publică scoasă la concurs, conduce la imposibilitatea dovedirii existenței cazului nejustificat, respectiv îndoiala asupra nelegalității actului administrativ prin care s-a dispus organizarea concursului, nu pot fi reținute ca fiind fondate întrucât, scopul suspendării executării actului administrativ este tocmai prevenirea unei pagube iminente, ținând seama mai ales de situația de fapt conform căreia funcția scoasă la concurs este ocupată de reclamant ale cărui raporturi de serviciu nu au încetat în vreun fel. Prin urmare, în mod corect instanța de fond a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile referitoare la „cazul bine justificat” și „prevenirea unei pagube iminente”, astfel cum prevăd dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În concluzie, în raport de cele reținute mai sus, soluția instanței de fond este legală și temeinică, astfel că nu va fi reținută situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici împotriva sentinței nr. 276 din 15 decembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2011.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.